Prohodul Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos
1 recenzii (nota 5.0)
Colectia: Alte carti
Autor:

Editura: Mitropolia Olteniei
Format: 11x14 cm
ISBN: 978-973-1794-73-0
Numar de pagini: 72


Status: in stoc
Pret: 4.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • 8 Paraclise si Acatiste pentru zilele saptamanii

      DUMINICĂ – ziua întâi: Paraclisul Sfintei Învieri a Domnului, Acatistul Sfintei Învieri a Domnului, Rugăciunea de Duminică

      LUNI – ziua a doua: Paraclisul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Rugăciunea de Luni

      MARŢI – ziua a treia: Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul, Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul, Rugăciunea de Marţi

      MIERCURI – ziua a patra: Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Bunei-Vestiri, Rugăciunea de Miercuri

      JOI – ziua a cincea: Paraclisul Sfântului Nicolae, Acatistul Sfântului Nicolae, Rugăciunea de Joi

      VINERI – ziua a şasea: Paraclisul Sfintei Cruci, Acatistul Sfintei Cruci, Rugăciunea de Vineri

      SÂMBĂTĂ – ziua a şaptea: Paraclisul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Rugăciunea de Sâmbătă

      DUMINICĂ – ziua a opta: Paraclisul Sfintei Treimi, Acatistul Sfintei Treimi, Rugăciunea de Duminică

      „Structurile rugăciunilor din această carte sunt cunoscute credincioşilor, care, atunci când nu pot participa la slujbele Bisericii, împlinesc rânduiala aceasta în rugăciunile particulare. Paraclisul sintetizează toate cele şapte Laude care, de altfel, sunt canonul zilnic al monahului, împlinit de acesta prin participarea zilnică la toate slujbele Bisericii. În schimb, Acatistele sunt o formă dezvoltată poetic a condacului şi icosului din canonul Utreniei.

      Cele opt zile pentru care au fost aşezate în această carte Paraclise şi Acatiste ne invită să parcurgem nu numai vieţile Sfinţilor, nu numai zilele creaţiei, ci istoria întregii lumi, care de altfel este şi istoria vieţii noastre, apogeul acesteia fiind Dumnezeu şi ziua Domnului, Duminica, Începutul şi Sfârşitul.

      Să începem cu credinţa că, rostind mereu aceste rugăciuni, vom ajunge la trăirile Sfinţilor care ni le-au oferit, ca o revărsare a vieţii lor în viaţa noastră şi a lumii.”

      Părintele Ioan Cojanu

Carti scrise de acelasi autor

    • In urma cu 1350 de ani, Sfantul Maxim Marturisitorul (580-662) era judecat si condamnat pentru „erezie” In Constantinopol, Intr-un proces cu multe conotatii politice, din ordinul imparatului Constans II (641-668).  Dupa ce a fost mutilat, Sfantul Maxim a fost exilat in Lazica (Georgia de astazi), gasindu-si sfarsitul in cetatea Schemaris la 13 august 662.  Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol (680-681) va reabilita si va confirma ortodoxia hristologiei Sfantului Maxim, aparate cu pretul vietii.

      Astazi este considerat, pe drept cuvant, unul dintre cei mai importanti teologi bizantini.  In acelasi timp, viziunea sa asupra diverselor capitole dogmatice a devenit normativa pentru multi teologi ortodocsi.  Influenta pe care a exercitat-o in ultima suta de ani asupra multor personalitati ale teologiei este unanim recunoscuta.

      Intrebari si nedumeriri (Quaestiones et dubia) este una dintre lucrarile timpurii ale Sfantului Maxim, scrisa cel mai probabil intre 624 si 626, inaintea disputelor hristologice.  Este o colectie de intrebari si raspunsuri, exegeze la texte biblice si patristice, gen literar foarte utilizat in epoca.  Traducerea de fata este prima traducere integrala in limba romana, dupa textul grec editat de José H. Declerck, publicat in volumul 10 din colectia Corpus Christianorum. Series Greaca, in 1982.  Editia Declerck (239 intrebari) se bazeaza pe manuscrisul Vaticanus gr. 1703 si schimba radical viziunea asupra acestei opere, cunoscute anterior doar din editia mai veche din Patrologia Graeca 90 (79 intrebari), care a stat la baza traducerii Parintelui Dumitru Staniloae, publicata in volumul 2 al Filocaliei.

    • În acelaşi decor feeric, al Insulei Prinţului Eward (insula mult-iubită, a propriei sale copilării!), Doamna Lucy Maud Montgomery ne poartă în universul altor suflete luminoase, naive şi înduioşătoare, de copii, verii King şi prietenii acestora. Între ei, se distinge, ca personaj principal, Sara Stanley, supranumită Povestitoarea. Iată ce spun celelalte personaje despre ea, de-a lungul romanului:

      „Niciodată nu mai auziserăm o astfel de voce. Şi niciodată, în toţi anii care au urmat, n-aveam să mai aud o voce ca a ei. Nu sunt în stare să o descriu. Aş putea spune că era limpede, dulce şi emoţionantă, că ajungea până departe şi că te făcea să te gândeşti la un clopoţel. Toate astea erau adevărate, fără să vă poată da, totuşi, o idee clară despre calitatea deosebită a vocii Povestitoarei. Dacă vocile ar avea culori, a ei ar fi fost un curcubeu. Dădea viaţă cuvintelor. Vorbele ei nu se limitau la a verbaliza un concept; ele respirau.“
      „Geniul este, mereu, de neexplicat. Dacă l-am putea explica, n-ar mai fi geniu. Şi verişoara noastră, Sara Stanley, avea geniu!“
      „Pe cinstea mea, verişoara noastră era destinată să cunoască monarhi şi să facă parte dintre fericiţii muritori apreciaţi şi onoraţi de către ei. Dar, în seara aceea, când stăteam aşezaţi, acolo, în iarba din bătrâna livadă, nu ştiam asta. Ni se părea, deja, extraordinar simplul fapt că ea se aştepta să aibă norocul să vadă un rege.“
      „Avea o voce care ar fi umplut de farmec până şi tabla înmulţirii.“
      Cu bucuria de a vă putea dărui încă o perlă din sipetul de comori al creaţiei Doamnei Montgomery, vă urăm, din toată inima, lectură plăcută, şi suntem siguri că, datorită talentului şi sensibilităţii scriitoarei, veţi reuşi să auziţi, lecturând, vocea de curcubeu a Povestitoarei!

    • Sfânta Maria, numită Magdalena, a fost ucenica şi mironosiţa lui Hristos cea dintâi şi cea mai mare decât toate mironosiţele şi purtătoarele de mir. Ea se trăgea din seminţia lui Neftalim, a cărei patrie se cuprinde în hotarele Galileei celei de sus, dintr-un loc ce se numea Magdala şi de unde s-a şi numit Magdalena. Aceasta a trăit în vremea venirii pe pământ a Dom-nului nostru Iisus Hristos, ca, după judecăţile lui Dumnezeu, să se arate lucrurile Fiului lui Dumnezeu întru dânsa, precum Însuşi zice despre orbul din naştere. Tot prin voinţa dumnezeiască şi spre oarecare folos sufletesc, ea era muncită şi supărată de şapte duhuri necurate.

      Auzind ea de Hristos, Mântuitorul lumii, Care umbla în vremea aceea prin cetăţile şi satele Galileei, că tămăduia toate bolile şi neputinţele oamenilor, izgonea pe diavoli dintr-înşii, propovăduia Evanghelia împărăţiei cerului şi cu puterea Sa dumnezeiască cea dătătoare de tămăduiri, făcea bine tuturor, s-a dus la Dânsul şi s-a învrednicit îndată de milostivirea Lui cea iubitoare de oameni, împreună cu cei miluiţi. Domnul Cel multmilostiv, care cunoştea pe toate mai înainte de facerea lor, a izgonit dintr-însa pe cei şapte diavoli muncitori cumpliţi, făcând-o sănătoasă nu numai cu trupul, dar şi cu sufletul; căci i-a luminat mintea cu lumina cunoştinţei adevărului, făcând-o să cunoască pe Mesia Cel aşteptat şi să creadă într-Însul, că El este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel trimis de Tatăl, spre mântuirea lumii.

      De atunci, Sfânta Maria Magdalena s-a făcut ucenică şi următoare lui Hristos, slujindu-L împreună cu celelalte sfinte femei, până la patimile Lui cele de bună voie, până la moartea pe cruce şi până la îngroparea dumnezeiescului Trup, după cum mărturiseşte despre aceasta Sfântul Matei Evanghelistul, astfel: Acolo erau şi femei multe, privind de departe, care veniseră după Iisus din Galileea, slujindu-I Lui, între care era şi Maria Magdalena.

watch series