Viata Pr. Nicodim Mandita
Colectia: Alte carti
Autor:

(lipsa text)

Editura: Agapis
Format: 13x20 cm
Numar de pagini: 0


Status: momentan indisponibil
Pret: 22.00 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Sfanta Mucenita Agnia din Roma Vindecatoarea bolilor fara leac viata si acatistulPentru rugăciunile Sfintei Mucenițe Agnia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!***
      Conform lonews.ro, calendarul ortodox român are o nouă sfântă. Sf. Agnia. Aceasta este sărbătorită la data de 21 ianuarie. Decizia a fost luată pe 29 octombrie, 2016, în cadrul şedinţei de lucru ce a avut loc la Reşedinţa Patriarhală, în Sala Sinodală.Fericitul Augustin spunea despre Sfânta Agnia că viaţa ei a fost precum numele, asta pentru că în latină “agnes” semnifică miel, iar în limba greacă, “agni” se traduce prin curată. Frumuseţea fecioarei Agnia a atras mulţi ochi, cum a fost şi fiul prefectului din Roma. Ea a refuzat cu statornicie toate ofertele menite să-i ia ochii. Sf. Muceniţă Agnia „a avut ochi” doar pentru Mielul Domnului, Iisus.
      Numele Sf. Muceniţe Agnia, de-a lungul timpului, a cunoscut anumite modificări şi a fost preluat de mai multe ţări creştine:În limba latină, AgnesÎn limba română, îl găsim şi sub forma de AgnezaÎn spaniolă, Ines (dar şi la români întâlnim numele de Ines)În italiană, AgneseSf. Muceniţă Agnia- este ocrotitoarea fetelor tinere- vine în ajutorul celor care vor să-și păstreze fecioria și curăția pentru Hristos- te apără împotriva violurilor- dacă te rogi la ea te poate vindeca de multe boli ce par fără leac dătătoare de blândețe și nevinovățiePotrivit doxologia.ro, Sf. Muceniță Agnia a văzut lumina zorilor la Roma spre finele secolului al III-lea. Părinţii ei erau nobili patricieni creștini.Despre viaţa Sa aflăm din mai multe consemnări istorice: Sfântul Ambrozie din Milano i-ar fi compus un imn intitulat „Agnes beatae virgini” și a scris un cuvânt la sărbătoarea pomenirii ei;De asemenea este pomenită și de Fericitul Augustin, de Ieronim și de poetul spaniol Prudențiu, care la rândul său i-a cântat laude în imnul XIV din al său Peristephanon, publicat în anul 405. În privința martiriului ei, însă, există câteva variante. Cert este că ea a fost martirizată la începutul secolului al IV-lea, la vârsta de 13 ani, sub prigoana împăratului Dioclețian.Legat de moartea sa, Papa Damascus a afirmat că Sfânta Agnia ar fi fost arsă pe rug. Scrierile poetului Prudenţiu şi ale Sf. Ambrozie de Milano nu fac decât să confirme această teorie. Potrivit acestora, Agnia a fost obligată să aducă jertfă zeiţei Vesta, însă fiind iubitoare de Iisus a refuzat. Din cauza aceasta a fost batjocorită de nişte oameni de rea credinţă, iar apoi i s-a tăiat capul cu o sabie.Sursa: avantaje.roAstfel, Sfânta Agnia, în ziua de 21 ianuarie, și-a adus viața sa fragedă ca mărturie și jertfă supremă pentru Hristos, ca un miel nepătat oferit în dar lui Dumnezeu. Ea a fost îngropată în catacombele de pe Via Nomentana, care-i poartă numele (via di sant’Agnese).Imediat după moartea sa, cultul ei a cunoscut o foarte mare popularitate. Încă din vechime, în Biserica din Roma, în dimineața zilei de 21 ianuarie se binecuvântează doi miei, care sunt dăruiți episcopului Romei, în amintirea acestui exemplu de nevinovăție. Din lâna lor vor fi țesute omoforurile dăruite apoi episcopilor din lumea întreagă, pentru ca să le fie semn că și ei sunt trimiși ca mieii în mijlocul lupilor și că trebuie să fie gata să-și dea oricând viața pentru Mirele Bisericii. Această veche ceremonie se desfășoară în Bazilica Sfânta Agnia, construită pe Via Nomentana, pe locul vechii bazilici ridicate de Constantina, fiica Sfântului Constantin, în jurul anului 345.În cartea sa Despre fecioare, Sfântul Ambrozie (334-397) o prezintă pe Sfânta Agnia ca model de urmat pentru fecioarele care vor să-I slujească lui Dumnezeu asemenea ei.Sfântul papă Damas (366-384) a scris o rugăciune care se găsește în limba latină pe o placă expusă pe scara bisericii Sfintei Agnia din Via Nomentana.Ea a fost introdusă în canonul Liturghiei romane încă de atunci, iar sărbătoarea ei a fost preluată destul de repede de Africa creștină și de Constantinopol.Fericitul Ieronim spunea că încă din vremea lui: limbile tuturor neamurilor cântă viața Sfintei Agnia.

    • Semnul Sfintei Cruci prefigurat în Vechiul Testament

      Semnul Sfintei Cruci pus de Dumnezeu în corpul omenesc

      Bine este cuvântat mult iubitorul şi milostivul de oameni Dumnezeu, Care voieşte ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină; Care aşa de mult a iubit lumea, încât şi pe Fiul său Unul Născut L-a dat, ca tot cel ce crede Într-Însul să nu piară; ci să aibă viaţă veşnică. Omul din viaţa aceasta vremelnică, este un luptător de la leagăn
      până la mormânt. Lupta omului, ca şi fiinţa lui, este dublă: trupească şi sufletească. Lupta aceasta îndoită o vedem în viaţa
      Mântuitorului, de la ieslea peşterii din Betleem, fuga în Egipt, până sus deasupra Golgotei, unde S-a înălţat de bună voie pe Cruce, de unde în dureri vii şi grele suferinţe, Şi-a dat Duhul în Mâinile Tatălui Ceresc.
      Viaţa şi activitatea minunată a Mântuitorului a fost glorificată prin Crucea şi Învierea Sa. Drepţii, Patriarhii, Proorocii, Preoţii şi toţi aleşii lui Dumnezeu din Vechiul Testament, de la Abel până la Ioan Botezătorul prin suferinţele, jertfirea vieţilor lor, însoţite de feluritele biruinţe duhovniceşti au preînchipuit cu culori vii: Crucea Mântuitorului din întreaga lui viaţă, de la ieslea din Betleem până la jertfirea pe Crucea înfiptă sus, deasupra Golgotei şi Învierea Lui. Apostolii, Ierarhii, Preoţii, Mărturisitorii şi toţi creştinii aprinşi de dragostea Dumnezeiască, s-au lepădat de sine, au luat Crucea lor şi au urmat Celui Răstignit, jertfindu-şi şi cheltuindu-şi cu mare folos toată viaţa lor pământească, în schimbul căreia au dobândit viaţa şi fericirea veşnică. Arma aceasta Dumnezeiască şi puternică, cu care Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a luptat cu succes asupra răutăţii lumii, a otravei ucigătoare, a păcatului şi a tiraniei diavolului, a dat-o urmaşilor Săi, drept armă mult folositoare în lupta ce le stă înainte. Împăraţii şi voievozii pământului, dau ostaşilor lor: săbii, suliţe, arme, revolvere, mitraliere, tunuri, dinamite, grenade, etc., pentru a lupta cu succes în războiul trupesc. Domnul nostru Iisus Hristos, Împăratul Cerului şi al Pământului, a dat urmaşilor Săi, drept armătură: Sfânta Cruce. El nu le-a dat altă armătură cu care să lupte, decât numai Sfânta Cruce. Cu Cuvântul şi cu fapta, El a arătat tuturor luptătorilor Săi, biruinţa minunată ce se câştigă prin întrebuinţarea acestei armături, cu tainice puteri supranaturale.
      El, mai întâi şi-a recrutat şi îşi recrutează din lumea aceasta ucenici, ostaşi luptători, pentru lupta cea bună, zicând: „Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vânători de oameni”. Pe toţi cei ce au venit şi I-au urmat Lui în viaţă, ziua îi învăţa cu cuvântul şi cu fapta, cum să procedeze în lupta duhovnicească pentru cucerirea sufletelor; iar noaptea adeseori se ruga Tatălui Ceresc pentru dânşii şi pentru toţi care îi vor urma Lui (Ioan 17, 20)….

      Semnul Sfintei Cruci prefigurat în Vechiul Testament
watch series