Cum sa te pretuiesti pe tine insuti si cum sa iti pretuiesti aproapele

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-136-555-8
Status: in stoc

Cum sa te pretuiesti pe tine insuti si cum sa iti pretuiesti aproapele

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Editura Sophia

Una dintre cauzele principale ale problemelor psihologice si emotionale a reprezentat-o dintotdeauna faptul ca omul nu cunoaste, in adancul inimii sale, care este, cu adevarat, valoarea sa inaintea Creatorului nostru.  Sfantul Duh ne va spune intotdeauna adevarul despre noi, daca I se va acorda aceasta sansa.  Aceasta cunoastere nu este atat cognitiva, cat intuitiv‑duhovniceasca.  Depaseste cuvintele sau conceptele – este pur si simplu cunoastere.  De fapt, aceasta cunoastere nu provine din gandurile noastre rationale sau din emotii, si nici de la ceilalti: provine din experienta noastra personala – din ceea ce putem numi revelatie spirituala sau descoperire, din atingerea interioara a Celui ce ne‑a creat.  Cu cat sporim in asemanarea cu Dumnezeu, cu atat intelegem mai bine cat de pretiosi suntem pentru El.

Acest volum ne va ajuta in nenumarate feluri: mai intai, in a intelege cat de important este sa constientizam cat de pretiosi suntem inaintea Creatorului; in al doilea rand, in a invata cum sa ajungem la acea cunoastere duhovniceasca in inima noastra; si in al treilea rand, in a invata sa ii pretuim pe cei din jurul nostru, incepand cu cei din propria noastra casa, cu aceeasi masura dumnezeiasca cu care ne pretuieste pe noi Tatal ceresc.

Pret: 25.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



Cod de verificare:
  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
      Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Cuprins 
      Noţiuni introductive 
      Despre Descoperirea dumnezeiască 
      Despre Sfânta Tradiţie şi despre Sfânta Scriptură 
      Despre Sfânta Scriptură 
      Alcătuirea Catehismului 
      Catehismul creştinesc 
      Partea întâi. Despre credinţă 
      Partea a doua. Despre nădejde 
      Partea a treia. Despre dragoste 
      Încheiere. Întrebuinţarea învăţăturii despre credinţă şi evlavie 


      DESPRE DRAGOSTE 

       

      DESPRE DRAGOSTE 

      Despre unirea dintre credinţă şi dragoste
       
      Care trebuie să fie lucrarea şi rodul adevăratei credinţe în Hristos? 
      Dragostea şi, în legătură cu ea, faptele bune. 
      „Căci în Hristos Iisus”, spune Sfântul Apostol Pavel, „nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credinţa care este lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6). 
      Nu-i de ajuns pentru creştini numai credinţa, fără dragoste şi fapte bune? 
      Nu este e de ajuns. Deoarece credinţa fără dragoste şi fapte bune este nelucrătoare şi moartă şi, de aceea, nu ne poate conduce la viaţa veşnică: „...cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte” (I Ioan 3, 14). „Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? ...Căci precum trupul fără de suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este” (Iacov 2, 14, 26). 
      Nu se poate, pe de altă parte, să ne mântuie dragostea şi faptele bune, fără credinţă? 
      Nu se poate ca omul, neavând credinţă în Dumnezeu, să-L iubească pe El cu adevărat. De aceea, omul vătămat de păcat nu poate să facă cu adevărat fapte bune, dacă nu primeşte prin credinţa în Iisus Hristos, puterea cea duhovnicească sau harul lui Dumnezeu: „Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că se face răsplătitor celor care Îl caută” (Evrei 11, 6). „Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, căci scris este: «blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă» (Galateni 3, 10). „Căci noi aşteptăm în Duh nădejdea dreptăţii din credinţă” (Galateni 5, 5). „Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2, 8, 9). 
      Ce trebuie crezut despre acea dragoste care nu este însoţită de fapte bune? 
      Acea dragoste nu este adevărată. Deoarece adevărata dragoste arată, fireşte, faptele sale bune. 
      Mântuitorul Iisus Hristos spune: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu” (Ioan 14, 21, 23). 
      Sfântul Apostol Ioan scrie: „Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile Lui” . (I Ioan 5, 3) „Să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul” (I Ioan 3, 18). 

      Despre Legea lui Dumnezeu şi despre porunci 
      Care este modul de a recunoaşte şi deosebi faptele bune de cele rele? 
      Legea lăuntrică a lui Dumnezeu ori conştiinţa mărturisitoare şi legea exterioară a lui Dumnezeu ori poruncile lui Dumnezeu. 
      Sfânta Scriptură vorbeşte despre legea lăuntrică? 
      Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre neamuri: „Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără” (Romani 2, 15). 
      Dacă oamenii au legea lăuntrică, atunci de ce li s-a mai dat şi legea exterioară? 
      Li s-a dat lor pentru că oamenii, neascultând de legea lăuntrică şi ducând o viaţă trupească şi păcătoasă, au înăbuşit în ei înşişi glasul legii duhovniceşti. De aceea a şi fost nevoie să le-o aducă lor aminte printr-un mijloc din afară, cu ajutorul poruncilor: „Deci ce este Legea? Ea a fost adaugată pentru călcările de lege...” (Galateni 3, 19). 
      Când şi în ce chip le-a dat Dumnezeu oamenilor legea din afară? 
      Când a avut loc minunata ieşire din robia Egiptului a poporului evreu, ce se trăgea din Avraam. Atunci, pe drumul către pământul făgăduinţei, în pustie, pe muntele Sinai, Dumnezeu Şi-a arătat prezenţa Sa în foc şi în nor şi a dat legea prin Moise, căpetenia israelitenilor. 

Catehismul ortodox
10.00 LEI
  Cumpara
watch series