Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

(lipsa text)

(lipsa text)

Mantuitorul ne invata ca dobandim bucuria Lui daca suntem credinciosi peste putinul pe care ni l-a dat. Iar a fi credincios inseamna a lucra cu acest putin dat fiecaruia, cu toata bogatia de har pe care Domnul ne-o ofera gratuit in Biserica Lui. 
Acest volum este un indemn la privirea si trairea vietii in lumina acestui crez despre om si despre rostul lui in lume. 

Reeditarea volumului de versuri alese din scrierile Sf. Ioan de la Neamt (Hozevitul).

Lectura: Ierom. Stefan Nutescu - Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Cartea contine povestioare din viata unor oameni reali, evlaviosi care se afla inca in viata sau care au trait recent.  Autorul a trait sau a auzit aceste povestiri in timpul pelerinajelor la locurile sfinte si a calatoriilor sale in America si Georgia.

Ideea principala a cartii este ca atunci cand omul il respinge pe Dumnezeu, viata lui se transforma intr-o goana fara sens dupa fantomele bogatiei, faimei si ale placerii, ceea ce in mod inevitabil duce la un impas si la tragedii personale.

Ca orice crestin ortodox, Alexandru Bogatarev priveste lumea din prisma spiritualitatii.  El insusi fiind interesat de acest aspect al vietii, incearca, pe de o parte, sa dezvaluie cititorului taina convertirii omului la credinta, a curatirii sufletului a unor oameni, uneori, foarte pacatosi, iar pe de alta parte, dezvaluie respingerea dintr-o data a credintei de catre unii oameni profund religiosi.

Ca iubitor de Dumnezeu si raspanditor de bucurie, Parintele Teofil propovaduia porunca iubirii.  „Iubesti atunci cand primesti pe cineva in suflet, cand ti-l impropriezi, cand ii faci loc in inima ta.  Aceasta inseamna sa il iubesti.  Cata vreme tii in afara de tine, cata vreme tii departe de tine, cata vreme respingi sau impingi pe cineva, cata vreme marginalizezi pe cineva, cata vreme il ocolesti, nu il iubesti.  Cand il iubesti, il primesti, il faci al tau, face parte din tine insuti – atunci iubesti”.

Cartea de faţă reprezintă o culegere de poveţe ale multor sfinţi vechi şi noi, învăţători ai întregii lumi şi stareţi cu viaţă îngerească, din care poate primi mare folos orice creştin, dar mai ales începătorul ce vrea să înţeleagă limpede, dintr-o sursă sigură, temeiurile mântuitoare ale vieţii creştine. De la cei trei mari ierarhi din vechime până la Serafim din Sarov, Teofan Zăvorâtul şi stareţii de la Optina, ea aşterne o cărare nerătăcită spre mântuire, alcătuită din înţelepciunea a două mii de ani de trăire şi nevoinţă adevărate, deschide înaintea cititorilor o şcoală a Ortodoxiei unde fiecare va găsi, negreşit, ceva spre folosul său.

Interviurile au fost realizate de către maicile de la mănăstirea Paltin, care i-au arătat o deosebită preÈ›uire fericitei Doamne Aspazia, îngrijind-o cu multă dragoste È™i evlavie pe patul de suferinÈ›ă, până la sfârÈ™itul creÈ™tinesc al acesteia. 
Interviurile conÈ›in sfaturi È™i poveÈ›e înÈ›elepte, pornite dintr-o inimă mare ce a biruit o experienÈ›ă de viaÈ›ă înfricoÈ™ătoare pentru unii, dar măreaÈ›ă È™i provocatoare spre noi urcuÈ™uri duhovniceÈ™ti, pentru cei ce L-au iubit pe Hristos cu preÈ›ul vieÈ›ii lor în temutele temniÈ›e ale regimului comunist.

În acelaşi decor feeric, al Insulei Prinţului Eward (insula mult-iubită, a propriei sale copilării!), Doamna Lucy Maud Montgomery ne poartă în universul altor suflete luminoase, naive şi înduioşătoare, de copii, verii King şi prietenii acestora. Între ei, se distinge, ca personaj principal, Sara Stanley, supranumită Povestitoarea. Iată ce spun celelalte personaje despre ea, de-a lungul romanului:

„Niciodată nu mai auziserăm o astfel de voce. Şi niciodată, în toţi anii care au urmat, n-aveam să mai aud o voce ca a ei. Nu sunt în stare să o descriu. Aş putea spune că era limpede, dulce şi emoţionantă, că ajungea până departe şi că te făcea să te gândeşti la un clopoţel. Toate astea erau adevărate, fără să vă poată da, totuşi, o idee clară despre calitatea deosebită a vocii Povestitoarei. Dacă vocile ar avea culori, a ei ar fi fost un curcubeu. Dădea viaţă cuvintelor. Vorbele ei nu se limitau la a verbaliza un concept; ele respirau.“
„Geniul este, mereu, de neexplicat. Dacă l-am putea explica, n-ar mai fi geniu. Şi verişoara noastră, Sara Stanley, avea geniu!“
„Pe cinstea mea, verişoara noastră era destinată să cunoască monarhi şi să facă parte dintre fericiţii muritori apreciaţi şi onoraţi de către ei. Dar, în seara aceea, când stăteam aşezaţi, acolo, în iarba din bătrâna livadă, nu ştiam asta. Ni se părea, deja, extraordinar simplul fapt că ea se aştepta să aibă norocul să vadă un rege.“
„Avea o voce care ar fi umplut de farmec până şi tabla înmulţirii.“
Cu bucuria de a vă putea dărui încă o perlă din sipetul de comori al creaţiei Doamnei Montgomery, vă urăm, din toată inima, lectură plăcută, şi suntem siguri că, datorită talentului şi sensibilităţii scriitoarei, veţi reuşi să auziţi, lecturând, vocea de curcubeu a Povestitoarei!