Convorbirile din timpul Postului Mare al anului mântuirii 2019, au fost adunate și prelucrate, alcătuind această carte pe care acum o punem, cu emoție și nădejde, înaintea inimii frăției tale, iubite cititorule. Aceste întâlniri cu frații și surorile din țară și din diaspora sunt un binecuvântat prilej de împreună-sfătuire în Hristos, de bucurie duhovnicească, de reciprocă dăruire a timpului, gândurilor și simtămintelor noastre. Nu este puțin lucru, într-o lume care nu mai are timp de nimic, mai ales de cele esențiale: de citit, de rugăciune, de dialoguri duhovnicești, de prieteni, de aproapele, de... Hristos.

Toate aceste șapte întâlniri ale Postului Mare au fost dedicate pocăinței, în fiecare dintre ele fiind abordate frământări, provocări și adevăruri existențiale diferite, toate ținând însă de același registru șio provenind din aceeași întrebare fundamentală: cum putem cultiva, păstra, reanima pocăința într-o lume a învârtoșării? Așadar, în această carte, iubite cititorule, nu vei găsi o expunere didactică despre pocăință. Slavă Domnului, sunt atâtea cărți de teologie bine editate și bine alcătuite pentru cei care manifestă un astfel de interes. În cartea de față, pe care o ții în mână, vei găsi crâmpeie de gânduri provenite din experiență pastorală, din provocările care ne amenință viața duhovnicească, din simțământul datoriei de a preveni, întări și împreună-sfîtui mica turmă cuvântătoare cum să păstreze, în pofida împotrivirilor, Calea, Adevărul și Viața.

Părintele Episcop Macarie

Colecţia cuprinde următoarele 3 volume:

Curajul de a trăi frumos. 5 întâlniri ale inimii cu tinerii
7 întâlniri ale Postului Mare
Nu vă temeți! Cuvinte de mângâiere și îmbărbătare în vremea pandemiei

Avem în faţă un volum alcătuit din 5 conferinţe ale Episcopului Europei de Nord susţinute în faţa a sute de tineri, de pe tot cuprinsul ţării. Dar cartea de faţă nu este doar un monolog, aşa cum s-ar putea crede, ci este un dialog viu, este un volum cu sute de autori - dar cu un singur compozitor. Vlădica Macarie este cel care a compus partitura, ţesătura de idei şi problemele luate în discuţie, tinerii au punctat - fiecare în parte - o notă sau chiar un refren; mai mult, avem şi contrapunct, avem şi solo, avem şi pasaje de cor, de vibrantă împreună-lucrare. Iar Dirijorul s-a bucurat foarte mult! Noi, publicul, care gustăm aria, nu facem decât să ne minunăm de cât de multe şi variate sunt formele de exprimare ale Duhului, ce dar al enormei libertăţi avem de pus în operă, ce spirit colocvial deschis vădeşte Biserica Răsăritului şi ce ofertă ideatică reprezintă experienţa Sfinţilor Părinţi de odinioară. Nimic depăşit, nimic vetust, nimic ieftin ca soluţie ori retorică, nimic trucat ca posibilitate de punere în practică. Totul este perfect realizabil!

Razvan Bucuroiu

Iubite cititorule, am gândit că de folos este să înmănunchez ca într-o făclie a Învierii aceste cuvinte de mângâire și de îmbărbătare ale Postului Mare și ale prăznuirii Paștilor în vremea pandemiei. Sunt cugetări ale inimii mele adresate inimii tale. Sunt doruri și neliniști împărtășite. Sunt încurajări ale duhului osâruitor către cele cerești pentru firea noastră cea slabă, temătoare, trasă în jos de cele pământești.
Prin multe ispite va să trecem. Este limpede că suntem trecuți prin focul lămuritor al încercărilor. Credința ne este pusă la încercare. Iubirea ne este testată. Însă eu cred și mărturisesc că Domnul nostru a fost, este și va fi cu noi prin toate aceste încercări, precum a fost cu Prorocul Daniel și cu cei trei tineri Anania, Azaria și Misael în cuptorul Babilonului (Daniel 3,23 ș.u).
"Crezut-am, pentru aceea am grăit" (Psalmul 115, 1), că Hristos nu-și abandonează prietenii Săi! Crezut-am, pentru aceea am grăit, cu noi este Dumnezeu! Crezut-am, pentru aceea am grăit, că Maica Domnului este cu noi și nimeni împotriva noastră! Crezut-am, pentru aceea am grăit, că Sfinții ne sunt alături! Mă rog pentru tine, iubite frate și iubite soră, să te întărească și să te lumineze Domnul și, când îți este mai greu, să-L simți cum duce umăr la umăr cu tine crucea încercărilor tale.
Roagă-te și tu pentru mine, prietenul și fratele tău în Hristos, împreună-Rugător și de tot binele voitor,

Părintele Episcop Macarie

Convorbirile din timpul Postului Mare al anului mântuirii 2019, au fost adunate și prelucrate, alcătuind această carte pe care acum o punem, cu emoție și nădejde, înaintea inimii frăției tale, iubite cititorule. Aceste întâlniri cu frații și surorile din țară și din diaspora sunt un binevenit prilej de împreună-sfătuire în Hristos, de bucurie duhovnicească, de reciprocă dăruire a timpului, gândurilor și simțămintelor noastre. Nu este puțin lucru, într-o lume care nu mai are timp de nimic, mai ales de cele esențiale: de citit, de rugăciune, de dialoguri duhovnicești, de prieteni, de aproapele, de... Hristos.
Toate aceste șapte întâlniri ale Postului Mare au fost dedicate pocăinței, în fiecare dintre ele fiind abordate frământări, provocări și adevăruri existenșiale diferite, toate ținând însă de același registru și provenind din aceeași întrebare funfamentală: cum putem cultiva, păstra, reanima pocăința într-o lume a învârtoșării? Așadar, în această carte, iubite cititorule, nu vei găsi o expunere didactică despre pocăință. Slavă Domnului, sunt atâtea cărți de teologie bine editate și bine alcătuite pentru cei care manifestă un astfel de interes. În cartea de față, pe care o țineți în mână, vei găsi crâmpeie de gânduri provenite din experiența pastorală, din provocările care ne amenință viața duhovnicească, din simțământul datoriei de a preveni, întări și împreună-sfătui mica turmă cuvântătoare cum să păstreze, în pofida împotrivirilor, Calea, Adevărul și Viața.

Părintele Episcop Macarie

Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Și părtaș obiceiurilor, și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând, și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Tropar

Cela ce mai înainte ai fost învățător răutății și te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Justina, și ca un păstor înțelept, din spinii înșelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, și pe noi credincioșii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor și de razele minunilor tale, întărește-ne ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac

Sfinte Ciprian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Traducere si studiu introductiv: diac. Ioan I. Ică jr

În urmă cu 225 de ani — pe 13 ianuarie 1772 — ierodiaconul Neofit Kavsokalivitul, refugiat la Braşov, încheia redactarea primului Manual de Împărtăşire continuă care îşi propunea restabilirea sensului apostolic şi patristic al practicii euharistice ortodoxe. Publicat anonim în 1777, manualul s-a izbit de răstălmăciri şi a stârnit polemici. În 1783 a intervenit în dezbatere şi Cuviosul Nicodim Aghioritul cu un al doilea manual publicat anonim: Carte foarte folositoare de suflet despre Împărtăşirea continuă, relansând o aprinsă controversă care a durat trei sferturi de veac. Patriarhia Ecumenică a ţinut în tot acel răstimp o serie de sinoade şi a emis nenumărate scrisori şi documente oficiale.
Dată fiind uitarea acestor texte şi a altor surse esenţiale, sensul deplin al pledoariei monahilor tradiţionalişti — stigmatizaţi drept „colivari”, reprimaţi şi ulterior reabilitaţi — n-a fost şi nu este încă pe deplin sesizat până astăzi. În ultimă instanţă, ei nu voiau decât să restaureze etosul creştinismului apostolic şi al Bisericii vechi — etos pascal, în acelaşi timp euharistic, ascetic şi martiric. Dincolo de recuperarea istorică a acestei dispute, semnificaţia ei pentru practica liturgică actuală este de o actualitate perenă şi stringentă. Precedându-l de un amplu studiu istorico-teologic, diac. Ioan I. Ică jr restituie în volumul de faţă, pentru prima dată într-o limbă modernă, întreg dosarul controversei şi principalele mărturii ale Tradiţiei în această problemă de maximă importanţă pentru viaţa Bisericii dintotdeauna.

Volumul ”Căutați și veți afla” este cel de-al treilea volum din seria cărților ”Povești adevărate”, o colecție ziditoare de mărturii extraordinare des-pre tainica lucrare a lui Dumnezeu și mijlocirea Sfinților în viețile oamenilor, mai ales în momente de cumpănă și grea încercare.

Spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie după Luca: ”Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Cap. 18, verset 27), iar experiențele limită din viețile unor semeni de-ai noștri, așa cum apar relatate în volumul de față, o confirmă iarăși și iarăși.

Când doctorii ridică neputincioși din umeri; când o soluție financiară disperată este pe cale să distrugă o întreagă familie; când căile rătăcite ale unei credințe duc din rău în mai rău, ca într-un marș spre prăpastie; când un teribil accident pare a curma o viață; în fine, când toate luminile artificiale ale acestei lumi par a se stinge, atunci apare ”de niciunde” mâna salvatoare a unui Sfânt, a Maicii Domnului. 

Cum spunea și vrednicul de pomenire Arhimandrit Părintele Teofil Părăian: ”Dumnezeu nu ne lasă niciodată! Nu ne lasă niciodată, prin oricât de grele împrejurări am trece. Ori de-am fi bolnavi, ori de-am fi infirmi, ori de-am fi neputincioşi, Dumnezeu nu ne lasă.”
Persoanele ale căror mărturii sunt cuprinse în paginile acestei cărți nu își ”caută” cuvintele, nu ”înfloresc” (literar) întâmplările miraculoase din viața lor sau a celor apropiați, familie sau prieteni. Așa cum și-au deschis inima în momentul cel mai ”de jos” al existenței lor, de absolut abis, către mâna salvatoare a lui Hristos, tot așa își aștern și relatările: cu o sinceritate de necontestat, cum ne încredințează și Sfântul Cuvios Sofronie de la Essex, "cu Dumnezeu nu-i nevoie să fii politicos; pur şi simplu, varsă-ţi inima ta în faţa Lui”.

Încrederea în Dumnezeu atrage ajutorul Lui. Creștinul crede și se încredințează pe sine lui Dumnezeu până la moarte, și atunci vede clar mâna lui Dumnezeu...
Atunci când ne încredințăm viitorul lui Dumnezeu, Îl obligăm să ne ajute. Încredințarea absolută în mâinile lui Dumnezeu are ca mamă credința, prin care omul se roagă în taină și se bucură de roadele nădejdii. Este o rugăciune continuă și aduce ruzultate dumnezeiești în ceasul cuvenit...
Încrederea în sine este cel mai mare și cel mai rău vrăjmaș al nostru, pentru că dintr-odată ne aruncă fără milă în prăpastie și ne lasă nefericiți pe drumuri. Când omul are încredere în sine, este legat de mâini și de picioare și nu poate face nimic sau luptă singur. Atunci este normal să fie biruit de vrăjmaș sau să eșueze și să-și zdrobească ego-ul...

Sfântul Paisie Aghioritul