Bolile sufletesti si vindecarea lor in scrierile Sfantului Ioan Gura de Aur

Format: 13 x 20 cm
ISBN: 978-973-136-299-1
Status: momentan indisponibil

Bolile sufletesti si vindecarea lor in scrierile Sfantului Ioan Gura de Aur

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Editura Sophia

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile și virtuțile nu sunt simple instrumente retorice.  Înțelese terapeutic, ca boală și sănătate, stricăciune și nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă și punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuții doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii ființei noastre.  Abia atunci înțelegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuți și adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătății și nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovnicești ai tuturor timpurilor, lucrarea de față sintetizează o sumă de repere practice, ușor de înțeles și însușit pentru omul contemporan. 

Pret: 15.00 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

      Rugăciunea în vremea bolii 

      Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
      Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
      Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
      Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

    • Omul trebuie neapărat să se teamă de abaterea la stânga, adică spre amăgirile păcatului, şi de cea la dreapta, adică spre nevoinţele din cale-afară de aspre, şi să nu cadă în trufie; el trebuie să meargă pe calea împărătească, adică pe calea vieţii cu măsură, a nevoinţei cu măsură. Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă o pildă potrivită: „Când povara drepţilor e prea grea, corabia lor se cufundă, iar când povara lor este cu măsură, corabia pluteşte cu bine. Cu adevărat, viaţa noastră seamănă cu plutirea unei corăbii, lumea – cu o mare, trupul – cu o corabie; sufletul este în trup ca un om în corabie, iar faptele sunt ca o încărcătură. Dacă corabia este goală, se porneşte vântul şi ea se răstoarnă în scurtă vreme. Dacă este împovărată peste măsură, este aproape de înec chiar şi atunci când nu sunt valuri şi nu e vânt – iar dacă se pornesc valurile şi vântul, se va cufunda fără întârziere. Doar încărcând cu măsură corabia vei putea pluti fără de necazuri, se va cufunda fără întârziere”. 
      La fel să gândeşti şi cu privire la nevoinţe. Dacă n-ai nimic din faptele cele bune, te vei răsturna în noianul ispitelor. Dacă vei începe să ridici povară mai presus de puterile tale, curând te vor strivi istovirea sau trufia. Dacă te vei osteni şi te vei ­nevoi însă după putere, vei rămâne slobod de nenorociri. 
      Să ştii: calea împărătească înseamnă nevoinţe cu măsură, viaţă cu măsură şi conştiinţă curată. Astfel, câte puţin, din virtute în virtute, vei urca la Cer ca pe o scară şi vei ajunge în Rai.
      Sfântul Dimitrie al Rostovului 

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • În seara zilei de 19 noiembrie 2009, în biserica Sfântului Apostol Toma din Moscova a fost ucis preotul Daniel Sâsoev la varsta de 35 de ani, după o activitate misionară prodigioasă, care a dus la primirea Ortodoxiei de către peste 80 de musulmani şi aproximativ 500 de neoprotestanţi.  Numeroasele ameninţări cu moartea pe care le primise din partea extremiştilor islamici ne fac să credem că a fost omorât tocmai pentru ca propovaduia cuvântului lui Hristos printre musulmani.  Trebuie amintit că unul dintre străbunicii părintelui era tătar, cleric musulman... 
      PATRIARHUL CHIRIL AL MOSCOVEI ŞI AL ÎNTREGII RUSII: Părintele Daniel era binecunoscut de către creştinii ortodocşi nu numai din capitală, ci şi din multe alte eparhii...  Ferma lui poziţie misionară şi imaginea lui inspirată s-au întipărit în conştiinţa oamenilor care caută calea spre biserică prin puterea şi adâncimea credinţei şi nădejdii în Domnul de care el a dat dovadă.  Domnul l-a chemat la Sine pe slujitorul Său credincios, dându-i putinţa de a se arăta mărturisitor al credinţei şi mucenic pentru cauza bunei vestiri evanghelice.
      IULIA SÂSOEVA, SOŢIA PĂRINTELUI DANIEL: Părintele se interesa de toate, încerca să cuprindă necuprinsul...  Şi-a dedicat o mare parte din energie misiunii.  Unul dintre visele lui era să creeze în toată lumea parohii misionare în sânul diasporelor, precum şi pentru propovăduirea Ortodoxiei oamenilor de alte religii.  Cu ajutorul misionarilor pe care îi pregătea, visul acesta începuse, treptat, să se îndeplinească...  Veneau la el să se boteze musulmani din Azerbaidjan, din Daghestan...  Părintele Daniel voia să-i înveţe pe musulmanii botezaţi să facă misiune, ca să-L poată propovădui pe Hristos popoarelor lor...  El gândea creştinismul la scară universală.

watch series