Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

(lipsa text)

(lipsa text)

Mantuitorul ne invata ca dobandim bucuria Lui daca suntem credinciosi peste putinul pe care ni l-a dat. Iar a fi credincios inseamna a lucra cu acest putin dat fiecaruia, cu toata bogatia de har pe care Domnul ne-o ofera gratuit in Biserica Lui. 
Acest volum este un indemn la privirea si trairea vietii in lumina acestui crez despre om si despre rostul lui in lume. 

Reeditarea volumului de versuri alese din scrierile Sf. Ioan de la Neamt (Hozevitul).

Este important pentru noi astăzi, când lumea exterioară exercită asupra simțurilor noastre o putere fantastică de împrăștiere în cele din afară, să încercăm să ne interiorizăm, să ne adunăm mintea din împrăștierea ei pentru a o ajuta să coboare în inimă. Cum să-ți cobori mintea în inimă?! Este aceasta o figură de stil, o metaforă? Da, însă o metaforă care exprimă o mare realitate. Mintea, după cum ne învață Părinții ascetici, este o energie a inimii, își are sediul în inimă. Omul se concentrează în inima sa, se recapitulează pe sine, cu toată ființa, în inimă. Dar nu numai ființa noastră, ci toată creația, întreg Universul se concentrează în inimă. Când reușim, prin rugăciune, să pătrundem în inimă, atunci trăim sentimentul că nu mai suntem despărțiți de nimeni și de nimic, că totul trăiește în noi, că suntem una cu toată creația.

În această carte se discută despre practica personală a isihiei. Monahi și monahii creștin-ortodoxe din trei locații inițiale ale învățăturii despre isihie – Egipt, Grecia și România – au ales de bună voie să ofere comentarii, descrieri și demonstrații ale modului în care ei practică isihia pentru un public ortodox și secular neascetic.
Isihia s-a născut odată cu retragerea creștinilor din secolul al II-lea în singurătatea deșertului egiptean. În secolul al VI-lea, a fost dezvoltată de monahii din Mănăstirea „Schimbarea la Față” din Muntele Sinai, cunos- cută și ca Mănăstirea Sfintei Ecaterina. Practica a devenit deosebit de întrebuințată în monahismul creștin ortodox după secolul al XIV-lea, mai ales în Muntele Athos, și ulterior s-a răspândit în Europa de Est. Scopul acestei cărți este acela de a analiza și pre- zenta informații despre: (1) posibilele valori pozitive ale isihiei din perspectiva practicanților ei, din Antichitate până în prezent, și (2) cum a fost transmisă această practică altora de-a lungul timpului.

Norris Chumley