Aceasta carte prezinta viata foarte scurta si grea a unei copile ce a fost orfana de ambii parinti si a carei existenta efemera ar fi avut loc in perioada anilor 1902 - 1917, in spatiul geografic de sud-est al Basarabiei, nu departe de Limanul Nistrului.

Editia de fata reia tiparirea colectiei I.M.Raureanu, din 1927, care a facut atator generatiii serviciul unei lecturi folositoare.

De cate ori imi apare in gand amintirea despre el, nu mi-l pot imagina altfel, decat asa cum ii era temperamentul aparent, cu fata-i evlavioasa, blanda si vesnic zambitoare.

In timpul liber citea si studia Biblia si alte carti religioase cu placere si deosebit interes.

Un lucru mai cu deosebire doresc sa-l spun despre tatal meu, acela ca lua parte activa la viata Bisericii noastre. Multi ani la rand a fost epitrop pazind cu sfintenie buna conduita si canoanele unui adevarat crestin, nelipsind de la slujbele religioase din duminici si sarbatori.

Iubiti cititori, asa le-a fost randuita de la Dumnezeu soarta gemenilor nostri, Petru si Paul. Ei au cazut in lupta cu dusmanul cotropitor. Au cazut si au adormit si sangele lor curat si caldde eroi martiri a infierbantat mult inimile fratilor lor de arme, care, mai apoi, s-au avantat cu un elan de nedescris asupra obiectivului dusman, reducandu-l la tacere si cucerind astfel cetatea (Odesa) mult dorita de la malul marii.

Oricate povesti am scris pana azi, nu am simtit o asemenea sfanta teama si emotie ca la aceasta carte, care infatiseaza copiilor chipul Staretului Paisie.  Maretia acestui chip, cugetul plin de smerenie si statura sa duhovniceasca m-au zguduit launtric, asa cum sunt zguduiti toti cei care, incetul cu incetul, il descopera.

Imi doresc din tot sufletul ca tot mai multe suflete tinere sa il cunoasca pe Staretul Paisie, sa se lase cucerite de el, sa il iubeasca si sa il aiba ca model.

Maria Goumenopoulou

Aici in Silivria s-a născut Sfântul Nectarie, din părinÈ›i săraci dar foarte evlavioÈ™i È™i de aceea l-au învăÈ›at dreapta credinÈ›ă cu multă dragoste. La botez a primit numele Anastasie.

„Nimeni nu poate sluji la doi Domni – zice Mântuitorul – că sau pe unul va urî şi pe altul va iubi, sau de unul se va ţine şi de altul nu va griji. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui mamona”4.
Între multele obiceiuri rămase de la păgânii idolatri ai trecutului, conservate tacit şi cu îndărătnicie infernală de majoritatea creştinilor necopţi la minte, inconştienţi, este şi împopoţonarea cu felurite: mode, lux şi podoabe idoleşti. De te duci la o serbare, la o nuntă, la o petrecere; la cârciumă, joc, bal, serată şi alte petreceri lumeşti, vezi majoritatea lumii acesteia, purtătoare de nume creştinesc, despuiată de smerenie şi modestie, de întreaga înţelepciune şi de buna cuviinţă creştinească, şi împodobită cu felurite fleacuri şi deşertăciuni infernale, cu care îşi împopoţonau păgânii idolii lor şi pe ei. Feluritele deşertăciuni idoleşti: cercei, brăţări, mărgele, coliere, hurmuz, panglici, funde, salbe, zălişoare şi alte fleacuri se văd agăţate pe corpul lor. Aceste deşertăciuni arată că lumea care le poartă e înclinată mai mult la păgânism decât la creştinism, că vieţuieşte mai mult păgâneşte decât creştineşte. Numele creştinesc pentru lumea aceasta, lipsită de vieţuirea creştinească şi pasionată după deşertăciunile idoleşti, credinţe superstiţioase, etc, e asemenea unei case pustii, a unei prăvălii cu firmă frumoasă afară; iar înăuntru plină de gunoaie, murdării, şoareci şi felurite jivine uricioase, asemenea nucilor seci, alunelor viermănoase, poamelor putrede, etc.

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Sfântul SfinÈ›it Mucenic Pangratie Viata acatist canonPărinţii acestui de trei ori fericit au fost din hotarele Antiohiei. Ei au trăit pe vremea în care Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu S-a pogorât la neamul omenesc şi Iubitorul de oameni S-a făcut om pentru oameni. Şi auzind ei de minunile cele prea luminate pe care le făcea în Ierusalim Stăpânul Hristos, s-au dus acolo împreună cu fiul lor, Pangratie, şi auzind învăţătura preadulce a Mântuitorului, au crezut în El şi s-au botezat în numele Preasfintei Treimi, apoi s-au întors la casa lor, lăudând pe Domnul. Şi au trăit multă vreme cu cinstire de Dumnezeu şi apoi s-au săvârşit, iar Pangratie a rămas în casa lor, sporind în înţelepciune şi pricepere, în cugetarea şi citirea dumnezeieştilor Scripturi.
 După Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, apostolul Petru, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu în cetăţi şi în laturi, a venit şi în părţile Pontului. Şi aflând acolo pe Pangratie, acesta l-a primit cu dragoste, ca pe un apostol al Mântuitorului Hristos, şi l-a odihnit de ajuns cu toţi ai casei lui. Şi spunându-le Petru cuvânt de învăţătură, mulţi au crezut şi i-a botezat împreună cu toţi robii lui Pangratie, apoi le-a hirotonisit episcop, un bărbat preaînţelept şi ucenic, cu numele Maximin.
 Iar Pangratie şi-a dat toată averea sa ca milostenie săracilor şi ce îi mai rămăsese a dăruit-o robilor săi, zicând:
 „Iată, vă dau libertate şi toate lucrurile ce se află în casa mea: aur, argint, pietre scumpe, haine şi toate averile mele, vii şi ţarini. Deci Stăpânul nostru Hristos să vă întărească în frica Sa, că eu mă duc cu apostolul, să propovăduiesc Sfânta Evanghelie”. Acestea aşezându-le bine preaînţeleptul Pangratie, a căzut la picioarele Sfântului
 Petru, zicând: „Mă dau în mâinile lui Dumnezeu şi sufletului tău, apostole al lui Hristos”

Cartea aceasta este un minunat dascal, care edifica pe cititorii atenti, ii clarifica in mai multe nelamuriri, ii indrumeaza minunat, pentru a deveni mai buni, mai devotati binelui, stele calauzitoare pe calea vietii si a mantuirii. In lumina citirii si istorisirii acestor minuni, multi necredinciosi disperati si uratori ai binelui, imbratiseaza credinta vie, spreranta, dragostea Sfanta, cei mandri imbratiseaza smerenia, hulitorii slavoslovia, zgarcitii mila necuratii curatia, maniosii blandetea, zavistnicii bunatatea, lenevosii harnicia, lacomii cumpatarea, sufletul intristat isi afla imediat felurite pilde de mangaiere si incurajare sufleteasca.

Celor ce din neamul nostru s-au învredncit a dobândi, prin nevoin?ele ?i sângele lor, darul sfin?eniei, fiind astfel slava neamului nostru înaintea lui Dumnezeu ?i a oamenilor, acestora ?i noi, ca unora ce pururea mijlocesc înaintea tronului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, să le strigăm cu bucurie: Bucura?i-vă, sfin?ilor to?i, care a?i strălucit pe pământul ?ării noastre!