Esenta intima a vietii cresti si tinta ei cea mai de pe urma este comuniunea, unirea spirituala cu Dumnezeu. Una din caile cele mai practicate si mai sigure, prin care este sesizata aceasta esenta a vietii crestine si care duce la unirea spirituala cu Dumnezeu, este calea rugaciunii.

Cu deosebita bucurie primim de la Dumnezeu chemarea de a scrie prefata la prestigioasa lucrare Lainici, capodopera a artei romanesti si europene, scrisa de Domnul Profesor Universitar Mihail Diaconescu, despre pictura maestrului Grigore Popescu - Muscel.  Autorul, sau mai degraba autorii, sunt doi mari titani ai culturii noastre romanesti, unul in domeniul cercetarii artistice si celalalt pictor de geniu.  Impreuna au alcatuit acest studiu in culoare si cuvant de o profunzime teologica dusa pana la apofatic si de o frumusete contemplativa extatica.  Oricine, citind aceasta carte-album are deschisa o priveliste divino-umana inegalabila, unde ca la o masa mistica nu stii ce sa apreciezi mai mult: misterul, compozitia sau explicatia subtila a celor prezentate.  Fara indoiala ca nimic nu scapa neaprofundat din aceasta gradina edenica a maestrului Grigore Popescu.

Omule bun, opreste-te pentru cateva clipe asupra acestor pagini pe care le-am scris cu dragoste si din dragoste fata de tine care esti zidirea lui Dumnezeu si pribegesti printari straine.  Vei gasi mustrari dar vei gasi si mangaieri.  Oare doctorul nu curata mai intai rana si apoi pune balsamul vindecator?  Asa am incercat si eu, chiar daca, poate, nu am reusit asa cum trebuia, neavand iscusinta scrisului.  Dar sper ca vei fi intelegator, acolo unde am gresit. Si nu m-a lasat inima sa scriu doar despre romanii plecati in strainatate. De aceea, am scris cateva lucruri si despre problemele tarii mustrand si mangaind dupa cum am crezut de cuviinta.   Cineva din strainatate mi-a pus o intrebare: Parinte, oare calugarii din Sfantul Munte nu au nimic de spus in legatura cu problemele cu care se confrunta tara si credinta noastra ortodoxa?  Si acelui roman ii raspund scriind aceasta carte.  Da, asa gandesc calugarii romani din Sfantul Munte si sunt alaturi de tara lor, facand rugaciuni necontenite pentru binele ei.

Si cata frumusete se ascunde in sfanta ruga cea de dimineata, cata splendoare in rasaritul soarelui la ivirea zorilor!  Si cat e de frumos sa fii tu primul care iti respecti Stapanul, aratand ca Ii cunosti dragostea si Ii recunosti lucrarea: Buna dimineata, Dumnezeul meu!  Iti multumesc ca m-ai facut, ca ma hranesti, ca ma ocrotesti, si ca imi dai aceasta sansa de a fi cu Tine, langa Tine si prin Tine!

Parintele Calistrat

Cartea aceasta este o galerie de tablouri variate, pline de cea mai hranitoare invatatura, este un sir necurmat de scene neprihanite si miscatoare de inima.  Morala cea mai curata umple toate filele ei si sfanta credinta isi arata facerile sale de bine in toate lucrurile si in faptele ce le cuprinde.

Parintilor de familie, invatatorilor, dati fara frica aceasta carte in mainile fiilor si ale scolarilor vostri de amandoua sexele!  Ea ii va invata sa-si cunoasca indatoririle, le va da lectii de dreptate si omenie.  Inima lor cea tanara va fi miscata de multe ori la citirea nenorocirilor lui Ismail, Iacov, Iosif...  Lasati sa curga aceste lacrimi de virtute; acesta este semnul ca s-au folosit din citirea cartii.

Cu toate că era urmărit cu tenacitate de Securitatea comunistă, părintele Marcu a avut curajul să aplice în cuprinsul cărÈ›ii sale fără ezitare principiul unei interpretări a vremurilor prin prisma lui Hristos, aÈ™a cum trebuie să facă orice teologie ortodoxă serioasă, È™i nu pe acela al unei interpretări a lui Hristos prin prisma vremurilor, cum face filozofia îngâmfată.

Pr. Prof. Adrian Niculcea

Acest roman, ce se bazeaza pe un caz real, infatiseaza lupta cu necazurile vietii si cu sine insasi a unei tinere femei.  Dupa trei casatorii esuate, pierderea unui copil inca din pantece, o perioada de lupta cu alcoolismul si o alta petrecuta dupa gratiile inchisorii, Constantina Stefanou isi gaseste implinirea, cu ajutorul lui Dumnezeu, in daruirea de sine, dedicandu-se ajutorarii oamenilor sarmani si bolnavi din Africa.  Mesajul ce strabate discret, dar ferm dintre randurile cartii este acela ca adevarata implinire si biruinta tuturor piedicilor poate fi aflata numai in Izvorul Vietii, Care este Hristos.

Pocainta este arta de a curati sufletul de zgura pacatelor.  Interesant ramane faptul ca niciodata pacatele noastre n-au fost piedica in calea intalnirii cu Dumnezeu.  Niciodata nu au existat momente in care Dumnezeu sa nu-si impartaseasca iubirea, mila, iertarea.  Privita la suprafata, pocainta pare a fi ceva superficial, dar la o privire mai atenta vedem ca pocainta se lucreaza in inima.

Parintele Calistrat

Purtarea cu dragoste fata de aproapele, cuvantul nostru plin de mangaiere pe care il spunem celui intristat, apararea celui nedreptatit, impotrivirea fata de gandurile rele, nevointa in rugaciune, rabdarea milostivirea, dreptatea si orice alta virtute, acestea Il odihnesc pe Dumnezeusi atrag in sufletele noastre harul Lui, care ne ajuta sa infruntam greutatile vietii.

Acest loc ales si placut are sa fie al Meu, dupa sortul ce Mi-a cazut aici, fiindca imi este dat Mie de Fiul si Dumnezeul Meu!... Darul lui Dumnezeu sa fie peste locul aceste si asupra celor ce vor vietui aici cu credinta, cu evlavie si cu dragoste, pazind poruncile Fiului si Dumnezeului Meu. Si toate cele trebuincioase vietii pamantesti le vor avea cu indestulare si putine osteneli vietuitorii piosi ai acestui loc; viata cereasca li se va darui si mila Fiului Meu nu se va ridica de la dansii pana la sfarsitul veacurilor. Locului acestuia Eu ii voi fi aparatoare si fierbinte mijlocitoare catre Dumnezeu si pentru cei ce vor petrece aici, dupa voia si placerea Fiului Meu Hristos, Dumnezeu-Cuvantul.

Preotia universala isi are radacinile in preotia generala a intregului popor ales, asa cum apare ea in Vechiul Testament, si rolul ei este acela de a potenta in constiinta umanitatii transcendenta divina absoluta, ca forma de combatere a idolatriei istorice, pregatind aparitia Bisericii.

Preotia speciala, in schimb, sau "preotia apostolica", isi are radacinile in paradigme precise ale Vechiului Testament si a fost menita sa exprime imanenta (coborarea) reala a lui Dumnezeu in lume si in istorie si sa faca astfel posibila experienta intalnirii adevarate a umanitatii cu sfintenia vietii interne a lui Dumnezeu Insusi in cadrul Bisericii.

Raportarea celor doua "preotii" la functionalitatea lor diferita si complementara poate constitui un punct de pornire cu adevarat realist in cadrul efortului ecumenic de apropiere intre confesiuni in speranta atingerii idealului "unitatii vizibile a Bisericilor".  Este ceea ce a incercat sa arate autorul in paginile acestei carÈ›i.

Atat "ecumenistii" cat si "antiecumenistii" ignora ratiunile biblice, teologice si metafizice ale acestei distinctii fundamentale dintre cele doua preoÈ›ii.  Este motivul major pentru care cele doua "partide" nu au intre ele un dialog real si pentru care nu este posibila inca "unirea Bisericilor".  Cartea de fata tocmai acest lucru si-a propus: sa dezvaluie aceste "ratiuni" ca baza pentru o "unire" adevarata in viitor.

Robia faÈ›ă de patimi este dureroasă. Omul, uitându‑L pe Dumnezeu, îndumnezeieÈ™te materia È™i pe sine însuÈ™i. Este predispus la nespusa nenorocire a vieÈ›ii păcătoase. Depărtarea de Dumnezeu îi creează o puternică singurătate, o înfricoÈ™ătoare autarhie, o neîndurătoare pustiire. Nu se bucură, nimic nu‑l satisface, nu se simte împlinit È™i nu se liniÈ™teÈ™te. Fără Dumnezeu toate sunt lipsite de bucurie, fără sens È™i întunecate. RelaÈ›iile devin conflictuale, plictisitoare, problematice. Lipsa de raÈ›iune domină. Stricăciunea stăpâneÈ™te toate. Omul este dus să facă ceea ce nu doreÈ™te, lucrul pentru care el nu a fost plăsmuit să îl facă. Și el, în loc să se scuture de această stare, se îndreptăÈ›eÈ™te È™i într‑un fel se batjocoreÈ™te pe sine însuÈ™i. Ajunge chiar să se certe È™i cu ÎnsuÈ™i Dumnezeu, ca È™i cum Acela ar fi vinovat de starea lui.