Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Cartea de faţă este şocantă. Şocantă prin faptul că ne pune înaintea ochilor, într-un mod foarte iscusit, file aproape ignorate din istoria bisericească.

Vom afla de aici că pământul englez a fost binecuvântat prin apostolul Sfântului Iosif din Arimateea. Vom afla o mulţime de minuni, de vindecări, care i se par greu de crezut omului contemporan. Vom afla că dreapta credinţă a fost apărată cu mult eroism, şi vom înţelege că nimic nu este mai important decât războiul duhovnicesc.

Minunile făcute de regii binecredincioşi sau de diferiţi pustnici sau clerici, în timpul vieţii lor sau după trecerea la Domnul, ne oferă o imagine a faptului că lumea întreagă ar fi fost altfel dacă ar fi îmbrăţişat cu adevărat credinţa în Hristos.

Căderea Angliei ortodoxe a însemnat abandonarea credinţei Sfinţilor Părinţi şi primirea ereziei catolice. Înţelegând cât de gravă a fost această rătăcire vom putea aprecia aşa cum se cuvine situaţia din vremurile noastre.

O nevoie pastorală, prezentă întotdeauna în rândul credincioşilor, o găsim în întrebarea: Cum pot, părinte, să înaintez duhovniceşte şi să mă eliberez de slăbiciunile mele? De ce nu reuşesc să mă menţin în aceeaşi stare duhovnicească? 

O astfel de nevoie trebuie să fie sprijinită, dând credinciosului posibilitatea de a descoperi şi a-şi clarifica ce înseamnă cu adevărat din punct de vedere practic viaţă duhovnicească, ce răspunderi decurg din aceasta, la ce trebuie să fie atent sau ce ar fi de folos să evite. Va cunoaşte astfel adevărul, fără ascunzişuri sau jumătăţi de măsură, ajungând să-şi conştientizeze propria sărăcie duhovnicească şi să ia deciziile potrivite. 

Urmând sfaturile din această carte, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom ajunge la capătul ţelului nostru: Ca Dumnezeu să devină prin rugăciune, dragostea şi dorirea noastră, El călăuzind în acest fel fiecare gând şi lucrare a noastră. 

Traducere: Preot Victor Manolache 

În decursul slujirii sale în parohie şi în întâlnirile cu enoriaşii, Avva Eustratie primea întrebări referitoare la diferite probleme duhovniceşti, aghiografice, dogmatice şi de altă natură, cărora le dădea răspunsul corespunzător. Aceste întrebări şi răspunsuri le-a consemnat şi în vremea când s-a retras la mânăstire le-a prelucrat, le-a completat şi le-a redat în trei volume. Este vorba despre prima dintre lucrările pe care le-am consemnat mai sus. Dintre acestea am selectat, am tradus şi am prelucrat 200 de întrebări şi răspunsuri, care au stârnit interesul cititorilor prin varietatea subiectelor, dar şi prin simplitatea, claritatea şi credibilitatea cu care au fost exprimate, şi în principal prin duhul lor evanghelic şi patristic. Vi le punem înainte „spre folosul obştesc al ortodocşilor”, cu certitudinea că vor odihni şi vor adăpa fiecare suflet însetat de Adevărul veşnic. 

Aceasta carte despre viața fericitului Părinte Porfirie a fost scrisă cu binecuvântarea stareței Porfiria, prima egumenă a mănăstirii de maici „Schimbarea la față a Mântuitorului Iisus Hristos” și soră de sânge a Părintelui Porfirie.
O persoană dintre cele care au trăit multe clipe de neuitat lângă Bătrânul Porfirie și au auzit multe lucruri minunate de la acesta, cu toate că nu reușise să consemneze multe despre el, s-a oferit ,din pronie dumnezeiască să-mi pună la dispoziție spre cunoștința publicului larg câteva elemente necunoscute despre viața fericitului Bătrân, cu scopul de a le folosi pentru materializarea lucrării amintite, pentru care aveam binecuvântarea și îndemnul stareței.
Toate câte vă spun în paginile acestei cărți sunt autentice și vrednice de crezare pentru că „pe acestea le-am auzit povestite de limba lui sfântă”.
Da, le-am auzit istorisite pe casete de Părintele Porfirie însuși, în momentele de nostalgie ale trecutului său, relatate unor persoane foarte apropiate în ceasurile sale de tihnă.

Masura tuturor lucrurilor pe care le facem trebuie sa fie iubirea.  Nu sentimentalismul, nu sentimentele, ci iubirea adevarata.  Iar iubirea adevarata este intotdeauna dorinta ca oamenii pe care ii iubim sa traiasca in bunastare, in prosperitate.  Ne este foarte greu sa intelegem asta.  Pentru ca avem impresia ca, daca iubim ceva sau pe cineva, trebuie sa posedam acel lucru sau acea persoana.  Sa ne agatam de acel om si sa nu-l mai lasam.  Dar, dupa cum stiti, asa ceva este imposibil.  Iubirea este eliberare, nu robie.  Daca iubim un om, nu putem sa-l posedam.  Trebuie sa-i permitem sa fie el insusi.  Daca nu se intampla asa, inseamna ca iubim in el numai ceea ce ne place.  Reiese ca ne iubim pe noi insine.  Cat de periculoasa e starea noastra!

Acest volum este o relatare documentara scrisa sub forma povestirilor reale care nu contin numai tragism, dar si amintiri placute din copilarie, aspecte ale vietii linistite de familie, si chiar umor.  Aceasta carte poate fi o buna lectura de familie si poate prezenta interes atat pentru cititorii tineri, cat si pentru cei mai in varsta.

Cartea este deosebita, fiindca relateaza tragedia familiei preotului martirizat Pavel Ansimov, canonizat in anul 2005 ca nou mucenic al Rusiei.  Persecutiile, privatiunile, arestarile tatalui au pus o amprenta trista asupra vietii copiilor acestui preot.  Dar, cu toate acestea, povestirile despre viata lor sunt relatate cu un optimism crestin.  Ele contin note de bucurie ale copilariei, incalzite de dragostea parinteasca si credinta ortodoxa.  Si cel mai important - amintirile despre tatal sau, care intrucatva ridica valul timpului si raspunde la intrebarea: cine este acest mucenic si ce a determinat hotararea lui de a merge la suferinta pentru Hristos, ce calitati sufletesti trebuie sa existe in omul, care alege constient drumul crucii?

Cartea abunda cu amanunte clare despre viata moscovita a anilor ΄30, modul de viata al familiei preotului Pavel Ansimov si este folositoare datorita continutului ei moral-spiritual.  Amintirile autorului, un om talentat si curajos care, cu recunostinta, inca isi insuseste lectiile tatalui sau, lectii despre vrednicie, smerenie, curaj, pastrarea credintei ortodoxe, vor fi un exemplu bun pentru cititor.

Primejdia constă în faptul că am întors spatele Singurului Adevăr, Singurei Realităţi, Singurei Fericiri – lui Hristos.
L-am îngropat pe Hristos, L-am îngropat a doua oară, şi ca şi cum aceasta nu ar fi fost destul, L-am aşezat cu capul în jos. În locul Său îi îndumnezeim pe filozofi, precum este Marx în Rusia, Nietzsche în Germania şi Italia; şi Darwin în întreaga lume. Îndumnezeim ştiinţa, microscopul, maşina. Şi, de fapt, ce reprezintă toate acestea? Nimic altceva decât
praf. Acestea ar avea o anumită valoare dacă am privi la toate acestea pur şi simplu ca la nişte elemente ce ne conduc la supunerea faţă de Hristos. În loc de aceasta ne petrecem timpul în studierea celor pământeşti, a mineralelor, a proceselor chimice, a microbilor şi prin tăgăduirea celor cereşti. Aceasta poate conduce doar la pieire.

In carte sunt cuprinsi Sfinti, care fie se trag din Epir, fie au actionat, au mucenicit sau au adormit intr Domnul la Epir. Cand spunem Epir ne referim atat la partea greceasca a Epirului, cat si la Epirul de Nord, adica regiunea care se intinde in nord pana la raul Genousos.

Existenta noua a omului in Biserica presupune conformarea credinciosului cu transpunerea in fapta a Patimirilor, a Crucii si a mortii lui Hristos.  Patimirile si intristarile constituie elementul indicator al faptului ca participarea tainica prin Botez la Crucea si la moartea lui Hristos nu au ramas drept simple simboluri, ci s-au transformat intr-o conformare reala fata de Hristos, in punerea in lucrare a starii dupa chipul lui Hristos.  Apoi, suferinta este indisolubil legata cu viata de aici.  Ea este ingaduita de Dumnezeu pentru ca prin impreunarea celor de aici cu suferinta sa primim dorirea celor viitoare.  Viata rasfatata si fara necazuri duce la alipirea de lucrurile veacului prezent.  Dimpotriva, posturile, privegherile, vietuirea cu osteneala in virtute, calea stramta si cu intristari hranesc dorirea celor viitoare si a izbavirii de dureri, creeaza antipatie fata de veacul prezent plin de intristari, si-l leaga pe credincios de iubirea celor viitoare.