Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufletești” de­spre care vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul și care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovnicești cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la Sfinții Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de față vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate și asupra medicamentelor duhovnicești pe care le propune împotriva ei Tradiția Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Timpurile sunt vitrege; un singur lucru ne mai rămâne: smerenia. Trebuie să te smerești! Acesta este lucrul cel mai de preţ şi cel mai de folos! Grăiește prorocul David: „Jertfa lui Dumnezeu – duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.”
Mai bine un păcătos smerit decât un drept plin de mândrie! Trebuie să petreci împreună cu Domnul prin rostirea Rugăciunii lui Iisus. În mintea ta, în inima ta, în cugetul tău și pe buzele tale pururea să fie: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește‑mă pe mine, păcătosul.”
Cât de fragile sunt cele pământești: și frumusețea, și sănătatea! Să-I aducem mulțumită Domnului și să ne mărturisim înaintea Lui neputința și nevrednicia, să Îi mulțumim cu smerenie.
Ieromonahul Nikon

Ediția de fața face parte din volumul "Jurnalul ultimului duhovnic de la Optina" apărut în 2005.

Nemurirea înalță mintea deasupra celor pământești, dând naștere gândurilor și faptelor mărețe, simțăminte­lor nobile. Din nemurire odrăslește acea încredințare tainică ce îi vorbește omului de veșnicie și de viața de după moarte, făcându-l să le jertfească pe cele prezente și văzute pentru cele viitoare și nevăzute. Nemurirea îl îndeamnă pe om să iubească binele și să respingă răul, insuflându-i nevoia – niciodată îndestulată – de desăvârșire.
Ea îi aduce mângâiere celui în suferință și varsă bal­sa­mul alinării pe rănile inimilor prigonite; rodește răb­darea, stăruința, pacea sufletească, seninătatea inimii, alungă deznădejdea, făcând loc nădejdii, întărește credința în ajutorul dumnezeiesc și risipește norii întristărilor din sufletul și inima omului.
Nemurirea sufletului duce la adevărata fericire, pe când pierderea credinței în ea înseamnă distrugerea tuturor și ni­micirea umanității.
Sfântul Nectarie din Eghina

Ediția de față reproduce partea a III-a din volumul Sfântului Nectarie din Eghina, "Un portret al omului", apărut la Editurile Sophia și Metafraze în anul 2015.

Constantin Virgil Gheorghiu (9 septembrie 1916, Războieni, Neamţ – 22 iunie 1992, Paris) este, prin cele peste 40 de romane publicate, cel mai prolific scriitor româno‑francez din cea de‑a doua jumătate a veacului al XX‑lea, multe dintre cărțile sale fiind traduse în aproape toate limbile pământului.
Odată cu Ora 25 – roman tipărit în milioane de exemplare –, ­biografia poetului, prozatorului și jurnalistului exilat Constantin Virgil Gheorghiu, în contextul activității sacerdotale la Biserica Ortodoxă Română din Paris, pare a se afla la capătul unui parcurs uimitor, plin de experiențe inedite și de umilințe necruțătoare… Cartea avea să fie însă doar începutul unei aventuri literare de exil, scriitorul având parte vreme de mai multe decenii de apre­cieri elogioase, dar și de contestări zgomotoase din partea unor mari personalități ale culturii românești și universale (Gabriel Marcel, Mircea Eliade, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Amaury d’Esneval şi alţii), pe fondul tristeții tot mai marcante a celui care se încăpățâna să rămână, în răspărul efemerelor curente literare și mai‑marilor zilei, „poetul lui Hristos și al României”.
Radiografia aventurii literare a lui Constantin Virgil Gheorghiu, oferită de criticul și universitarul clujean Constantin Cubleșan, încearcă să facă lumină în privința unor aspecte mai puțin cunoscute ale vieții și operei celebrului scriitor român, constituindu‑se totodată într‑un prețios omagiu, ce face cinste atât celui omagiat, la un veac de la nașterea sa, cât și autorului cărții.


Constantin Cubleșan, poet, prozator, critic literar etc., s‑a născut pe 16 mai 1939 la Cluj‑Napoca. A fost secretar general de redacţie al ­revistei Tribuna, redactor‑şef la Editura Dacia, redactor‑şef adjunct la revista Steaua, director al Teatrului Naţional din Cluj‑Napoca, profesor aso­ciat la Facultatea de Litere a Universităţii Babeş‑Bolyai din Cluj, profesor universitar la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia – unde con­duce mai multe doctorate având ca temă viața și opera scri­itorului Constantin Virgil Gheorghiu. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1964.

Viata Sfantului Calinic de la Cernica s-a asemanat tarinei cu mult rod, a fost izvor a nenumarate bunatati, mijlocul dobandirii de har duhovnicesc.

Postul i-a fost pazitor trupului si sufletului, cale spre pocainta; ascultarea si omenia, podoabele vietii.  A urmat dreptatea, credinta, dragostea, pacea.  A fost bun catre toti, tata sarmanilor, saracilor milostiv, mangaietor celor intristati, ajutator celor napastuiti si tuturor mare facator de bine.  S-a aratat dreptar turmei sale, atat in manastire, cat si in Episcopie, prin toate faptele cele bune, si pilda credinciosilor, cu cuvantul, cu viata, cu dragostea, cu duhul, cu credinta si curatia.

Din inima Balcanilor aromani, trei chipuri de lumina ne poarta, calauze neratacite pe drumurile credintei, spre scopul ultim al vietii noastre.  Deschide paginile acestei carti, cititorule: te asteapta, vrand sa te faca partas virtutilor si darurilor lor de buna mireasma duhovniceasca: Gheorghe Mucenicul, Ioanichie Cuviosul, Teofil Marturisitorul.

Din vremurile departate ale Bizantului imparatesc si ale stapanirii sultanilor otomani, am adunat aici, pentru intaia oara in limba noastra, trei Vieti de Sfinti care sa te incante, sa te invete, sa schimbe in bine toata viata ta: Gheorghe din Kratovo, Ioachim din Pustia Osogovei si Teofil Marturisitorul iti vor da privirea limpede a credintei, ravna statornica a nadejdii, suisul neincetat al dragostei.  Pune aceste Vieti in inima ta, si vei avea trei prieteni in Rai pentru totdeauna.

Hristos este Capul Bisericii, fiii Bisericii sunt mă­dularele Lui credincioase. Deci, se cuvine nouă, dacă voim a fi adevărate mădulare ale Lui, să fim ne­despărțiți de El, uniți cu El prin credință și dragoste, și ceea ce face El să facem și noi, și unde merge El să Îl urmăm și noi, fiindcă mădularele nu sunt despărțite de capul lor, precum vedem la trupul cel material. 
Hristos este Că­lă­u­za cea credincioasă și înțeleaptă, Care pe căile acestei lumi îi călăuzește pe credincioșii Săi la Împărăția cerurilor; așadar, datori suntem să Îl urmăm, dacă nu vrem să rătăcim pe calea pierzării. Hristos este Păstorul cel bun; așadar, datori suntem să ascultăm de glasul Lui, prin care El ne cheamă în urma Sa, și să Îl urmăm: „de slujește cineva Mie, Mie să‑Mi urmeze” (Ioan 12, 26). Hristos este Învățătorul și Povățuitorul nostru, Ce ne învață și ne povățuiește la calea adevărului; așadar, datori suntem a învăța de la Dânsul ceea ce ne învață prin cu­vân­tul și prin chipul vieții Lui neprihănite, și să rămâ­nem întru cuvântul Lui, de vrem să fim ucenicii Săi. Hristos este Lumina lumii; așadar, dacă nu vrem să fim întru întuneric, datori suntem a urma acestei Lumini, ca întunericul să nu ne cuprindă. Hristos e Mirele sufletelor credincioase; așadar, credincioșii sunt datori a se lipi de El prin credință și dragoste, a face voia Lui. Hristos este Adevărul și Viața; așadar, datori suntem a ne ține de El, de nu vrem să ne înșelăm și să murim. 
Sfântul Tihon din Zadonsk