Cel mai mare dusman al sufletului nostru nu este diavolul, ci duhul lumeac, pentru ca ne atrage in chip placut si in cele din urma ne amareste vesnic. 

Pentru ca daca il vom vedea pe diavol ne vom cutremura de frica si ne vom ruga lui Dumnezeu sa ne scape. In schimb, duhul lumesc ne infasoara tainic si placut in mrejele sale si pentru aceasta nu dorim sa scapam de el. 

Trebuie sa lucram la curatirea si despatimirea noastra. Altfel, robiti de lume si de pacate, vom sta la coada pentru a fi pecetluiti de slujitorii lui Antihrist.

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

Spirit care cunoaste proba desertului si a unor scenarii paideice petrecute aici si aiurea, cu patosul increcarilor in tot atatea experiente pastorale, slujitor al Mintuitorului nu doar in lumea mundana si impartindu-se cu egala iubire de semeni intre Biserica, scoala si strada, Constantin Valer Necula este, in egala masura, preot, dascal si poet.  Nu stiu daca este la mijloc o succesiune de roluri si nici daca, in cazul in care ar fi, ordinea nu poate fi exact inversa, sau daca nu cumva, pentru a face de prisos conventiile mai degraba didactice, altul este adevarul: fiecare parte are forta intregului deodata cu celelalte, multuplul este cel ce instituie si da putere a ceea ce numim unu.

In rolurile complementare pe care, prin firea sa, le traieste fie in spatiul saturat de sacru al Bisericii, fie in cele al cetatii in care trenscendentul coboara, pentru a invoca un gind blagian, poezia reprezinta insa, pentru Constantin Valer Necula, Grundul propriei fiinte.  Vorbele sale, aproape oriunde ar fi rostite, dar si comunicarea sa nonverbala au, implicit, o urzeala eminamete poetica, aici avindu-si obirsia, poate, vraja discursului sau atat de fascinant prin simplitatea profunda a lexicului si a constructiilor incarcate de emotie si sapiential.  Trasaturi potentate, desigur, de formatia sa teologica, o structura care, atunci cand fecundeaza straturile de adancime ale culturii poersonale, poate genera un fel de discurs indragostit.

Ion Dur 

În Biserica Ortodoxă Română, această carte de cult, Molitfelnicul, tradusă parÈ›ial încă din secolul al XVI-lea, a contribuit, alături de alte tipărituri È™i manuscrise liturgice, la întărirea solidarităÈ›ii dintre românii ortodocÈ™i despărÈ›iÈ›i atunci prin graniÈ›e politice artificiale È™i, în pofida tuturor dificultăÈ›ilor istorice, i-a ajutat să păstreze unitatea de credinÈ›ă È™i de neam, cultivând limba, credinÈ›a È™i cultura poporului român. Astfel, în anul 1681, la IaÈ™i, Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei tipărea în româneÈ™te Molitvălnicul de-nÈ›ăles, iar în 1689, la Alba Iulia, Mitropolitul Varlaam al Transilvaniei tipărea o altă traducere a acestei cărÈ›i liturgice. Sfântul Ierarh Antim Ivireanul tipărea la Râmnic, în 1706, Evhologhionul, ce cuprindea È™i Sfintele Liturghii. De atunci, biruinÈ›a definitivă a limbii române în cult a fost consfinÈ›ită prin tipărirea constantă a acestei foarte necesare cărÈ›i liturgice, în diverse ediÈ›ii cu un conÈ›inut variat.

Cu timpul, Molitfelnicul È™i-a îmbogăÈ›it cuprinsul, întrucât Biserica răspunde cerinÈ›elor pastorale ale timpului prezent, prin alcătuirea de noi rugăciuni È™i rânduieli aprobate de Sfântul Sinod, menite să binecuvinteze toate aspectele vieÈ›ii creÈ™tine. Consecventă principiului de a păstra unitatea dogmatică, liturgică È™i canonică împreună cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, Patriarhia Română a îmbogăÈ›it treptat conÈ›inutul acestei cărÈ›i de cult, nu atât prin creaÈ›ii proprii, cât mai ales prin traducerea, din limbile greacă È™i slavonă, a unor noi slujbe È™i rânduieli solicitate de preoÈ›i È™i credincioÈ™i în contextul apariÈ›iei unor noi realităÈ›i cultural-sociale.

EdiÈ›ia de faÈ›ă a Molitfelnicului beneficiază de o nouă împărÈ›ire a conÈ›inutului, îndeosebi în a doua parte a sa, unde rugăciunile È™i rânduielile au fost grupate pe secÈ›iuni cu subtitluri sugestive, pentru a fi mai repede identificate de utilizatori. Au fost adăugate o serie de rugăciuni È™i slujbe noi, pentru binecuvântarea familiei, a unor instituÈ›ii È™i profesii, a căilor È™i mijloacelor de transport, dar È™i rugăciuni diversificate pentru bolnavi, pentru cei ce se luptă cu patimile È™i pentru cei întemniÈ›aÈ›i. Alte rânduieli, prezente deja în ediÈ›iile anterioare, au fost îmbogăÈ›ite în conÈ›inut. De asemenea, a fost actualizat limbajul unora dintre slujbe, evitându-se atât arhaismele ieÈ™ite din uz, cât È™i neologismele incompatibile cu exprimarea liturgică. În plus, au fost diortosite unele texte din punct de vedere gramatical È™i al topicii. Totodată, au fost introduse indicaÈ›ii de tipic ori au fost corectate È™i completate cele existente, pentru o săvârÈ™ire cât mai corectă È™i responsabilă a Sfintelor Taine È™i ierurgii, dar È™i pentru a se evita inovaÈ›iile individualiste È™i improvizaÈ›iile arbitrare, care slăbesc unitatea vieÈ›ii Bisericii.

Societatea a trecut de la o epoca la alta, de la o oranduire la alta, stiinta si tehnica au avansat intr-un mod in care oamenii de acum 16 secole nici nu si-l puteau imagina.  Cu toate acestea, sufletul omului a ramas acelasi, lumea cu problemele ei a ramas aceeasi, relatiile dintre oameni au ramas aceleasi, patimile cu care se lupta crestinul in zilele noastre au ramas aceleasi.  Inmultirea cunoasterii, avansul tehnologic si dezvolarea comunicatiilor nu l-au putut ajuta pe om sa devina mai bun, mai liber, mai sanatos.  Dimpotriva, oamenii de astazi sunt tot mai instrainati unii de altii, mai putin liberi si tot mai bolnavi, atat trupeste, cat si sufleteste.

Sfantul Ioan Gura de Aur ne vine in ajutor cu scrierile sale si ne indruma cum sa ne recastigam sanatatea trupeasca si sufleteasca, cum sa depasim stresul si cum sa ne gasim linistea in aceasta viata.  Chiar daca viata este o lupta, ea poate fi dusa in liniste.  Lupta si linistea sufleteasca nu se exclud.  Iar starea materiala nu exclude bunastarea si fericirea.

Din cuprins :

Daniel in groapa cu lei
Asa nu! Asa da!
Dreapta educatie
Copilul bine crescut
Dumnezeu e in orice casa!
Cei doi vecini
Ajunul Craciunului
Fetita care iubea pe saraci: Sfanta Filofteia
Adevarata comoara
Adevar sau minciuna
Greutatea pacatelor
Cele doua graunte

Manipularea comunista si securista a fost atat de mare, incat pana azi, cine-si iubeste tara si neamul este imediat catalogat ca fiind legionar si antisemit, iar a fi legionar a fost bine implantat in constiinta comuna ca fiind sinonim cu criminal si deci interzis prin lege.  Prin acest mecanism, dragostea de tara este deci interzisa prin lege, prin viclesug, asa cum si dragostea de Hristos se scoate in afara legii prin aplicarea "drepturilor omului" pacatos.