(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Din cuprins:

Credința deșartă în destin
Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu și Biserica Lui
Păcăleala ghicirii cu cărțile
Păcăleala ghicirii cu ghiocul
Păcăleala ghicirii în cafea
Păcăleala ghicirii cu bobii
Superstiția numărului 13
Păcăleala ghicirii în palmă
Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
Felurite superstiții strecurate în cultul și ceremoniile religioase

Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului. 

• * Cand sa ne rugam? 
• * Cui sa ne rugam? 
• * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare 
• * Mesele zilei 
• * Rugaciune de calatorie 
• * Roaga-te cand pleci de acasa... 

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

Dumnezeu prin porunca a VIII-a a Decalogului, a hotarat fiecarui om a nu rapi nimic din avutul aproapelui sau, zicand:  Sa nu furi.  La aceasta porunca gresesc:  Toti cati sunt furi aratati precum sunt talharii, rapitorii si cei ce iau cu sila; cati sunt furi amagitori, precum sunt negutatorii si toti cei ce se silesc sa amageasca pe altul, vanzand cu masuri viclene si facand alte mii de mestesuguri si de minciuni, pentru aceasta Domnul, furi si talhari a numit pe negutatori, zicand:  Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi ati facut o pestera de talhari(Mt. 21, 18), precum sunt cei ce iau dobanda.  Aceasta porunca se calca prin iubirea de argint, impreuna cu patimile si pacatele care se nasc din iubirea de argint.  Inca greseste la aceasta si de va cumpara cineva lucru de furat, stiindu-l, ca sa-l ia mai cu putin decat se plateste de drept; de a dat bani falsi in loc de buni, sau pe cei ce sunt cu lipsa in loc de plini; de nu a lucrat lucratorul precum se cuvenea, sau a lucrat rau si totusi si-a luat plata sa; de nu a platit cineva celor ce i-ai slujit; de a gasit ceva si a ascuns, fara de a cerceta cine a pierdut; de nu a respectat invoiala ce a facut; de s-a lenevit de lucrurile peste care a fost mai mare si administrator; al sarmanilor, al vaduvelor, al Bisericilor, al scolilor sau al tovarasilor; de a dat lucruri judecatorului ca sa judece nedrept, sau el a luat ca sa judece etc.

Protos. Nicodim Mandita

In acest volum veti gasi un fragment din volumul al III-lea al seriei Amvonul Sfantului Ioan Gura de Aur.

Din motive practice dar si pentru ca aceste texte sunt deosebit de interesante s-a realizat acest mic volum sinoptic in care cititorul evlavios va constata ce importanta acorda acest Sfant si Parinte al Bisericii, Ioan Gura de Aur, bunei cresteri a copiilor.

Copiii sunt tot ce pot avea mai pretios parintii in aceasta lume.  Le sunt mangaiere si bucurie.  Raspunderea pe care o au pentru cresterea lor este foarte mare, la fel ca si rasplata, de altfel, de la Dumnezeu.  Asa cum pentru buna crestere exista rasplata, pentru neglijarea educatiei copiilor, parintii vor da socoteala in ziua judecatii.

Dumnezeu Creatorul, mult Milostivul purtator de grija a mantuirii noastre, vrand a ne curati de zgura, rugina si netrebniciile tuturor desertaciunilor care pustiesc inimile crestinilor de zestrea bogatiilor Divine, hotaraste in porunca a IX-a sa ne parasim de orice strambaturi ale gandului, cuvantului, activitatii noastre zilnice , zicand hotarator: Sa nu marturisesti stramb asupra apropelui tau.  La aceasta porunca gresesc: aceia care marturisesc stramb si cu nedreptate, ca sa pagubeasca, sau sa faca rau fratelui lor; cei ce au pareri si presupusuri asupra fratelui lor (ca minciuni sunt si acestea ale mintii); cei ce rad de slutirile cele firesti ale mintii, sau ale glasului, sau ale fetei sau ale celorlalte membre ale trupului aproapelui, fiindca nu este el pricina acestor slutiri; si judecatorii cei ce fac judecata nedreapta sau pentru ca nu cerceteaza bine lucrul.  La aceasta inca greseste, de a sfatuit cineva, sau a indemnat pe altul cu invrajbiri nedrepte de a lua vreo dregatorie; de a putut sa opreasca invinuirile si marturiile cele mincinoase si nu a voit; de poarta cuvinte si vesti despre vatamarea aproapelui; de a osandit, sau a clevetit, sau a ascultat cu placere pe altii clevetind, sau a laudat pe clevetitor, sau s-a lingusit si cu nedreptate a laudat pe altcineva. (Ies. 20, 16)

Protos. Nicodim Mandita

Cuviosul Părintele nostru Nichifor Leprosul a trăit ca monah în leprozeria din insula Chios (Grecia) în secolul al XX-lea. A fost ucenic al Sfântului Antim din Chios. Prăznuirea sa se face pe 4 ianuarie. Nicolae Tzanakakis s-a născut în anul 1890, din părinţi ţărani evlavioşi, în satul Serikari, în regiunea Chania din insula Creta. Părinţii lui au murit pe când era încă copil, lăsându-l orfan, în grija bunicului său. La vârsta de treisprezece ani s-a mutat în Chania şi a început să lucreze ca ucenic la un bărbier. La vârsta de 24 de ani, în anul 1914, Nicolae a ajuns la azilul-spital pentru leproşi administrat de ieromonahul Antim Vagianos, cunoscut mai târziu ca Sfântul Antim din Chios. În capela Sfântul Lazăr a azilului pentru leproşi, unde se găsea o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului Ascultătoarea (Panaghia Ypakoe), Nicolae a aflat o atmosferă spirituală care l-a făcut să îşi deschidă inima spre credinţă şi l-au făcut să râvnească la o viaţă de rugăciune. După doi ani, ieromonahul Antim a hotărât că tânărul era gata să primească schima monahală şi l-a tuns în monahism, dându-i numele de Nichifor.