8 Paraclise si Acatiste pentru zilele saptamanii

DUMINICĂ – ziua întâi: Paraclisul Sfintei Învieri a Domnului, Acatistul Sfintei Învieri a Domnului, Rugăciunea de Duminică

LUNI – ziua a doua: Paraclisul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Rugăciunea de Luni

MARŢI – ziua a treia: Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul, Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul, Rugăciunea de Marţi

MIERCURI – ziua a patra: Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Bunei-Vestiri, Rugăciunea de Miercuri

JOI – ziua a cincea: Paraclisul Sfântului Nicolae, Acatistul Sfântului Nicolae, Rugăciunea de Joi

VINERI – ziua a şasea: Paraclisul Sfintei Cruci, Acatistul Sfintei Cruci, Rugăciunea de Vineri

SÂMBĂTĂ – ziua a şaptea: Paraclisul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Rugăciunea de Sâmbătă

DUMINICĂ – ziua a opta: Paraclisul Sfintei Treimi, Acatistul Sfintei Treimi, Rugăciunea de Duminică

„Structurile rugăciunilor din această carte sunt cunoscute credincioşilor, care, atunci când nu pot participa la slujbele Bisericii, împlinesc rânduiala aceasta în rugăciunile particulare. Paraclisul sintetizează toate cele şapte Laude care, de altfel, sunt canonul zilnic al monahului, împlinit de acesta prin participarea zilnică la toate slujbele Bisericii. În schimb, Acatistele sunt o formă dezvoltată poetic a condacului şi icosului din canonul Utreniei.

Cele opt zile pentru care au fost aşezate în această carte Paraclise şi Acatiste ne invită să parcurgem nu numai vieţile Sfinţilor, nu numai zilele creaţiei, ci istoria întregii lumi, care de altfel este şi istoria vieţii noastre, apogeul acesteia fiind Dumnezeu şi ziua Domnului, Duminica, Începutul şi Sfârşitul.

Să începem cu credinţa că, rostind mereu aceste rugăciuni, vom ajunge la trăirile Sfinţilor care ni le-au oferit, ca o revărsare a vieţii lor în viaţa noastră şi a lumii.”

Părintele Ioan Cojanu

DIALOGURI DUHOVNICEŞTI cu:

• MITROPOLITUL ANDREI ANDREICUŢ
• MITROPOLITUL SERAFIM JOANTĂ
• MITROPOLITUL IOSIF POP
• EPISCOPUL VICAR VASILE SOMEŞANUL
• ARHIMANDRITUL ARSENIE PAPACIOC
• ARHIMANDRITUL TEOFIL PĂRĂIAN
• ARHIMANDRITUL SOFIAN BOGHIU
• ARHIMANDRITUL IUSTIN MARCHIŞ
• PR. PROF. CONSTANTIN GALERIU ş.a.

Cuprins:

• Biruirea mortii in viata monahala
• Viata monahala ca o nunta adevarata
• Contributia esentiala a tipicelor in viata monahala
• Frumusete si isihie in viata monahala

(lipsa text)

(lipsa text)

Cartea cuprinde si un CD cu cantece din repertoriul international cantate in limba romana; negativele si versurile sunt originale. Consideram aceste cantece deosebit de utile in educatia copilului din zilele noastre, deoarece promoveaza frumusetea naturii, inocenta, linistirea, bucuria vietii si pofta de a cunoaste. 

Ghicitorile crestine, in numar de 50, au rolul de a ajuta in formarea moral-religioasa a celui mic. Ilustratiile au fost realizate cu sprijinul echipei de animatori VELIKA&Robert Wegemann.

„Atunci cand Sfintii Parinti vorbesc despre cugete, nu se refera doar la ganduri, ci si la imagini si infatisari, sub care se afla si cugetele corespunzatoare. Imaginile impreuna cu gandurile se numesc cugete”
Din pacate, de multe ori nu dam importanta si atentia cuvenita cugetelor noastre. In viata noastra duhovniceasca ne preocupam mai mult de pacatele pe care le savarsim, de obicei de natura morala, decat de cercetarea si razboirea cugetelor rusinoase si murdare. Insa nu trebuie sa uitam ca, inainte de savarsirea pacatului, se afla cugetele rele, pe care noi le primim.
E mult mai usor si intelept sa dam importanta si atentie prevenirii bolilor trupesti, dar si diagnosticarii si terapiei facute la timp, la inceputul lor, decat atunci cand se agraveaza si se cronicizeaza, infectand si atacand, de multe ori mortal, trupul nostru. Acelasi lucru este valabil si pentru bolile sufletesti, care sunt pacatele si patimile noastre. E mai intelept sa ne straduim sa infruntam cugetele noastre, decat sa le nesocotim si sa alergam in zadar dupa ce pacatul a avut loc si ne-a ranit mortal sufletul. Astfel, fara niciun pic de exagerare, e o chestiune de viata si de moarte discernerea si infruntarea cugetelor vatamatoare si ucigatoare de suflet, si spovedania la parintele nostru duhovnic.

Țepoșii din mare este o poveste despre curaj, îndrăzneală, aventură și în același timp despre exemplul cumpătării. Țepoșii din povestea noastră sunt diferiți, asemeni copiilor: unii sunt dornici să exploreze cu orice preț fără să țină cont de primejdii, alții sunt mai rezervați și analizează atent situațiile; unora le place să fie în centrul atenției, altora, dimpotrivă. Dar, în fiecare există o sămânță ascunsă de aventură care va ieși la un moment dat la iveală.

Te invităm să iei parte la întâmplările din această poveste alături de arici verzi, roșii, albaștri ori violeți.

Cand ne rugam in fata lui Dumnezeu, trebuie sa fim cu inima infranta. Noi ne infatisam insa cu egoism si cu inimile reci. Doar ne facem datoria. De exemplu, citim rugaciunile de seara, fara sa plangem si fara simtamantul unei adevarate vinovatii.

Omul trebuie sa fie intotdeauna cu ochii in lacrimi vazand bunatatile pe care Dumnezeu i le ofera. Intotdeauna sa Ii multumeasca. Daca insa omul va fi pacalit si va crede ca tot ce a facut este al lui, va veni si ziua in care va iesi ca firul de par din aluat si va fi umilit.

Fiecare ispita si suferinta in viata omului este si o calire, o slefuire. Este o pilire, care slefuieste o anormalitate a sufletului lui, pentru a-l face potrivit pe acesta pentru Imparatia cerurilor.

Cu smerenie sa primestisşi nu ca si cum ti s-ar cuveni ceva. Sa te consideri pe tine insuti nevrednic pentru a primi, si atunci, in ochii lui Dumnezeu, esti vrednic sa primesti.

Taina mortii si viata de dincolo de mormant l-au preocupat intotdeauna pe om.  Apostolul Pavel ne descopera ca „este randuit oamenilor ca o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata” (Evrei 9, 27).  Moartea este despartirea sufletului de trup si este ceva inevitabil pentru fiecare om.  Iar evenimentele care preced sau care succed aceasta despartire sunt misterioase si de nedescris.

Moartea nu este un eveniment firesc pentru om, si de aceea omul n-o poate accepta, tocmai fiindca moartea n-a provenit de la Dumnezeu.  Moartea este rezultatul, consecinta pacatului lui Adam si al Evei.  Daca omul n-ar fi pacatuit, n-ar fi imparatit pe pamant moartea, care este cel mai mare vrajmas al omului.  Insa prin Hristos cel Inviat, „vrajmasul cel din urma care va fi nimicit este moartea” (I Corinteni 15, 26) si pentru om, dar si pentru intreaga creatie.

Tinta vietii crestine, dupa cum spune avva Moise, este dobandirea Imparatiei cerurilor, a vietii vesnice, care se izbuteste prin curatirea inimii, caci doar „cei curati cu inima vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8).  De aceea trebuie sa traim viata sacramentala si ascetica a Bisericii, adica sa acceptam metoda tamaduitoare pe care ne-o ofera Biserica pentru curatirea inimii.

La peste zece ani de la caderea comunismului, societatea si Bisericile din Romania, intrate deja intr-un nou mileniu crestin, evolueaza in interiorul unei strategii dominate de exigentele integrarii europene si euroatlantice. Lunga paranteza rosie din trecutul imediat si ambiguitatile unei tranzitii prelungite fac ca, paradoxal, dupa decenii de regim socialist, romanii sa nu aiba o viziune sociala clara despre noul tip de societate si de comunitate religioasa si despre interactiunile dintre acestea, viziune ceruta de timpul prezent si de noua realitate la care doresc sa participe.

In orizontul generos deschis celui de al III-lea mileniu crestin de momentul simbolic pentru reconcilierea dintre Rasaritul si Occidentul crestin reprezentat de prima vizita a Papei Ioan Paul II intr-o tara ortodoxa in mai 1999, volumul de fata strange la un loc, intr-un spatiu interdisciplinar si ecumenic, teologi si economisti, filozofi si eseisti, clerici si laici, ortodocsi si catolici, animati de raspunderea comuna ce le revine fata de Evanghelie si istorie, fata de Biserica si societate, fata de Revelatie si ratiune intr-o Europa care evolueaza rapid spre uniune si integrare federala in cadrul unei umanitati tot mai globalizate. Reuniti intr-un consiliu de intelepti crestini, ei ofera Bisericilor si societatii romanesti, episcopilor, preotilor, teologilor, tuturor specialistilor interesati si crestinilor din toate confesiunile — angajate solemn prin Declaratia comuna din mai 2000 in sustinerea eforturilor de integrare europeana si euroatlantica ale Romaniei — un instrument de lucru indispensabil pentru analiza si reflectie, pentru studiu si dezbatere, dar si pentru prospectare si actiune pozitiva responsabila privind viitorul societatii si al crestinismului in noua lume plina de sanse, dar si de riscuri, in care a pasit si Romania dupa Decembrie 1989.

Premiera absoluta in cultura teologica si politica romaneasca, volumul de fata grupeaza studii si eseuri de gandire sociala a Bisericii — fundamente, documente, analize, perspective — care se vor tot atatea incitari la reflectie si responsabilitate.