A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile și virtuțile nu sunt simple instrumente retorice.  Înțelese terapeutic, ca boală și sănătate, stricăciune și nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă și punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuții doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii ființei noastre.  Abia atunci înțelegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuți și adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătății și nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovnicești ai tuturor timpurilor, lucrarea de față sintetizează o sumă de repere practice, ușor de înțeles și însușit pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii (12) sau Culegere din Scrierile Sfintilor Parinti, care arata cum se poate omul curati, lumina si desavarsi.

Cuviosul Isaia Pustnicul – „Douăzeci şi nouă de cuvinte”

Traducere din greceşte, introducere şi note de Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvîrşirii (10) sau Culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi.

Sfantul Isaac Sirul 
"Cuvinte despre sfintele nevointe" 

Constituindu-se intr-unul dintre cele mai pretuite texte ale Filocaliei, „Cuvintele ascetice” sau „Despre nevointa” ale Sfantului Isaac Sirul au fost foarte mult folosite in viata monahismului rasaritean.

"Sfantul Isaac se ocupa in mod deosebit de intens cu patru teme capitale, legate insa de o multime de altele, subordinate acestora: (a) importanta nevointelor si a greutatilor pentru desavarsirea omului, tema in care se manifesta o inrudire cu Marcu Ascetul; (b) importanta smereniei, in a carei descriere e, poate, cel mai mare maestru; (c) rolul cunoscator al "simtirii", in care este un predecesor al Sfantului Simeon Noul Teolog; (d) descrierea insistenta a starii de liniste, strans legata cu cea a rugaciunii neincetate si a dragostei. (...) 

Nu cred ca a spus cineva cuvinte mai adanci si mai frumoase despre liniste si dragoste ca Sfantul Isaac Sirul. (...) 

Aproape toata opera sa este un poem spiritual de negraita frumusete. Sfantul Isaac ne convinge ca spiritualitatea nu se poate exprima decat in poezie. Poezia e singurul mijloc de a exprima adevarul planului spiritual al existentei. Poezia si adevarul merg impreuna in acest plan." (Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae)

Sfanta Traditie ne incredinteaza ca intotdeauna vor exista oameni ai lui Dumnezeu, deveniti temple ale Duhului Sfant, povatuind multe suflete spre Imparatia Cerurilor.  Si noi, lipsitii, ticalosii, intinatii si pacatosii – dintre care eu, cel ce scriu, sunt primul –, ca ucenici ai acestor Sfinti Batrani, ne plecam cu pietate genunchii sufletului si ai trupului in fata lor si le suntem recunoscatori pana la ultima suflare!  Pentru fiecare frate si sora, preaiubiti in Duhul Sfant, Batranul este, dupa Sfantul Apostol si cetatean al Cerului Pavel (I Cor. 4, 15), omul cel mai important de pe pamant, prin rugaciunile caruia noi nadajduim sa ajungem in Imparatia Cerurilor.  Amin. 

(Arhim. Efrem Iosif)

Dorinta noastra este ca prin istorioarele cuprinse in aceasta carte sa aducem inaintea copiilor si a familiei crestine cateva crampeie de intelepciune din care, prin intamplari si cuvinte simple, sa se deschida un drum al cuviintei, cumpatarii si bucuriei de fiecare zi. Tocmai de aceea nadajduim ca prin cele 77 de povestiri sa se mijloceasca atat in inmultirea binelui laauntric, cat si o lectura placuta si folositoare pentru intreaga familie.

Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvîrşirii (3) sau Culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul 3: Sfantul Maxim Marturisitorul

traducere, introducere si note de Dumitru Staniloae

Trebuie sa fim mereu preocupati de mantuirea noastra.  Acesta este scopul principal, permanent, de neschimbat, de neuitat: mantuirea.  Si de aceea trebuie sa fugim de obiceiuri si rutina.  Totul in viata trebuie sa plece din aceasta fiinta a vietii noastre: inima.

E adevarat ca probleme sunt multe, dar nu trebuie sa dai drumul la sfoara care te leaga de cer.  Daca iti dai drumul, cazi in neant, cazi in pacat, cazi in iad.  Trebuie sa te tii de aceasta sfoara orice ar fi, oricat de puternice ar fi vanturile.  Tine‑te cum poti, in felul tau, dar tine‑te!

(Parintele Arsenie Papacioc)

Editie alcatuita de Ieromonah Benedict Stancu