Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

„Cum aÈ™ putea să exprim în câteva cuvinte ce mi-a dăruit acest om sfânt? Singurul lucru pe care îl pot spune este că în preajma sa simÈ›eam că Dumnezeu este viu, iar fericitul StareÈ› era un «organism viu». AÈ™a cum viaÈ›a biologică se transmite din generaÈ›ie în generaÈ›ie prin organisme vii, nu moarte, tot astfel È™i viaÈ›a duhovnicească se transmite de la o generaÈ›ie la alta prin organisme vii, precum Sfântul Paisie.

A fost un teolog empiric, trăitor, un mare sfânt al Bisericii noastre, deÈ™i nu a studiat teologia la È™coli înalte. Se distingea printr-o minunată simplitate, în care întrezăreai o adâncă maturitate duhovnicească. Spunea cuvinte dintre cele mai simple, de multe ori pline de umor, care aveau o putere uimitoare. Cuvântul său cădea în sufletul fiecărui om asemenea fulgilor de nea care se aÈ™tern pe pământ lin, dănÈ›uind. Îmbracă totul în alb È™i pătrund adânc în lăuntrul de ape al pământului. Cuvântul său pătrundea, aÈ™adar, în chip simplu, în inima oamenilor.

Și înainte È™i după canonizarea sa, viaÈ›a È™i învăÈ›ătura Sfântului Paisie au avut È™i au o înrâurire asupra întregii lumi. AÈ™ putea spune că este un StareÈ› contemporan al tuturor, universal”.

În această culegere veți găsi 101 pilde despre credință și ne­cre­din­ță, despre rugăciune și pronia Domnului, despre ispită, păcat și pocăință, despre milostenie, zgârcenie și bogăție, despre mândrie și smerenie, despre iubire, bunătate și iertare…
Titlul acestei culegeri vine de la cuvintele cu care adesea începe o pildă: „A fost odată un om…” Și nu contează atât detaliile personale, cât faptul de a primi cu inima înțelepciunea ascunsă printre rânduri, de a cugeta asupra scopului, sensului și îndreptării vieții noastre, învățând să fim mai buni.
Purtând în sine bunătate și iubire, aceste povestiri oferă oamenilor răs­punsuri la întrebările care îi fră­­mântă, făcându‑le inima să vibreze.

„Asta e una din acele zile în care oamenii simt cu adevărat că trăiesc È™i fiecare adierede vânt e ca un prieten bun” sunt cuvintele prin care Anne ni se dezvăluie, o dată în plus, a fi rămas ea însăÈ™i. AceeaÈ™i pe care o iubim atât de mult È™i pe care ne bucurăm să o redescoperim într-un nou volum al îndrăgitei serii.

Al optulea volum din colecÈ›ie este o carte pe care simÈ›i cu adevărat că o citeÈ™ti È™i fiecare personaj din bogata galerie de chipuri È™i tipologii conturate atât de inspirat de L. M. Montgomery îÈ›i devine într-un fel tovarăÈ™ al propriei călătorii către tine însuÈ›i.

În ultimul ei an ca profesoară la È™coala din Summerside, Anne „vorbeÈ™te limba violetelor,” dar înÈ›elege, în acelaÈ™i timp, È™i sufletele oamenilor, adesea dincolo de cuvintele sau atitudinile de faÈ›adă sub care aceÈ™tia încearcă să-È™i ascundă suferinÈ›ele sau neputinÈ›ele. Anne simte, zâmbeÈ™te, trăieÈ™te cu adevărat Bucuria È™i influenÈ›ează în chip hotărâtor vieÈ›ile celor din jur, pe care îi tratează cu atâta delicateÈ›e, încât reuÈ™eÈ™te de fiecare dată să deschidă uÈ™ile inimilor lor.

Gemenii doamnei Raymond cu năzdrăvăniile lor, Katherine cea posacă pe care o trezeÈ™te la viaÈ›ă, Dovie È™i Jarvis pe care îi ajută să să se căsătorească, micuÈ›a Elizabeth căreia îi hrăneÈ™te visurile È™i nevoia de afecÈ›iune, Rebecca Dew È™i mătuÈ™a Chatty, gazdele ei de la Casa cu Plopi, sunt doar câteva nume din lungul È™ir de personaje ale căror vieÈ›i se vor schimba pentru totdeauna, atinse fiind de farmecul rafinat al Annei de la Green Gables.

Alături de fiecare personaj care se perindă prin paginile acestui volum, învăÈ›ăm că „nu È™tii niciodată ce te aÈ™teaptă după următoarea cotitură pe drumul vieÈ›ii,” că „nu eÈ™ti niciodată sărac atâta vreme cât iubeÈ™ti pe cineva” È™i mai ales „că toate drumurile duc către Dumnezeu.”

Portretul duhovnicesc al Sfântului Gavriil Georgianul e de o bogăÈ›ie uimitoare: el a fost o stea călăuzitoare pentru creÈ™tini în întunecatul ev comunist; a fost un preot smerit, dar È™i un nebun neînfricat pentru Hristos; a ctitorit lăcaÈ™uri sfinte, dar È™i suflete – biserici vii –, chemându‑le la credinÈ›a izbăvitoare de moarte È™i de minciună. Într‑o lume nebună, Sfântul Gavriil îmbracă haina cea strâmtă a nebuniei pentru Hristos: înveÈ™mântat într‑o rasă cu glugă, în picioarele goale È™i purtând pe cap coroană aurită, cuviosul aduce în lumina lui Hristos mulÈ›ime de suflete ce rătăceau prin bezna necredinÈ›ei, propovăduieÈ™te vestea cea bună pe străzi, în moschei È™i sinagogi.
Volumul de faÈ›ă adevereÈ™te, o dată în plus, lucrarea Duhului Sfânt să­vâr­È™ită prin smeritul ieromonah Gavriil: aÈ™a cum veÈ›i vedea, copii care pâ­nă mai ieri nu puteau să vorbească îÈ™i recapătă graiul, un tânăr narco­man este întors din moarte la viaÈ›ă, copii îndelung doriÈ›i È™i aÈ™teptaÈ›i de părinÈ›ii lor se zămislesc ca dar minunat al binecuvântatului stareÈ›.
Îi rămâne cititorului bucuria de a descoperi în acest volum alte È™i alte minuni săvârÈ™ite de „Bunicul cel bun”, aÈ™a cum este numit în Georgia, spre întărirea credinÈ›ei noastre greu încercate.

In aceasta carte autorul redescopera o perspectiva asupra sanatatii, a bolii si a vindecarii pe care lumea secularizata in care traim a pierdut-o cu totul din vedere.  Redescopera adica adevarata perspectiva, aceea care tine seama de situatia noastra de creaturi ale lui Dumnezeu, de realitatea pacatului, dar si de adevarul esential al iubirii nelimitate a lui Dumnezeu fata de noi si al mantuirii noastre in Hristos.

Antologia care constituie cea mai mare parte a acestui volum cuprinde texte din Sfânta Scriptură şi din scrierile Sfinţilor Părinţi sau ale marilor monahi din lumea ortodoxă, din toate epocile, care ne luminează spre a înţelege cum era, în desăvârşirea din rai, legătura dintre om şi celelalte vieţuitoare, pentru ce această legătură s-a degradat în timp, ce putem învăţa de la animale – domestice sau sălbatice – despre natură, despre noi înşine şi despre Dumnezeu, şi cum sfinţii – a căror vieţuire şi duhovnicie sunt pentru noi pilde vrednice de urmat – au izbutit să restatornicescă o legătură nu doar paşnică, ci şi prietenoasă cu animalele, având faţă de ele – fără urmă de idolatrie – purtări cinstitoare şi iubitoare, redobândind starea din rai, în care legătura omului cu creaţia era în deplină armonie, potrivit voii dintru început a Creatorului.

Jean‑Claude Larchet