Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Nicholas Louh (doctor în teologie) È™i Roxanne Louh (doctor în psihologie), soÈ› È™i soÈ›ie, ne propun prin volumul de faÈ›ă câteva soluÈ›ii la problemele din viaÈ›a de zi cu zi a creÈ™tinilor. Obiectivul lor este de a ne ajuta să ne schimbăm în bine viaÈ›a, evidenţiind, prin conlucrarea teologiei cu psihologia, câteva strategii propice aspiraÈ›iilor creÈ™tine, pentru a ne oferi temelia necesară unei vieţi cât mai aproape de chemarea pe care ne‑a adresat‑o Dumnezeu. Cum să aducem în viaÈ›a noastră liniÈ™tea? Cum să evităm stresul? Cum să deprindem rugăciunea? Cum să nu căutăm vinovaÈ›i? Cum să devenim răbdători? Cum să cerem ajutor? Cum să ne păzim gândurile? La aceste întrebări – dar È™i la multe altele – găsim în acest volum răspunsuri întemeiate pe pregătirea teoretică È™i pe experienÈ›a bogată a autorilor.
Cartea – Cum să ne schimbăm în bine. Un preot, un psiholog, un plan – ne încurajează să evităm gândirea în alb È™i negru, generalizările excesive, amplificarea detaliilor ne­­ga­tive, concluziile pripite, judecăÈ›ile emoÈ›ionale, per­s­pec­tivele catastrofice; ne învaÈ›ă, de pildă, să distingem vinovăÈ›ia folositoare de cea distructivă, să ne depăÈ™im ideile preconcepute, să acceptăm că vom trece È™i prin perioade grele, să ne rezolvăm disputele în mod eficient. 
Prin intermediul acestei cărÈ›i, autorii ne îndeamnă – È™i neîndoielnic ne vor ajuta – să pornim cu mult curaj pe calea schimbării în bine a vieÈ›ii noastre.

Fericitul Parinte Sofronie a fost omul care si-a asumat "suprema responsabilitate" pe care Dumnezeu o asteapta de la crestini, dandu-se pe sine "iadului pocaintei", precum arata scrierile sale, pentru a se face astfel asemenea lui Hristos, Care S-a pogorat in "iadul dragostei" Sale. Prin urmare, inalta teologie a Parintelui Sofronie, prin care mult L-a slavit pe Dumnezeu, nu este rodul unor studii acdemice, nic al unei preocupari intelectuale de nivel superior. Este, cu adevarat, raza ivita din inima sa luminata de stralucirea Dumnezeiestii Lumini nezidite, inima mai inainte curatita prin pocainta, ajunsa la deplina uiare de sine si la mantuitoarea ura de sine insusi.

Prin Dracula în CarpaÈ›i –o carte uluitoare, rămasă în manuscris până astăzi, în care autorul se întrece pe sine ca romancier–, Constantin Virgil Gheorghiu îÈ™i încununează practic opera de scriitor al exilului românesc, începută în 1949 cu Ora 25.

Un irlandez, lucrând la o teză de doctorat despre Dracula pe care urma să o susÈ›ină la Universitatea din Chicago, pleacă într‑o călătorie de documentare în CarpaÈ›i, sperând că cercetările sale vor lămuri multe dintre necunoscutele vampirologiei. În puÈ›ină vreme, tihna meleagurilor moldave îi va schimba cursul vieÈ›ii. O serie de rapoarte ale autorităÈ›ilor din zona Petrodavei, ce semnalează cazuri incredibile de învieri din morÈ›i, într‑o nebuloasă a anchetelor cu o mulÈ›ime de necunoscute, va conduce însă la relua­rea cercetărilor dintr‑o cu totul altă perspectivă…

Îndatorirea creÈ™tinului faÈ›ă de sine însuÈ™i stă în aceea ca el să nu slăbească, cu ajutorul lui Dumnezeu, în nevoinÈ›a credinÈ›ei, È™i astfel să primească mântuirea cea veÈ™nică, pe care Hristos ne‑a agonisit‑o prin moartea Sa. Că, deÈ™i credincioÈ™ii primesc în dar, numai prin har, viaÈ›a veÈ™nică, după cuvântul Scripturii: „darul lui Dumnezeu este viaÈ›a veÈ™nică întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6, 23), totuÈ™i se cere nevoinÈ›ă necontenită împotriva diavolului, a lumii, a trupului, care le pun piedici creÈ™tinilor È™i nu le îngăduie să ajungă la fericirea cea veÈ™nică.

Cel ce vrea să se mântuiască are nevoie de multă osteneală împotriva acestor vrăjmaÈ™i, de­oarece pe cât este de mare È™i de înalt CreÈ™­ti­nismul, pe atât de multe ispite È™i necazuri are a suferi. Drept aceea, cu ochi neadormit trebuie păzit. 

Sf. Tihon din Zadonsk

Viata duhovniceasca este o taina pe care putini reusesc sa o dezlege pana in adanc.  Multi dintre noi ramanem la o intelegere trupeasca a ei, punand accentul pe nevointele exterioare: post, metanii, citirea canonului de rugaciune.  Presupunandu-le pe toate acestea, viata duhovniceasca autentica inseamna mai mult decat atat: nevointa launtrica prin rugaciune neincetata si trezvie.

Traitoare ortodoxa din secolul al XIX-lea, Maica Arsenia ni se dezvaluie, prin exemplul vietii si prin scrierile sale cuprinse in aceasta carte, ca o adevarata invatatoare a rugaciunii launtrice si a faptei intru iubirea aproapelui.

Ceva s‑a întâmplat cu mine acolo, sus în munte, pe vârful Athonului: un fel de „metamorfoză” – o transfigurare. Parcă sunt tot eu, aşa cum eram înainte de urcuş, dar nu sunt întru totul la fel...
Nu ştiu cum să vă explic, dar acel duh de pace care s‑a pogorât peste mine după rugăciunea din biserica Schimbării la Faţă nu m-a părăsit nici până în ziua de azi. „Dumnezeu este al meu! Eu sunt al lui Dumnezeu!” – această convingere de nezdruncinat îmi dă putere în orice situaţie de viaţă, în orice problemă şi necaz...
Trebuie doar, căzând, respirând greu din cauza efortului, sfârÈ™it de epuizare, să continui urcuşul înlăuntrul meu, urcuş lung cât viaţa întreagă, repetând la fiecare inspirare şi expirare, odată cu bătaia inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte‑mă!”.