C - Libraria ta virtuala!

Acestia sunt cei ce, zi si noapte, pe Domnul nostru Iisus Hristos Il contempla, pe El Il respira si cu al Sau nume inimile lor se indulcesc. Cu ei ne laudam si de intelepciunea lor dumnezeiasca ne desfatam, cu care au fost impodobiti, iar nu cu cea lumeasca, a incepatorilor veacului acestuia, cea lepadata si socotita nebuna de Dumnezeu. Acea intelepciune prin care - dupa spusele Cuvantatorului de Dumnezeu - cei neinsemnati au fost slaviti si cei necinstiti au fost cinstiti, care, printr-un singur cuvant au biruit intelepciunea cea lumeasca. Caci intelepciunea cea mare este viata slavita si despatimita pentru Dumnezeu, Cel ce este Preacurat si Sfant. Aceasta este, de fapt, singura jertfa pe care o cere de la noiIntelepciunea care spune putine cuvinte despre virtute, dar indeamna mai mult prin fapte spre lucrare; al careia cuvant vrednic de credinta se intareste prin traire.

De mic copil, Sfantul Paisie a avut drept tinta Cerul. Spre aceasta tinta s-a indreptat toata viata cu o minunata acrivie. Singura sa preocupare a fost ascultarea de poruncile lui Dumnezeu si de sfanta Sa voie si astfel a devenit „organ dumnezeiesc, organ cuvantator, organ al Duhului, bine intocmit si bine rasunator” (Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu, Cuvantul 12, 1). S-a supus la nevointe care depaseau masurile omenesti, a varsat sudoare si lacrimi, a facut „experiente duhovnicesti pe sine, ca un bun botanist”, „s-a amarat el insusi prin incercarile pe care le-a facut”, si si-a lasat „retetele sale duhovnicesti”, prin care oricine isi poate afla sanatatea duhovniceasca. Garantiile duhovnicesti pe care ni le-a lasat sunt: pocainta si spovedania, dragostea si smerenia, rugaciunea si rabdarea, gandurile bune si duhul de jertfa.

In acest al cincilea volum sunt cuprinse invataturi ale Staretului cu privire la patimi si virtuti. Aceste cuvinte nu constituie o invatatura sistematica, nici nu se refera pe larg la toate patimile si virtutile, ci ele au fost adunate din raspunsurile Staretului la intrebarile legate de "diagnosticarea" si vindecarea patimilor, precum si de lucrarea virtutii. Staretul, prin cunoscutul sau tact pastoral, prin pildele potrivite si umorul spontan, aduce insorire duhovniceasca, care ajuta sa se deschida in sufletul nostru florile pocaintei si astfel sa dam rod de virtute. Ne incurajeaza sa privim in fata pe omul nostru cel vechi si astfel sa ne scarbim de "masca lui cea hidoasa" si sa o lepadam. Credem ca vorba simpla dar luminata a Staretului ne va ajuta sa ne nevoim si mai mult, pentru a ne slobozi din robia patimilor si a trai libertatea cea in Hristos.

Cu toate că era urmărit cu tenacitate de Securitatea comunistă, părintele Marcu a avut curajul să aplice în cuprinsul cărții sale fără ezitare principiul unei interpretări a vremurilor prin prisma lui Hristos, așa cum trebuie să facă orice teologie ortodoxă serioasă, și nu pe acela al unei interpretări a lui Hristos prin prisma vremurilor, cum face filozofia îngâmfată. Pr. Prof. Adrian Niculcea

In 2014, am avut ocazia sa vorbesc la lansarea unei carti literalmente naucitoare, Cancerul, dragostea mea de Mioara Grigore. Un titlul socant, paradoxal, de nu chiar imposibil... Cu aceeasi vinovatie si cu o certitudine a inedecvarii totale am acceptat, totusi onorat, propunerea lui Viorel Grigore de a insira cateva "cuvinte inainte" la reportajul de fata - un fel de making of al acelui "film" biografic la capatul caruia Mioara Grigore, desi a castigat toate luptele, a pierdut razboiul. Citesti, cand cu incantare, cand cu infiorare si nu stii pentru ce formula sa optezi: "Doamne, fereste" sau "Doamne, ajuta!". In tot cazul, morala fabulei e de neclinit si neocolit: tocmai umilintele si durerile care ne coplesesc ajung in cele din urma sa ne innobileze. Dan C. Mihailescu Propunere pentru nemurire nu isi dezminte titlul si intentia. Viorel Grigore il poarta cu maiestrie pe cititor pana la limita absurdului, comicului, grotescului, desperarii, suferintei mute indreptandu-l, in final, spre polul plus al fiintei. Il depune cuviincios la picioarele tainei. Doar aici cititorul are sansa sa inteleaga cum poate da un sens nonsensului, cum in moarte sta pitita viata si inca viata cea vesnica. Pana si in fata mortii iminente firava trestie cugetatoare isi poate da un rost, integrand nefirescul ei infricosator, anihiland-o: putem alege sa murim cu demnitate. Ciprian Voicila

Subiectele acestui volum pe de o parte pot ajuta pe cei ce se nevoiesc in lume, sa duca "lupta ce buna" cu mai multa ravna, iar pe de alta parte pot destepta constiintele oamenilor care se chinuiesc departe de Dumnezeu, astfel incat sa devina madulare constiente ale Bisericii si sa se bucure in mica comuniune a familiei lor de pacea si odihna pe care le-o da viata duhovniceasca. Paralel ele subliniaza ca in cadrul casatoriei este absolut necesara respectarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, care "nu sunt grele". Daca, de pilda, fiecare din soti isi jertfeste voia proprie si face rabdare, atunci nu se simte asuprit, pentru ca aceasta o face din dragoste, simtind astfel inlauntrul sau o mangaiere placuta.

Robia față de patimi este dureroasă. Omul, uitându‑L pe Dumnezeu, îndumnezeiește materia și pe sine însuși. Este predispus la nespusa nenorocire a vieții păcătoase. Depărtarea de Dumnezeu îi creează o puternică singurătate, o înfricoșătoare autarhie, o neîndurătoare pustiire. Nu se bucură, nimic nu‑l satisface, nu se simte împlinit și nu se liniștește. Fără Dumnezeu toate sunt lipsite de bucurie, fără sens și întunecate. Relațiile devin conflictuale, plictisitoare, problematice. Lipsa de rațiune domină. Stricăciunea stăpânește toate. Omul este dus să facă ceea ce nu dorește, lucrul pentru care el nu a fost plăsmuit să îl facă. Și el, în loc să se scuture de această stare, se îndreptățește și într‑un fel se batjocorește pe sine însuși. Ajunge chiar să se certe și cu Însuși Dumnezeu, ca și cum Acela ar fi vinovat de starea lui.

Aceste epistole s-au scris de fericitul Batran Paisie si au fost trimise catre Sfanta Sihastrie a Sfantului Evanghelist Ioan Teologul. Epistolele au fost pregatite pentru aceasta editare cu putine luni inainte de adormirea Batranului, dar el ne-a spus ca ele sa se editeze dupa adormirea sa si sa cuprinda si testamentul sau, care legalizeaza si asigura curatia si neschimbarea epistolelor.

Mirul simtit al Izvoratorului de Mir, care poate fi pipait si care curge de veacuri intregi ca o minune vadita a lui Dumnezeu si ca o dovada a rasplatirii Lui, a fost arma preaputernica impotriva patimilor, sageata necrutatoare impotriva nevazutilor vrajmasi, alungator al intristarilor, leac al bolilor si scut nebiruit impotriva dusmanilor, care de multe ori au incercuit cetatea, voind sa o cucereasca. Dar atunci cand vazutii si nevazutii vrajmasi simteau mirosul placut al mirului sau vedeau armele de arama ale lui Dimitrie, sangele si mirul, o luau la fuga si nu se mai intorceau rupand astfel stransoarea pricinuita de asediu. Asa a supravietuit Tesalonicul si va trai in veci, in ciuda multor "admiratori" ai lui.

Prezentul volum contine douazeci si patru de biografii ale unor asceti in lume. Printre ei se numara un episcop, un ieromonah, patru preoti casatoriti, doi monahi care au trait in lume si la sfarsitul vietii s-au invrednicit sa primeasca schima ingereasca si cincisprezece mireni(barbati si femei). Biografiile au fost asezate in ordine cronologica, in functie de data adormirii lor. Fiecare a mers pe calea sa, insa toti au avut un scop comun: pazirea poruncilor lui Dumnezeu si unirea lor cu Dumnezeu. Ramai uimit vazand rabdarea lor, lepadarea de sine si puterea rugaciunii prin care au depasit toate greutatile. Insa mai ales te uimeste simplitatea cu care au primit harul si intamplarile mai presus de fire, fara iscodire si cu smerenie, fara sa-si inchipuie ca sunt ceva sau ca au ceva.

In aceasta lucrare sunt descrise cele trei calatorii ale sale, cele opt Invataturi, cele douasprezece epistole si doua sute (plus opt) proorociri ale sale. De asemenea, descriem si mucenicia sa, consemnam Actul de Canonizare al patriarhului ecumenic si cele despre aflarea Sfintelor sale Moaste. Pe langa aceasta, pe de o parte, publicam pentru prima oara istoria Sfintelor Manastiri a Sfantului Cosma, atat a celei din locul muceniciei sale, cat si a celei din locul obarsiei.

Este un lucru foarte indraznet sa vorbeasca cineva despre indumnezeire, atunci cand nu a gustat din ea. Cu toate acestea, am indraznit sa facem ceva mai presus de puterile noastre, nadajduind in mila marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Ca sa nu ascundem de fratii nostri crestini ortodocsi scopul suprem si ultim al vietii noastre, pentru care am fost creati. Ca sa devina limpede faptul ca singura pastoratie ortodoxa este pastoratia indumnezeirii si nu cea savarsita dupa modelele apusene de perfectionare etica a omului, fara harul lui Dumnezeu. Arhim. Gheorghe Kapsanis