Convorbirile din timpul Postului Mare al anului mântuirii 2019, au fost adunate și prelucrate, alcătuind această carte pe care acum o punem, cu emoție și nădejde, înaintea inimii frăției tale, iubite cititorule. Aceste întâlniri cu frații și surorile din țară și din diaspora sunt un binecuvântat prilej de împreună-sfătuire în Hristos, de bucurie duhovnicească, de reciprocă dăruire a timpului, gândurilor și simtămintelor noastre. Nu este puțin lucru, într-o lume care nu mai are timp de nimic, mai ales de cele esențiale: de citit, de rugăciune, de dialoguri duhovnicești, de prieteni, de aproapele, de... Hristos.

Toate aceste șapte întâlniri ale Postului Mare au fost dedicate pocăinței, în fiecare dintre ele fiind abordate frământări, provocări și adevăruri existențiale diferite, toate ținând însă de același registru șio provenind din aceeași întrebare fundamentală: cum putem cultiva, păstra, reanima pocăința într-o lume a învârtoșării? Așadar, în această carte, iubite cititorule, nu vei găsi o expunere didactică despre pocăință. Slavă Domnului, sunt atâtea cărți de teologie bine editate și bine alcătuite pentru cei care manifestă un astfel de interes. În cartea de față, pe care o ții în mână, vei găsi crâmpeie de gânduri provenite din experiență pastorală, din provocările care ne amenință viața duhovnicească, din simțământul datoriei de a preveni, întări și împreună-sfîtui mica turmă cuvântătoare cum să păstreze, în pofida împotrivirilor, Calea, Adevărul și Viața.

Părintele Episcop Macarie

Colecţia cuprinde următoarele 3 volume:

Curajul de a trăi frumos. 5 întâlniri ale inimii cu tinerii
7 întâlniri ale Postului Mare
Nu vă temeți! Cuvinte de mângâiere și îmbărbătare în vremea pandemiei

Avem în faţă un volum alcătuit din 5 conferinţe ale Episcopului Europei de Nord susţinute în faţa a sute de tineri, de pe tot cuprinsul ţării. Dar cartea de faţă nu este doar un monolog, aşa cum s-ar putea crede, ci este un dialog viu, este un volum cu sute de autori - dar cu un singur compozitor. Vlădica Macarie este cel care a compus partitura, ţesătura de idei şi problemele luate în discuţie, tinerii au punctat - fiecare în parte - o notă sau chiar un refren; mai mult, avem şi contrapunct, avem şi solo, avem şi pasaje de cor, de vibrantă împreună-lucrare. Iar Dirijorul s-a bucurat foarte mult! Noi, publicul, care gustăm aria, nu facem decât să ne minunăm de cât de multe şi variate sunt formele de exprimare ale Duhului, ce dar al enormei libertăţi avem de pus în operă, ce spirit colocvial deschis vădeşte Biserica Răsăritului şi ce ofertă ideatică reprezintă experienţa Sfinţilor Părinţi de odinioară. Nimic depăşit, nimic vetust, nimic ieftin ca soluţie ori retorică, nimic trucat ca posibilitate de punere în practică. Totul este perfect realizabil!

Razvan Bucuroiu

Iubite cititorule, am gândit că de folos este să înmănunchez ca într-o făclie a Învierii aceste cuvinte de mângâire și de îmbărbătare ale Postului Mare și ale prăznuirii Paștilor în vremea pandemiei. Sunt cugetări ale inimii mele adresate inimii tale. Sunt doruri și neliniști împărtășite. Sunt încurajări ale duhului osâruitor către cele cerești pentru firea noastră cea slabă, temătoare, trasă în jos de cele pământești.
Prin multe ispite va să trecem. Este limpede că suntem trecuți prin focul lămuritor al încercărilor. Credința ne este pusă la încercare. Iubirea ne este testată. Însă eu cred și mărturisesc că Domnul nostru a fost, este și va fi cu noi prin toate aceste încercări, precum a fost cu Prorocul Daniel și cu cei trei tineri Anania, Azaria și Misael în cuptorul Babilonului (Daniel 3,23 ș.u).
"Crezut-am, pentru aceea am grăit" (Psalmul 115, 1), că Hristos nu-și abandonează prietenii Săi! Crezut-am, pentru aceea am grăit, cu noi este Dumnezeu! Crezut-am, pentru aceea am grăit, că Maica Domnului este cu noi și nimeni împotriva noastră! Crezut-am, pentru aceea am grăit, că Sfinții ne sunt alături! Mă rog pentru tine, iubite frate și iubite soră, să te întărească și să te lumineze Domnul și, când îți este mai greu, să-L simți cum duce umăr la umăr cu tine crucea încercărilor tale.
Roagă-te și tu pentru mine, prietenul și fratele tău în Hristos, împreună-Rugător și de tot binele voitor,

Părintele Episcop Macarie

Convorbirile din timpul Postului Mare al anului mântuirii 2019, au fost adunate și prelucrate, alcătuind această carte pe care acum o punem, cu emoție și nădejde, înaintea inimii frăției tale, iubite cititorule. Aceste întâlniri cu frații și surorile din țară și din diaspora sunt un binevenit prilej de împreună-sfătuire în Hristos, de bucurie duhovnicească, de reciprocă dăruire a timpului, gândurilor și simțămintelor noastre. Nu este puțin lucru, într-o lume care nu mai are timp de nimic, mai ales de cele esențiale: de citit, de rugăciune, de dialoguri duhovnicești, de prieteni, de aproapele, de... Hristos.
Toate aceste șapte întâlniri ale Postului Mare au fost dedicate pocăinței, în fiecare dintre ele fiind abordate frământări, provocări și adevăruri existenșiale diferite, toate ținând însă de același registru și provenind din aceeași întrebare funfamentală: cum putem cultiva, păstra, reanima pocăința într-o lume a învârtoșării? Așadar, în această carte, iubite cititorule, nu vei găsi o expunere didactică despre pocăință. Slavă Domnului, sunt atâtea cărți de teologie bine editate și bine alcătuite pentru cei care manifestă un astfel de interes. În cartea de față, pe care o țineți în mână, vei găsi crâmpeie de gânduri provenite din experiența pastorală, din provocările care ne amenință viața duhovnicească, din simțământul datoriei de a preveni, întări și împreună-sfătui mica turmă cuvântătoare cum să păstreze, în pofida împotrivirilor, Calea, Adevărul și Viața.

Părintele Episcop Macarie

Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Ferice de cel ce se lupta duhovniceste cu gandurile, lovindu-le de Piatra unghiulara a fiintei omenesti: Hristos.  Acesta nu este nicidecum numai razboiul pustnicilor, al smeritei rugaciuni si atentii, ci este al fiecarui crestin.  Ca atare, nu reactionezi dupa fire la intamplarile vietii, ci traiesti fiecare clipa dupa Iisus; adevarata noastra fire, icoana, chipul nostru cel adevarat.  Intamplarile ce vin, intr-o clipita a lor, sa nu ne gaseasca, sa nu ne prinda traind in neatentie de valoarea clipei, valoarea Vesnicului in clipa, ca, altfel, in clipa aceea, ne trezim expropiati de icoana noastra de oameni, dupa chipul si asemanarea lui Iisus.

Sfantul Efrem Sirul a constituit mereu, dar indeosebi pentru omul vremurilor noastre, un imbold puternic de desteptare din letargia si amorteala egolatriei.

Dorinta constienta sau ascunsa a omului modern pentru „autoidolatrizare” si tendinta de satisfacere nesatula a dorintelor si aspiratiilor lui trufase il conduc la faurirea unei probleme existentiale care raspandeste mirosul mortii sufletesti si duhovnicesti.

Sfantul Efrem Sirul a umblat pe cararile gloduroase ale vietii cu duhul trezviei si cucerniciei neadormit, cugetand neincetat la primejdia mortii pe care o zamisleste si o naste pacatul, ca izvor primordial al patimii de iubire a omului pentru sinele sau.  Din acest motiv, viata si invatatura Sfantului Efrem trezesc si stimuleaza intens constiinta umana, care n-a pierdut in cele din urma capacitatea de autocritica si sentimentul recunoasterii existentei „prin prisma vesniciei”!

"Pun aceasta carte inaintea anilor tai, sa te astepte pana intr-un timp, diferit celui de acum, pana intr-o zi mai buna poate si chiar mai frumoasa si mai importanta decat cea de azi.  Vei afla atunci ca intamplarea asta, odinioara adevarata, cu niste personaje, candva aievea, o fost imprumutata anume de la viata, pentru a izvodi o poveste tocmai potrivita pentru ilustrat un... mic manual de buna vietuire pe care astazi, iata, ti-l dau tie!  Nu-ti este inca pentru acuma, dar, pana cand va fi, eu am sa caut sa ii chem si sa-i indemn pe altii, cat mai multi, sa intre in povestea asta ca sa afle acum intunericul a devenit lumina, cum ura s-a facut iubire, cum moartea, infratindu-se cu viata, s-a altoit ea insasi in viata.

Monahul care se nevoieste sa-i placa lui Dumnezeu nu doreste sa vorbeasca, tacerea sa si tainuirea il hranesc si il intaresc in nevointa sa.  El urmarește nearatarea si ascunderea tainica in viața lui Hristos pentru ca astfel se bucura nestingherit de comuniunea cu Dumnezeu.

El traieste darurile ceresti pe acest pamant de aici si inima lui saraca simte ca ceva cu totul strain se intampla cu el.  Ceva foarte maret pe care, daca ar incerca sa-l exprime prin cuvinte, socoteste ca nu poate spune tot, ca descrierea este foarte neputincioasa si palida in fata realitatii.  Pentru aceasta el doreste sa tainuiasca lucrul acela.

Insa acesta este atat de puternic incat de multe ori nu poate fi tainuit.  Iese de la sine si, fara ca monahul sa vrea, se arata.  Fie si in chip saracacios, fara o formulare desavarsita, fara referire foarte exacta a ceea ce traieste.  Simplu, sobru, nemestesugit, cu un glas neoficial si lipsit de arta...

Ignoranta noastra referitoare la cunoasterea exacta a scopului vietii noastre crestine, precum si necunoasterea adevaratilor dusmani ai mantuirii noastre ne fac sa fim usor de prins in capcanele demonilor. Niciodata nu trebuie sa uitam ca cei trei dusmani ai mantuirii noastre: trupul, lumea pacatului si diavolul nu au vreo perioada de armistitiu si de aceea suntem datori cu atentie sa ne pazim cu grija pe noi insine de ei, pentru ca trecem prin multe capcane mortale ascunse. Cerand luminarea si ajutorul lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, mijlocirile Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si Pururea- Fecioarei Maria si rugaciunile tuturor Sfintilor Ortodoxiei, suntem chemati sa luptam pentru curatirea noastra de diferite patimi pacatoase si pentru dobandirea virtutilor evanghelice si sa traim, in general, o viata cu roade vrednice de pocainta, pentru a avea nadejde de mantuire.