Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas

În psihologia si psihiatria contem porane, în procesul elaborarii teoriilor stiintifice ale personalitatii se manifesta cu tot mai multa claritate tendinta de a gasi cai comune întelegerii stiintifice, respectiv religioase a personalitatii, iar în munca practica a psihologilor, psihiatrilor si preotilor – de a merge pe calea ajutorului, respectului si schimbului reciproc de experienta în abordarea problemelor educarii unei personalitati sanatoase si a tratarii oamenilor bolnavi.
În lucrarea profesorului D.E. Melehov, preotii, studentii Facultatilor de teologie si toti cei interesati de viata duhovniceasca vor gasi, fara îndoiala, numeroase lucruri folositoare si motive de profunda reflectie.

Un roman despre viaÈ›a cuvioasei Parascheva, o mare nevoitoare a perioadei bizantine, cunoscută drept „Sfânta Balcanilor”.

Cum poate ajunge un suflet la Dumnezeu? Până unde poate merge călătoria sa È™i unde se va opri, după ce va învinge orice opreliÈ™te care amână întâlnirea cu El, adăparea din dragostea – ce ostoire nu cunoaÈ™te – a lui Dumnezeu?
Călătoria tinerei Parascheva spre Dumnezeu începe în locurile natale, cărora le urmează Èšarigradul È™i pelerinajul la Locurile Sfinte, unde nevoinÈ›a pustnicească, sub călăuzirea lui Ioan Bo­te­­zătorul È™i a Mariei Egipteanca, a preschimbat‑o pe Parascheva (Petkana, Sfânta Vineri) într‑una dintre cele mai iubite sfinte panortodoxe, pentru ca apoi È™i sfintele sale moaÈ™te să devină loc de pelerinaj de o importanÈ›ă covârÈ™itoare pentru evoluÈ›ia istorică a Balcanilor, fie că amintim de Târnovo sau Belgrad, fie că ne gândim la Èšarigrad sau la IaÈ™ii Moldovei.

* * *

„Mi se părea că râul Iordanului trece prin mine. Că spală mâlul adunat în sufletul meu. Că mă spală pe dinăuntru. Şi că, odată ieşită din râu, nu voi mai fi aceeaşi. Iar când în mână mi‑a ajuns pietricica, rotundă şi albastră ca o bucăţică ruptă din cer, am fost sigură că El mi‑a trimis‑o. M‑am uitat în sus, deasupra mea, spre El, să‑I mulţumesc, aşa cum È™i El se va fi uitat spre a vedea calea Tatălui. Am început să plâng mişcată de atâta dragoste şi am simţit cum inima mi se umple de pace.”

În viaţa adultă, de sine stătătoare, nu intrăm în condiţii egale. Unii sunt mai încrezători în sine, mai capabili să iubească şi să ierte, alţii sunt mai dependenţi, mai slabi, mai anxioşi şi mai nefericiţi – şi cauza principală constă în relaţiile noastre cu părinţii. Nu degeaba se spune că toate problemele noastre vin din copilărie.Din fericire însă, ne putem schimba relaţiile cu părinţii noştri şi astfel ne putem schimba pe noi înşine, ne putem schimba viaţa.

O astfel de schimbare ne va îmbunătăţi radical viaţa. Vom putea să comunicăm cu totul altfel cu cei pe care îi iubim: cu soţul, cu soţia, cu copiii. Vom avea o altfel de relaţie cu Dumnezeu – fiindcă omul transferă fără să vrea relaţia pe care o are cu tatăl său asupra relaţiei cu Tatăl Ceresc – şi, bineînţeles, va deveni mai sănătoasă atitudinea noastră faţă de noi înşine: în sfârşit, vom fi capabili să ne acceptăm, şi vom avea mai multă dorinţă şi putere să ne schimbăm în bine.

Suntem convinşi că veţi reuşi, cu ajutorul acestei cărţi, să îndepliniţi sarcina conţinută în denumirea cărţii şi astfel să vă îmbunătăţiţi viaţa. Puteţi învinge neiubirea prin iubire, vă puteţi schimba soarta. (Dmitry Semenik) 

Editie alcatuita de Dmitry Semenik 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

„Pavel a văzut o lumină care nu avea sfârşit nici în jos, nici în sus şi nici împrejur; o lumină fără de ho­tar i‑a apărut, strălucind în jurul lui, ca un soare infinit mai luminos şi mai mare decât universul; şi, în mijlocul acestui soare, el însuşi sta, devenit nimic altceva decât un ochi.” Aceasta este vederea slavei de care ne putem a­pro­pia prin chemarea numelui lui Iisus. Rugăciunea lui Iisus face ca strălucirea Schim­bă­rii la Faţă să pătrundă în toa­te ungherele vieţii noastre.

Mitropolitul Kallistos Ware

Prin stăruinţa în Rugăciunea lui Iisus, cugetul atinge o stare de dulce liniştire şi pace... Cu cât cade mai multă ploaie pe pământ, cu atât el devine tot mai moale; tot astfel, cu cât chemăm mai mult sfântul nume al lui Iisus, cu atât se pogoară în pă­mântul inimii noastre tot mai multă bucurie şi veselie. Când soarele răsare deasupra pământului, se face lumină; când slăvitul şi sfântul nume al Domnului nostru Iisus Hristos străluceşte neîncetat în minte, se nasc nenumărate cugetări strălucitoare ca soarele.

Sfântul Isihie Sinaitul

„N-am citit nimic, în nici o literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personagiile dumitale. Consider Ora 25 una din cele mai mari cărÈ›i ale generaÈ›iei noastre, din toate È›ările.” 
Mircea Eliade

„Gheorghiu remarcă pe bună dreptate că osândirea (È™i pătimirea) lui Hristos a fost asociată cu cea a celor doi tâlhari. Tehnica amalgamului era deja practicată în anul zero. Singurul progres, după Gheorghiu: astăzi, zece mii de nevinovaÈ›i se află între doi vinovaÈ›i...” 
Albert Camus

„Cu un milion de exemplare vândute, acest roman a fost, fără doar È™i poate, unul dintre cele mai mari succese literare de după război. Cu toate că autorul lui era un mare necunoscut, despre care nu se È™tia decât că e un român, în jur de treizeci de ani, sosit clandestin în FranÈ›a de câteva luni [...] NedreptăÈ›ile posterităÈ›ii literare – dar, poate mai bine spus, omerta de care a avut parte Gheorghiu după cabala lansată împotriva lui de Lettres françaises, organ politico‑literar finanÈ›at de Moscova – pot explica de la sine de ce Ora 25 nu a intrat în «canonul» operelor clasice, al acelor cărÈ›i esenÈ›iale, vizionare, situate la limita distopiei, care au marcat istoria secolului al XX‑lea. 
Provoc, astfel, orice cititor care va deschide acest roman pentru prima oară să ia aminte dacă, după lectura lui, va putea rămâne «nevătămat». Eu, unul, n-am reuÈ™it...” 
Thierry Gillyboef

Părintele James Bernstein s‑a născut într‑o familie evreiască de tradiÈ›ie hasidică, originară din Vechiul Ierusalim. La 15 ani a început să citească pe furiÈ™ Noul Testament È™i astfel È™i‑a început uimitoarea călătorie către Hristos, ajungând să înÈ›eleagă că Ortodoxia creÈ™tină este cea mai firească continuare È™i împlinire a Ortodoxiei iudaice. 

Cu adevărat, părintele James Bernstein este un suflet de poet! În sensul în care Sfântul Porfirie explică ce înseamnă să fii poet: „Pentru ca cineva să devină creÈ™tin, trebuie să aibă suflet de poet. Inimile poetice îmbrăÈ›iÈ™ează iubirea, o aÈ™ază înlăuntrul lor, o simt în adâncuri”. Indiferent dacă scrie poezie sau nu, poetul este neapărat un om care iubeÈ™te cu toată fiinÈ›a sa – iubeÈ™te oamenii, iubeÈ™te făptura creată, Adevărul, Frumosul, iubeÈ™te valorile înalte. IubeÈ™te viaÈ›a È™i, în ultimă instanÈ›ă, Îl iubeÈ™te pe Dumnezeu, cel mai mare Poet, Cel Care „Dragoste este”. (Tatiana Petrache)

***

„Mai sunt evreii poporul ales al lui Dumnezeu?” Răspunsul meu este: „Da”! Dar „ales” pentru ce?... „Ales”, mai întâi de toate, să ofere o pildă de sfinÈ›enie printre neamuri. Iar asta presupune pocăinÈ›ă, credinÈ›ă È™i dragoste. Să-È›i recunoÈ™ti căderea este primul pas. AÈ™a cum a făcut Apostolul Pavel după ce a fost părtaÈ™ la uci­de­rea primului mucenic creÈ™tin, Ștefan. AÈ™a cum a făcut Apostolul Petru după ce s-a lepădat de Hristos de trei ori în ceasul încercării Lui. Să-È›i recunoÈ™ti căderea de a-L fi respins pe Hristos ca Mesia. Căderea de a nu fi primit Evanghelia Sa È™i Biserica Sa. 
Eu unul mă simt foarte onorat să fac parte dintre cei de un neam, după trup, cu Domnul nostru Iisus Hristos È™i cu Fecioara Maria, cei mai mari evrei care au existat vreodată. 
Părintele James Bernstein