1000 de intrebari si de raspunsuri despre viata duhovniceasca

Format: 13 x 20 cm
ISBN: 973-7957-93-8
Status: in stoc

1000 de intrebari si de raspunsuri despre viata duhovniceasca

1 recenzii (nota 5.0)

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Egumenita

Suntem atrasi de duhul lumii acesteia. Ne intereseaza aproape numai ce se intampla in lumea politica, in lumea modei, in lumea sportului, in lumea show-biz-ului. Suntem atat de aglomerati, din pricina serviciului sau a studiilor sau a distractiilor, incat nu mai avem timp sa ne gandim la viata de dupa moarte, la vesnicie.

Aceasta carte arata ca un crestin trebuie sa incerce sa afle raspunsuri la intrebarile sale in paginile Scripturii, in invataturile Sfintilor Parinti si, nu in ultimul rand, din gura duhovnicului. Este adevarat insa ca numarul duhovnicilor iscusiti scade pe zi ce trece, pe masura ce se apropie sfarsitul vremurilor.

Cartea de fata, nefiind un compendiu care sa epuizeze problemele de ordin spiritual - asa ceva nici nu exista -, lasa loc multor intrebari. Dar, cu toate acestea, are marele merit de a ne arata unde trebuie sa cautam jaloane, unde putem afla repere. Suntem chemati la o lupta eroica: aceea de a adapta vremurilor noastre raspunsurile date de sfinti cu secole in urma. Sa incercam sa descoperim in ce mod ar fi prezentat sfintii insisi invataturile lor daca ar fi trait astazi. Cuvintele ar fi fost cu siguranta altele, dar puterea lor ar fi fost aceeasi...

Pret: 9.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



Cod de verificare:
  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Carti scrise de acelasi autor

    • Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvîrşirii (10) sau Culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi.

      Sfantul Isaac Sirul 
      "Cuvinte despre sfintele nevointe" 

      Constituindu-se intr-unul dintre cele mai pretuite texte ale Filocaliei, „Cuvintele ascetice” sau „Despre nevointa” ale Sfantului Isaac Sirul au fost foarte mult folosite in viata monahismului rasaritean.

      "Sfantul Isaac se ocupa in mod deosebit de intens cu patru teme capitale, legate insa de o multime de altele, subordinate acestora: (a) importanta nevointelor si a greutatilor pentru desavarsirea omului, tema in care se manifesta o inrudire cu Marcu Ascetul; (b) importanta smereniei, in a carei descriere e, poate, cel mai mare maestru; (c) rolul cunoscator al "simtirii", in care este un predecesor al Sfantului Simeon Noul Teolog; (d) descrierea insistenta a starii de liniste, strans legata cu cea a rugaciunii neincetate si a dragostei. (...) 

      Nu cred ca a spus cineva cuvinte mai adanci si mai frumoase despre liniste si dragoste ca Sfantul Isaac Sirul. (...) 

      Aproape toata opera sa este un poem spiritual de negraita frumusete. Sfantul Isaac ne convinge ca spiritualitatea nu se poate exprima decat in poezie. Poezia e singurul mijloc de a exprima adevarul planului spiritual al existentei. Poezia si adevarul merg impreuna in acest plan." (Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae)

    • Prin firea lor, femeile sunt chemate să oglindească duhul nelumesc în lumea aceasta vremelnică. Deși adeseori ascunse de privirea obișnuită, prin virtutea smereniei lor, sfintele și dreptele femei au luminat duhovnicește calea către tărâmul ceresc în toate timpurile. Între ele strălucește chipul acestei eroine din zilele noastre, Fericita Eufemia de la Ravanița, așa cum este înfățișată în biografia de față, scrisă cu dragoste de credincioasele ei fiice duhovnicești.
      Maica Eufemia a avut un minunat farmec și tărie a duhului. Înfățișarea sa din afară era oglin­direa înclinației sale spre rugăciune. Lucra­rea sa din afară nu avea limite. Ca tânără ne­voi­toare mireană ea a propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu din sat în sat; a călăuzit marea ei obște și sute de mireni printre primejdiile trupești și duhovnicești ale celor Două Războaie Mon­dia­le și sub jugul comunist; a întemeiat orfe­li­na­te, a educat tineri și a tradus scrieri patristice pen­tru învățătura duhovnicească a poporului său.
      Lăuntric, stareța Eufemia a trăit în duhul vechilor Părinți ai pustiei: în post, în priveghere de toată noaptea și dormind doar așezată. Pentru aceasta Dumnezeu i‑a dăruit darul înainte‑vederii și al tămăduirii.
      Înnoitoare a șase mănăstiri, ea a reîntemeiat viața mo­nahală chinovială în țara sa în așa măsură, încât rânduiala monahală așezată de ea s‑a folosit în mănăstirile de maici din întrea­ga Serbie.

      Traducere din limba engleza de Constantin Fagetan
      Editia a doua

    • Nu naşterea ca atare te face tată, nu purtarea în pântece te face mamă, ci buna creştere pe care o dai copiilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

      Dragostea părintească e sacră, însă nu trebuie să uităm că faţă de dragostea conjugală ea vine pe locul doi. Nu este îngăduit ca afecţiunea pătimaşă pentru copii să întunece sentimentele conjugale în loc să le întărească şi să le facă mai elevate. Copilul trebuie să crească în dragoste, dar mai întâi de toate el trebuie neapărat să vadă strălucirea dragostei dintre tatăl şi mama sa şi abia apoi să se scalde în dragostea lor părintească faţă de el. În familia unde au amorţit sentimentele reciproce ale părinţilor, inima copilului poate să se răcească, să nu înveţe să iubească oricât de tandră ar fi cu el mama şi oricât de grijuliu ar fi cu el tatăl. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

      Cel ce a născut dă doar viaţă, pe când cel care a crescut şi a învăţat bine odrasla sa i-a dat o viaţă bună. Suntem datori faţă de taţii care ne-au născut, însă faţă de taţii care ne-au crescut bine şi ne-au învăţat buna credinţă avem o datorie cu mult mai mare, pentru că cei ce ne-au născut sunt părinţi în viaţa vremelnică, pe când taţii care ne-au crescut în buna credinţă ne nasc spre Viaţa Veşnică. Cine va face şi va învăţa, acela mare se va chema în Împărăţia cerurilor (Mt. 5, 19). (Sfântul Tihon din Zadonsk)

    • Fiecare dintre noi ne dorim fericirea și nu este om care să nu se străduiască să ajungă la ea într-un fel sau altul. Dar, ce se ascunde în gândurile și doririle noastre privitoare la fericire? Oare zâmbet? Oare frumuseţe? Oare bucurie? Oare dragoste? Oare surâs? Oare bunătate? Oare mângâiere? Oare bună-stare? Sau poate că e o împletire din toate acestea? Orișicum, un lucru este adeverit: cu cât simţim că fericirea este mai departe de noi, cu atât mai mult tânjim după ea.
      Ne dorim ca prin această carte să aducem în sufletele cititorilor mari sau mici un strop de lumină din care să strălucească bucuria, zâmbetul, frumuseţea și dragostea cea nemincinoasă. De aceea, nădăjduim ca, prin istorisirile cuprinse aici, să se deschidă niște portiţe spre taina adâncă și luminoasă a fericirii. Rămâne ca fiecare dintre noi să ne îndreptăm către această taină, aducând închinare Celui Care ne-a zidit pentru fericirea Sa cea veșnică. 
      Temelia acestei cărţi este uimirea pricinuită de delicateţea prin care Dumnezeu lucrează cu sufletul omului. Gândul nostru de început a fost ca, prin povestirile de faţă, să se mijlocească o apropiere de cugetul Sfinţilor care și-au tăinuit viaţa cu Hristos întru Dumnezeu (Coloseni 3, 3). În acest chip vieţuind, ei s-au rugat să rămână neștiuţi oamenilor și, prin aceasta, s-au împărtășit din adâncurile dragostei și smereniei Domnului. 
      Îl rugăm pe fratele cititor să ierte și să îngăduie toată neputinţa noastră, ca dimpreună să ne adâncim gândul inimii întru cuvântul dumnezeiesc al Mântuitorului nostru, Care a grăit: „Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez” (Ioan 5, 17).
      Se cuvine să spunem că aceste povestiri se adresează celor care au trecut deja de vârsta de zece ani. Și pentru ca apropierea de filele cărţii să sporească atât bucuria copiilor, cât și pe cea a părinţilor, ori bunicilor, istorioarele au fost însoţite de ilustraţii.
      Așadar, acum nu ne rămâne decât să îi rugăm pe cititorii mici sau mari să primească aceste istorisiri cu bunăvoinţă, asemenea unei invitaţii de a descoperi sau a redescoperi Ce este fericirea? (L. S. Desartovici)

watch series