Cel mai mare dusman al sufletului nostru nu este diavolul, ci duhul lumeac, pentru ca ne atrage in chip placut si in cele din urma ne amareste vesnic. 

Pentru ca daca il vom vedea pe diavol ne vom cutremura de frica si ne vom ruga lui Dumnezeu sa ne scape. In schimb, duhul lumesc ne infasoara tainic si placut in mrejele sale si pentru aceasta nu dorim sa scapam de el. 

Trebuie sa lucram la curatirea si despatimirea noastra. Altfel, robiti de lume si de pacate, vom sta la coada pentru a fi pecetluiti de slujitorii lui Antihrist.

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

Fata „de modă veche” nu trebuie privită ca modelul perfect, ci ca o posibilă variantă îm­bunătățită a fetei timpurilor noastre, care, din nefericire, pare să ignore sau să se rușineze de vechile obiceiuri bune – acelea care fac ca o femeie să fie cu adevărat frumoasă și demnă de stimă, și căminul să fie, datorită ei, ceea ce trebuie să fie cu adevărat: un loc fericit, unde părinții și copiii, frații și surorile învață să se iubească și să se ajute unii pe alții. 
Dacă întâmplările prin care trece mica Polly ne pun pe gânduri sau ne oferă o lecție ce poate fi învățată, atunci, în ciuda multelor greutăți pe care le‑am întâmpinat, pot spune că nu mi‑am neglijat cu totul datoria față de tinerii – băieți și fete – pentru care este o onoare și o plăcere să scriu, căci ei mi‑au fost întotdeauna cei mai buni îndrumători, cei mai îngăduitori critici și cei mai apropiați prieteni. 

Enervarea seamana in mare masura cu o alergie ­cronica.  La inceput, o provoaca doar un numar restrans de situatii, dar, daca intarziem sa ne luptam cu inclinarea noastra spre manie, sfera posibilelor motive se poate extinde asupra tuturor aspectelor vietii noastre.  Cu cat ne enervam mai des, cu atat mai obsesiva devine necesitatea de a ne descarca enervarea pe cineva sau ceva.  Totusi, e important sa tinem minte ca nu se poate scapa de emotiile negative pur si simplu exteriorizandu-le in permanenta si fara discernamant.  Enervarea se ascunde si va astepta doar momentul potrivit ca, prinzand puteri noi, sa se faca simtita de toata lumea.

Inainte de a intra in lupta cu aceasta deprindere, ­trebuie neaparat inteleasa natura ei.  Asadar, ce trebuie sa stim de­spre enervare?  Cartea de fata, al carei autor este unul dintre cei mai cunoscuti psihologi ortodocsi din Rusia, ne ofera explicatii clare si sfaturi practice pentru lupta cu aceasta patima – una dintre cele mai distructive pentru relatiile familiale si sociale si pentru intreaga noastra viata duhovniceasca, daca ar fi sa luam seama la marturia din Pateric: „Maniosul, chiar de ar invia vreun mort, nu e primit la Dumnezeu.”

Indraznim sa afirmam ca aceasta lucrare este mult graitoare pentru toți – clerici si laici, teologi si neteologi.  Ea nu este o carte de filosofie religioasa, ci are un continut izvorat din trairea inimii lui curate de preot si de profesor, inradacinata in credinta vie si lucratoare si luminata de har.  Cei care o vor citi cu mintea in inima credem ca isi vor restructura si reevalua concepția asupra crestinismului, asupra Bisericii, asupra Sfintei Liturghii, dar mai ales asupra Sfintei Euharistii si vor patrunde astfel esenta si valoarea incomensurabila si universala a Euharistiei, ca Jertfa a Imparatiei, ca Viata vietii noastre.

In aceasta lucrare de acum clasica a teologiei liturgice, autorul cheama nu la reforme si modernizari ale vietii cultice, ci la o intoarcere catre viziunea si experienta pe care Euharistia le‑a adus chiar de la inceput in viata Bisericii.  Analizand pas cu pas Euharistia, parintele Schmemann isi initiaza cititorii, intr‑un mod elocvent si clar, in Cina Imparatiei.

Istoria Bisericii consemneaza putine femei sfinte ce ne‑au lasat spre zidire scrieri duhovnicești.  Din randul lor face parte si stareta Taisia, ucenica Sfantului Ioan din Kronstadt, care a sadit in sufletele contemporanilor educatia crestina si ravna pentru viata in Hristos.

Cei care vor citi scrisorile maicii Taisia des­pre viata duhovniceasca fara a limita in mod superficial principiile acestei vieti doar la taramul traiului monahal vor des­coperi ca acestea pot hrani si su­fle­tele im­­po­varate ale socie­tatii noastre ur­ba­nizate, calauzindu‑le cu multa sensibilitate si pricepere pedagogica de sub jugul strivitor si povara nimicitoare ale lumii sub jugul cel bun si povara cea usoara ale lui Hristos.

In zilele noastre, la fel ca acum o suta de ani, cuvintele ei raman rauri de apa vie, fiindca adevarul lui Dumnezeu nu se invecheste si nu se schimba, ci este pururea acelasi, datator de viata si innoitor.

„Filozoful american Allan Bloom observa ca majoritatea tinerilor au relatii sexuale, dar nu (mai) traiesc o poveste de dragoste.  Si totusi, lumea animala nu ne va satisface niciodata.  Cand iubirea se infiripa, simtim ca apartinem Cerului.  In ce fel transformam, atunci, intamplarea amoroasa intr-un destin singular?

Trei scurte naratiuni, interpretate filozofic de Mihail Neamtu, surprind situatiile-cheie ale iubirii.  In zorii civilizatiei, Mowgli paraseste jungla pentru ca aude cantecul de iubire al frumoasei Shanti.  Doi romantici in plina adolescenta, Mihnea si Dora, cunosc vapaia iubirii pasionale, al carei jaratec se inteteste prin epistolarul „cuvintelor bune de mancat”.  In sfarsit, Dinu si Nelli Pillat-personalitati istorice - au cunoscut atat extazul erotic, cat si suferinta, pariind mereu pe vesnicie.

Dincolo de esec si blazare, dar fara sa propuna retete pentru fericirea conjugala, cartea ne invita sa descoperim promisiunile, capcanele si bucuriile iubirii.

...Un Aliosa Karamazov scolit — mi-am spus, de indata ce l-am vazut pe Mihai Neamtu...”
(Andrei PLESU, Colegiul Noua Europa)

„...un eseu insufletitor atat de binevenit in cuprinsul lumii de azi, „Varstele iubirii” reaseaza valorile morale care dau stralucire relațiilor umane.  Autorul ne indeamna la neuitarea iubirii adevarate.”
(Monica PILLAT, scriitoare)

„Trei varste umane, trei povesti de dragoste si un autor capabil sa desluseasca haloul iubirii sacre in filigranul celei profane.  Fictiunea copilului arhetipal, Mowgli, atins de primul fior al dragostei, se ingana cu abia voalata idila autobiografica dintre adolescentii Mihnea si Dora, iar amandurora le raspunde, climactic, epistolarul sfasietor de real al lui Dinu si Nelli Pillat.  O carte a intalnirilor admirabile, de care te poti lesne indragosti.”
(Adrian PAPAHAGI, Universitatea „Babes-Bolyai”)