Biserica Doamnei - Chivot Voievodal Cantacuzin

Format: 16.5x22.5 cm
ISBN: 978-606-9730-33-1
Status: in stoc

Biserica Doamnei - Chivot Voievodal Cantacuzin

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Dinasty Books Proeditură și Tipografie
Numar de pagini: 378

Monografia Biserica Doamnei – Chivot Voievodal Cantacuzin, are două părți.

Prima parte este dedicată vieții și personalității domnitorului Șerban Cantacuzino

Neamul ctitoricesc al Cantacuzinilor

Șerban Cantacuzino Voievod cârmuitor de țară

Șerban Cantacuzino Voievod ocrotitor al Bisericii lui Hristos

Domnia lui Șerban Cantacuzino, balanță în semnul Crucii între marile imperii

Doi domni și a lor împreună-lucrare sub pecetea de domnie drept-mărturisitoare

A doua parte prezintă istoricul, arhitectura și pictura bisericii din perspectivă exegetică.

 Asemenea altor biserici înălțate de voievozii noștri, și Biserica Doamnei a fost zidită ca un lăcaș de rugăciune al familiei domnitorului Șerban Cantacuzino, părintele tipăriturilor bisericești în limba română și cel numit  «făclia Ortodoxiei» de către patriarhul Dositei al Ierusalimului.

Prin implicarea și dăruirea jertfelnică în apărarea cauzei creștine, Șerban Vodă urmează îndeaproape Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt prin virtuţi, însă ducând o luptă cu sabia în teacă, precum și Voievodului Mihai Viteazul prin întocmirea Bibliei de la 1688, reușind să pună în lumină simțământul de unitate a celor de aceeași obârșie, limbă, neam și credință.

Lăcașul de suflet al Mariei, soția domnitorului, „Biserica Doamnei a fost și rămâne un reper de primă însemnătate al perioadei cantacuzine, ca primă etapă a marii epoci brâncovenești, de arhitectură, artă și cultură veche românească, cea care dă valoroaselor tradiții medievale muntenești amprenta unei continuități cu marcante note de strălucită sinteză între vechi și nou, între tradiția predominantă și bine dozatele accente ale modernității de atunci, ale unor elemente alogene de sorginte atât răsăriteană, cât și apuseană.

Dacă, în ceea ce privește arhitectura, sfântul lăcaș păstrează amprenta importantelor caracteristici ale bisericilor muntenești din secolul al XVII lea, în ceea ce privește pictura murală el aduce mărturia cea dintâi a prezenței și activității în Țara Românească a renumitului zugrav Constantinos, «grecul» format în spiritul cel mai autentic al școlii athonite neobizantine, de factură nuanțat italo-cretană, cel care, naturalizat definitiv în părțile Valahiei nord-dunărene, avea să devină, sub noul său nume de «Constantinos din Țara Românească», conducătorul marii și renumitei școli de zugrăvie a Epocii Brâncovenești de la Mânăstirea Hurezi.” – Pr. Prof. Dr. Florin Șerbănescu, Consilier patriarhal onorific.

Această carte este și un îndemn la închinare în acest chivot al Maicii Domnului spre slăvirea lui Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi.


Pret: 65.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare


    • De ce, oare, această inițiativă care comportă multă muncă, dificultăți, timp și investiție materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăință” cum rostește o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei Împărtășanii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre ființă”.
      „Chipuri de pocăință” găsim în viața sfinților din primele veacuri creștine, în viața sfinților cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
      „Chipuri de pocăință” găsim, de asemenea, în viața bineplăcuților lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. Cuvioșii Stareți de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăință”, printre „geniile sfințeniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
      Intenția publicării unei colecții dedicate vieții mănăstirești de la Optina are și un alt scop și anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viață monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenței exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea Neamț. În viața celor 14 stareți ai Optinei, canonizați de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
      După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia și prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Țările Române, din Rusia și din alte părți ale Bisericii Ortodoxe a fost influențat de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii Neamț de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
      Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai ușoare. Influența vieții duhovnicești rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
      Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din Sfinții Părinți, redobândirea libertății în spațiul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenței Sfântului Paisie asupra vieții creștine ortodoxe.
      Publicarea colecțiilor dedicate stareților mănăstirii Optina se dorește a fi, așadar, și un omagiu adus Sfântului Paisie de la Neamț.
      Prin intermediul acestei colecții creștinul de azi intră în legătură cu un izvor de viață care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. Viața și învățăturile stareților de la Optina arată, dincolo de locul și timpul în care ei au trăit, că existența omului fără Hristos și fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareții de la Optina, în veacul al XIX-lea și începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulțimi de călugări, țărani și moșieri, prinți și intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei și simțeau că la umbra sfinților de la Optina găseau izvorul umplerii vieții lor cu duh și adevăr.
      Astăzi, omenirea trăiește și mai dramatic decât în veacurile XIX și XX, tragedia singurătăți, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-și regăsi echilibru vieții interioare și, prin aceasta, să redescopere sensul existenței sale?
      Răspunsul nu este și nu poate fi altul decât: HRISTOS. „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existența omului.
      Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minții și a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmași. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos și călăuză avem pe cei ce au parcurs același drum: pustnicii din Egipt sau cei din Carpați, cuvioșii din Athos sau cei de la Optina.
      Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia și a ostenitorilor din cadrul Editurii și Tipografiei Mitropoliei Moldovei și Bucovinei care fac posibilă publicarea colecției „Cuvioși stareți de la Optina”.
      Dumnezeu să te binecuvinteze și pe tine, cititorule al acestei cărți, conducându-te prin pocăință, rugăciune și iubire, la viața în Hristos, singura care-ți va oferi bucurii adevărate, libertate reală și lumină în viață. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei)

    • ercetările contemporane au evidențiat impactul pe care îl are consumul excesiv de zahăr asupra organismului nostru. Dincolo de bucuria momentană pe care o aduce o prăjitură sau un desert cu zahăr, consecințele pe termen lung pot fi serioase. Din fericire, opțiunile precum deserturile fără zahăr devin o alegere tot mai populară și benefică pentru sănătatea noastră.
      Consumul excesiv de zahăr este asociat cu diverse probleme de sănătate, precum creșterea riscului de obezitate, diabet de tip 2 și afecțiuni cardiace. Cercetările au arătat că zahărul adăugat în exces poate duce la inflamații cronice în organism, afectând în mod negativ funcțiile sistemului imunitar și ale organelor interne.

      Optarea pentru deserturi fără zahăr reprezintă o modalitate de a ne satisface pofta de dulce fără a compromite sănătatea. Aceste deserturi sunt adesea realizate cu îndulcitori naturali, precum mierea, ştevia sau fructele, oferindu-ne gustul dulce fără a recurge la efectele negative ale zahărului rafinat.

      Pe lângă beneficiile evidente pentru sănătate, deserturile fără zahăr se încadrează perfect într-un stil de viață echilibrat și într-o dietă sănătoasă. Ele pot fi o sursă valoroasă de nutrienți esențiali și pot contribui la menținerea unui nivel constant de
      energie, evitând creșterile bruște și scăderile de zahăr din sânge.
      Astfel, alegerea deserturilor fără zahăr nu este doar o opțiune delicioasă, ci și o decizie înțeleaptă pentru sănătatea noastră pe termen lung.

      În bucătărie, explorarea și adoptarea unor rețete creative fără zahăr devin o oportunitate de a experimenta cu ingrediente sănătoase și de a încorpora gusturi noi și inovative în dieta noastră. Astfel, putem transforma modul în care privim și selectăm deserturile, contribuind la un stil de viață mai echilibrat și plin de vitalitate.

watch series