Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufletești” de­spre care vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul și care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovnicești cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la Sfinții Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de față vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate și asupra medicamentelor duhovnicești pe care le propune împotriva ei Tradiția Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Asemenea unui mare luceafăr de dimineață și purtător al unor harisme mai presus de fire, Cuviosul Porfirie rămâne farul duhovnicesc prealuminat și locașul cel înmiresmat al Sfântului Duh care va îndruma peste timp nenumărate generații viitoare.

Călăuză, sfetnic, dascăl și păstor nerătăcit al miilor de suflete de oameni săraci și bogați, celebri și neștiuți, educați și neștiutori de carte, Sfântul Porfirie călătorea în timp și în spațiu, învingând toate legile fizicii.
Reducând la zero distanțele, ajungea la cealaltă margine a planetei, în adâncurile mării, în străfundurile pământului, în abisul celest, în nemărginirea spațiului cosmic… pretutindeni! Și vedea totul, fără să‑i rămână nimic ascuns… Sub insuflarea Sfântului Duh „alerga” în viitor și prezicea, conștient de răspunderea sa, cele ce aveau să vină, iar scopul său nu era altul decât zidirea sufletelor în Hristos.

Ca un bun păstor preschimba sufletele omenești și le aducea la pocăință, spre a le călăuzi la Hristos, atingea și vindeca, făcea de la distanță semnul crucii și tămăduia, înălța o rugăciune și ea se împlinea. Cu puține cuvinte, aprindea flacăra dumnezeiască în inimile oamenilor. Nu certa, ci îmboldea tainic, însuflețea, trezea dragostea de Dumnezeu.

De câte ori, iubite cititorule, mic sau mai mare, nu te-ai aflat în clipe de cumpănă, de îndoială și încercare? De câte ori nu te-a copleșit tristețea din diferite motive, unele serioase, altele mai puțin? Nici nu mai contează, ajunge că ți-au întunecat privirea și ți-au răpit zâmbetul. Mărturisesc că și mie mi s-a întâmplat de multe ori.
Există însă oameni cărora Cerul le-a zâmbit, făcându-i martori ai unor uimitoare răsturnări de situații care le-au redat zâmbetul pentru a înfrunta ceea ce părea de netrecut și fără ieșire. Câteva astfel de întâmplări sunt adunate în această cărticică. Vei afla cum turcul, sau orice alt dușman, poate fi alungat din țară fără arme și armate, cum un crocodil uriaș îți poate servi pe post de taxi sau că Sfântul Nicolae poate să fie și un foarte bun brutar pentru cei lipsiți de pâine în vremuri defoamete și război. Mie, uneia, cel mai mult mi-a plăcut să văd cum hoțul se poate vindec3a de hoție sau păgânul de rătăcirea sa. 
Întrebarea este însă cum pot face unii Cerul să le zâmbească, în timp ce nouă nu ne prea reușește, nu-i așa? Cum de lumea le e plină de o asemenea Lumină care alungă orice întristare și orice frică? Care să fie taina? 

Tatiana Petrache 

Chiar dacă problemele ecologice impun într‑adevăr măsuri politice şi economice urgente din partea statelor, sunt tot mai multe voci care subliniază că la o soluţionare profundă şi deplină a acestora nu se poate ajunge decât printr‑o schimbare radicală a mentalităţii şi a modului nostru de viaţă, pentru că problemele ecologice au în fond cauze spirituale – legate de felul în care omul percepe şi concepe natura, de felul în care se apropie şi se foloseşte de ea –, şi prin urmare se impun soluţii spirituale.

Iar aici Biserica Ortodoxă – cu o lungă tradiţie de reflecţie (teologică, cosmologică, antropologică) şi de practică (liturgică şi spirituală) referitor la valoarea creaţiei şi cuvenita relaţie a omului cu ea – poate să ofere, în cadrul crizei actuale, principii călăuzitoare pentru reflecţia şi acţiunea tuturor celor care se străduiesc să salveze natura, acum şi în viitor.

Jean‑Claude Larchet

Taina petrecerii sufletului după plecarea din această lume a fost o preocupare permanentă a omului din toate timpurile. Viața de după moarte, cartea arhimandritului Serafim Alexiev, cel mai mare teolog bulgar contemporan, ce s-a bucurat de o bună primire atât din partea cititorilor din ţările ortodoxe, cât şi a celor din Occident, a fost socotită, pe bună dreptate, una dintre cele mai lămuritoare şi mai de folos lucrări pe tema dată; un răspuns limpede pentru creştinul de astăzi, confruntat, într-o lume din ce în ce mai confuză, cu întrebări dintre cele mai felurite în legătură cu viaţa, moartea ori mântuirea sufletului.
Experimentatul duhovnic contemporan, realist în demersul său, atent la poziționările științei și la interpretările mai mult sau mai puțin eronate în privința vieții de după moarte, își îmbracă cuvintele într-un optimism care izvorăște din chiar inima Ortodoxiei. Darul libertății omului îi permite acestuia să-și fie propriul stăpân și să-și aleagă calea, Raiul și iadul fiind realități de netăgăduit, nimeni nefiind sortit în mod inevitabil unuia sau celuilalt. Comuniunea cu Dumnezeu sau refuzul iubirii Sale este hotărâtor în cazul dat. Cum se împacă dreptatea Celui Preaînalt cu milostivirea Lui, de ce pocăința deschide larg porțile Împărăției cerurilor, de ce un păcătos primește o pedeapsă veșnică pentru niște păcate săvârșite în timp și alte întrebări paradoxale își află răspunsul simplu și temeinic în această carte.

Despre cât de minunată este purtarea de grijă a lui Dumnezeu!

Romanul surprinde viața a patru surori în pragul unor mari schimbări: de la traiul fără lipsuri din capitală, în înalta societate, la un trai modest, la țară, într-o lume necunoscută. Este, totodată, o căutare a echilibrului și a maturității, a unor răspunsuri existențiale în fața unor situații dintre cele mai neașteptate: dezmoșteniri, proiecte aventuroase, intrigi și mistere, văduvie sau începutul unei căsnicii.

Dintre cele patru surori, Gwen este favorita celor două bătrânele gemene din sat – și nu fără motiv! Tâ­nă­ra este inteligentă, cu simțul umorului, gata oricând să învețe, să întreprindă ceva, să plece în ținuturi îndepăr­tate... pe scurt, să facă orice își dorește – un exemplu de gândire pozitivă, cum am spune astăzi. Când roadele încrederii fără rezerve în propria judecată ajung să afecteze atât viața ei, cât și pe a celor din jur, Gwen se întoarce la Buna, dădaca din copi­lărie a celor patru tinere bogate. Versetele pe care Buna le încredințase spre reflecție celor patru surori vădesc cât de bine o cunoștea pe fiecare și cât de mare este dragostea ei pentru psalmii în care își găsește mereu pace, alinare și însuflare.

Una dintre cele mai frumoase scrieri ale Sfântului Dimitrie, arhipăstorul Rostovului, binecunoscutul scriitor duhovnicesc, această carte cuprinde minuni petrecute în vremea sa ale vestitei icoane a Maicii Domnului din Cernihiv, însoţite de cuvinte de învăţătură şi istorii de mult folos despre vieţile şi nevoinţele ­sfinţilor. 
Evlavia fierbinte către Născătoarea de Dumnezeu l‑a inspirat pe Dimitrie – una dintre cele mai mari figuri ale Bisericii veacului al XVII‑lea – să alcătuiască acest volum numit după unul dintre cele mai cunoscute simboluri vechi‑testamentare ale Fecioarei Maria: lâna pe care Domnul a dat rouă lui Ghedeon (Judecători 6). 
Neobişnuita căldură cu care sfântul îşi revarsă sufletul către Apărătoarea neamului omenesc va da neîndoielnic mângâiere, încurajare şi pildă tuturor celor ce către ea îşi îndreaptă nădejdea.