Isaac Sirianul - asceza singuratica si mila fara sfarsit

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-7859-83-9
Status: in stoc

Isaac Sirianul - asceza singuratica si mila fara sfarsit

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Deisis
Numar de pagini: 508

Sfantul Isaac Sir(ian)ul este unul din cei mai indragiti autori duhovnicesti din toate timpurile. Scrierile sale traduse in greaca in jurul anului 800 au exercitat o imensa influenta asupra spiritualitatii monahale atat din Rasaritul ortodox, dar si din Occidentul latin. In ultimele decenii au fost descoperite si publicate o serie de scrieri inedite care au innoit si precizat cunoasterea unei gandiri duhovnicesti unice, in care asceza isihastului singuratic se deschide prin rugaciune si contemplare spre experienta iubirii si milei fara de sfarsit ale lui Dumnezeu.
Volumul de fata ofera cititorului interesat prima si unica pana acum monografie de ansamblu asupra uimitoarei, dar si enigmaticei figuri a sfantului Isaac, precum si asupra complexei geneze a operei sale si a multiplelor sale influente. O prima parte prezinta mediul istoric al Bisericii siro-orientale mesopotamiene din secolul VII si monahismul ei infloritor, urmata de o sinteza a tuturor informatiilor despre viata si scrierile sfantului Isaac. Partea a treia, centrala, ofera o analiza a marilor teme ale gandirii duhovnicesti isaachiene: asceza, smerenie, rugaciune, mila, creatie si eshatologie. Ultimele doua parti schiteaza tabloul influentelor si posteritatii, si ofera un inventar al multiplelor traduceri si versiuni.
Monah la Bose, siriacist si orientalist, Sabino Chiala are in pregatire editia critica a Partii intai in originalul siriac, si este unul din cei mai importanti specialisti actuali in opera si gandirea sfantului Isaac.

Cuprinsul volumului
Cuvant-inainte
Partea intai. FUNDALUL ISTORICO-GEOGRAFIC
I. Biserica siro-orientala: doua premise
1. O Biserica intre doua imperii: persecutii si izolare / 2. Scolile persane si afirmarea de sine a teologiei antiohiene
II. Societate si Biserica in Mesopotamia in secolul lui Isaac
1. Persani, bizantini si arabi / 2. Biserica siro-orientala in secolul VII
III. Monahismul siro-oriental si dezvoltarea lui pana la sfarsitul secolului VII
1. Cateva observatii despre primele secole / 2. Reforma lui Avraam din Kashkar / 3. Monahismul in Bet Huzaye in vremea lui Isaac / 4. „Comunitatea” lui Isaac
Partea a doua. ISAAC SI OPERA SA
I. Viata lui Isaac
1. Problema izvoarelor / 2. Profil biografic
II. Opera in originalul siriac
1. Partea intai / 2. Partea a doua / 3. Partea a treia / 4. Partea a cincea / 5. Opere indoielnice sau neautentice / 6. Schita de analiza formala
III. Universul teologic al lui Isaac
1. Scriptura in Biserica siro-orientala / 2. „Fericitul talcuitor”: Teodor al Mopsuestiei / 3. „Luminatorul mintii”: Evagrie Ponticul / 4. „Fericitul Ioan din Apamea”: Ioan Singuraticul / 5. „Fericitul episcop Vasile” si „fericitul Marcu Monahul”
Partea a treia. MARILE TEME ALE GANDIRII LUI ISAAC
I. Cunoastere si uimire
1. Scriptura si alte locuri ale cunoasterii / 2. Treptele cunoasterii, pana la uimire
II. Taina lui Dumnezeu si taina omului
1. Chipuri si nume ale lui Dumnezeu / 2. Elemente de antropologie / 3. Rani si daruri: slabiciune si incercari pana la moarte
III. Asceza si lupta duhovniceasca
1. Modurile ascezei: cateva premise / 2. Instrumentele luptei / 3. Fetele vrajmasului / 4. Rod si dar
IV. Trei teme majore
1. De la rugaciune la non-rugaciune / 2. Smerenia — haina lui Dumnezeu / 3. Mila si compasiunea: adevarul lui Dumnezeu
V. Eshatologia
1. Doua temeiuri teologice / 2. Osanda si fagaduinta / 3. Implicatii etice
Partea a patra. POSTERITATEA
I. Isaac in Rasaritul crestin
1. Mediul siriac / 2. Mediul greco-bizantin / 3. Mediul rusesc
II. Isaac in Occidentul crestin
1. Franciscanii / 2. Dominicanii / 3. Benedictinii / 4. Clericii regulari / 5. Concluzie si trimitere
III. Comemorare liturgica si iconografie
1. Memoria liturgica / 2. Iconografia
IV. Spicuiri din lumea islamica
1. Islamul si monahismul crestin / 2. Mistica crestina si sufismul
Apendice. VERSIUNILE
I. Versiunea greaca
1. Partea intai / 2. Opere incerte sau atribuiri eronate
II. Versiunea araba
1. Trei scrisori despre asceza si viata de obste / 2. Colectia a patruzeci de cuvinte / 3. Colectia in patru carti / 4. Opere incerte sau fals atribuite
III. Versiunea georgiana
1. Prima traducere / 2. A doua traducere
IV. Versiunile slave si romanesti
1. Prima traducere in slavona / 2. Traducerile slavone ale lui Paisie Velicikovski / 3. Traduceri romanesti / 4. Traduceri rusesti / 5. Isaac in Filocalii
V. Versiunea etiopiana
VI. Versiunea latina si versiuni in limbi romanice
1. Traducerea latina / 2. Traducerea franceza / 3. Traducerea portugheza / 4. Traducerea catalana / 5. Traducerea spaniola / 6. Traduceri in italiana
VII. Alte traduceri in limbi moderne
VIII. Concordanta cuvintelor Partii intai
BIBLIOGRAFIE
1. Editii si traduceri ale scrierilor lui Isaac / 2. Studii si texte de interes general / 3. Studii despre Isaac in special / 4. Cataloage ale manuscriselor si studii despre acestea
citește mai putin ...

Pret: 40.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Intr-un moment cand literatura catehetica ortodoxa adresata copiilor sau educatorilor lor incepe sa abunde, elaborata de obicei de autori fara prea multa experienta spirituala, cartea de fata este speciala pentru ca autoarea ei este speciala.

      Maica Magdalena vietuieste in binecunoscuta Manastire Ortodoxa „Sfantul Ioan Botezatorul” din Essex (Anglia) fiind ucenica Arhimandritului Sofronie, legatarul testamentar al Sfantului Staret Siluan Athonitul.  De la Parintele Sofronie Maica Magdalena a primit ascultarea de a se ocupa si a discuta despre credinta ortodoxa cu copiii si tinerii care viziteaza manastirea.  Aceasta carte, ca si cea deja publicata(Sfaturi pentru o educatie ortodoxa a copiilor de azi), este rodul acestei preocupari desfasurate ani de zile cu delicatete si responsabilitate exemplara atat pentru adevarul Bisericii lui Hristos, cat si pentru persoana fiecarui copil concret in parte.  Adresandu-se unor copii din lumea occidentala, ea anticipeaza multe din intrebarile si problemele noi cu care se vor confrunta parintii, copiii si tinerii nostri in anii care vor veni.

      Impartasindu-si cu generozitate experienta de invatator crestin care a asimilat profund intreaga literatura duhovniceasca si patristica pentru a putea da raspunsurile necesare fiecarui copil in parte, Maica Magdalena ne ofera in acest volum un adevarat catehism in duhul Sfantului Siluan.

    • Sfântul Isaac Sirul este unul dintre cei mai iubiţi şi frecventaţi autori duhovniceşti din toate timpurile. Traduse în greacă la începutul secolului IX, scrierile sale au exercitat o uriaşă influenţă asupra spiritualităţii monahale din Răsăritul ortodox, dar şi din Occidentul latin. În 1983 profesorul Sebastian Brock a avut şansa extraordinară de a descoperi singurul manuscris siriac integral al Părţii a II-a, ezoterică, a scrierilor Sfântului Isaac, considerate definitiv pierdute. Editate în originalul siriac în 1985 şi traduse deja în italiană, engleză, rusă şi franceză, scrierile recent descoperite ale Părţii a II-a din corpusul isaachian apar acum şi în limba română. Descriind parcursul duhovnicesc al isihastului „singuratic” de la asceza eremitică la revelaţia iubirii infinite a lui Dumnezeu, ele se constituie într-o veritabilă Şcoală a rugăciunii şi a iubirii care deschide perspectivele generoase, dar şi provocatoare, ale unei eshatologii universaliste şi optimiste.

      Traducerea celor 41 de „cuvinte” (incluzând 405 Capitole gnostice) recent descoperite e însoţită de o serie de studii care permit pentru prima dată cititorului român o viziune obiectivă asupra nenumăratelor probleme de natură istorică, literară şi teologică ridicate de acest nou şi necunoscut Isaac. Aşa cum nimerit spunea recent părintele Alexander (Golitzin): „Isaac e nu numai minunat şi sfânt. E şi tulburător. […] Poate că Dumnezeu ne-a lăsat acest sfânt ca un delicat semn de întrebare pus peste unele din certitudinile noastre. Nu asupra celor esenţiale, ci asupra altora pe care noi — iar nu Dumnezeu — le-am declarat sigure. Fie ca Isaacul Său să ne tulbure pe noi toţi, iar noi, drept urmare, să creştem în iubirea pe care Sfântul Isaac n-a obosit să o laude."

    • Unul din evenimentele majore în plan duhovnicesc ale sfârşitului secolului XX este redescoperirea în manuscrise salvate miraculos de la distrugere a unor scrieri uitate şi considerate definitiv pierdute aparţinând Sfântului Isaac Sirul. Ascet singuratic din secolul VII, născut în Qatar şi trăitor în ţinuturi aflate azi în Irak şi Iran, Sfântul Isaac era cunoscut ca autor al 90 de „cuvinte” duhovniceşti extrem de intens citite în Răsăritul ortodox. În 1983 a fost regăsit la Oxford unicul manuscris medieval complet al „Părţii a II-a” a scrierilor sale, cuprinzând 41 de „cuvinte către singuratici”. El a reprezentat o veritabilă revelaţie oferind tabloul complet şi surprinzător al unei gândiri duhovniceşti unice. Experienţa eremitică şi isihastă se modela pe revelaţia iubirii infinite a lui Dumnezeu constituindu-se într-o extrem de proaspătă şcoală a rugăciunii şi iubirii în orizonturile generoase ale unei soteriologii şi eshatologii universaliste şi optimiste. Surprizele nu s-au oprit aici. În 1990 a fost identificat într-o bibliotecă privată din Teheran alt manuscris siriac. Copiat între 1900–1903 în zona lacului Urmia, el cuprindea 17 „cuvinte” aparţinând „Părţii a III-a” a scrierilor Sfântului Isaac, dintre care 14 erau total necunoscute. Restituite recent de Sabino Chialà, monah de la Bose, ele dezvoltă şi precizează teme aflate în inima meditaţiilor sale ascetico-teologice: rugăciunea, harul şi mila infinită a lui Dumnezeu faţă de creaţia Sa. Veritabil breviar al scrisului Sfântului Isaac, „cuvintele” „Părţii a III-a” oferă nu doar o neaşteptată întregire a imaginii gândirii sale duhovniceşti, ci şi o călăuză practică de prim rang pentru toţi creştinii doritori să se apropie de Dumnezeu.

    • Scrierea care vede lumina tiparului intaia oara intr-o limba moderna este unica in felul ei in intreaga literatura religioasa a Rasaritului ortodox. Ea nu se incadreaza in nici o categorie. Nu apartine literaturii omiletice, stralucit reprezentata de Parintii Bisericii, mai ales in „epoca de aur”, iar in literatura de spiritualitate sau duhovniceasca, din care face parte prin natura temelor cuprinse intr-insa, ocupa un loc inconfundabil, nesemanand ca modalitate de redactare cu nimic din ceea ce cunoastem si a fost adunat in marea colectie editata de Sfintii Macarie din Corint si Nicodim Aghioritul sub titlul celebru Filocalia sfintilor neptici.
      Ideea de a alcatui 32 de „Cuvinte” adresate propriului suflet, intr-o continua dojana, dar abordand numeroase teme comune intregii literaturi duhovnicesti, il asaza pe autor intr-o pozitie cu totul singulara. Tot ce se stie sigur la ora actuala despre carte si despre autor este ca s-au bucurat de mult interes, scrierea ajungand pana la noi intr-un relativ mare numar de manuscrise, inventariate prima oara de catre invatatul grec Demostene Russo.
      Pentru istoria culturii romane scrierea monahului Simeon are o importanta capitala: patru din cele 32 de „cuvinte” ce alcatuiau cartea — atribuita in mod eronat de primul ei editor lui Simeon Metafrastul — au fost alipite de Neagoe Basarab la Invataturile catre fiul sau Theodosie. Aceasta facea din cultura noastra singura pe taramul careia a dat roade.
      Darul pe care, la sugestia pe care i-am facut-o, parintele diacon Ioan Ica jr a tinut sa-l faca prin aceasta traducere Bisericii si Culturii Romane chiar in ajunul proclamarii locale a canonizarii Sfantului voievod Neagoe Basarab, este esential in acest sens. Se deschide prin aceasta infaptuire un intreg orizont duhovnicesc in care este asezata „intaia mare carte a culturii romanesti”, cum a numit Constantin Noica opera lui Neagoe Basarab. Avem posibilitatea, in sfarsit, sa vorbim in deplina cunostinta de cauza de problema ridicata cu peste un secol in urma de catre Demostene Russo: aceea a raportului operei domnului roman cu izvorul folosit pentru cele mai multe pagini, dupa Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament. Ce anume a ales si cum a fost folosita de intaiul nostru mare scriitor aceasta scriere unica in literatura Rasaritului ortodox nu mai este de acum inainte, si pentru totdeauna, o problema acoperita de ceata nestiintei. 

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Părintele Dumitru Stăniloae este cu siguranţă cel mai mare teolog ortodox al sfârşitului secolului XX. Vastă şi profundă, opera sa exprimă în acelaşi timp sensibilitatea mistică şi rigoarea dogmatică a Ortodoxiei patristice, cât şi geniul specific al Ortodoxiei româneşti.

      Apărute acum pentru prima dată în româneşte, textele reunite în acest volum reprezintă câteva conferinţe ţinute de părintele profesor Dumitru Stăniloae în Occident în anii ’70. Ele transcriu în termeni simpli, accesibili cititorului modern nespecializat, reflecţia sa personală asupra specificului spiritualităţii ortodoxe. Experienţa duhovnicească a Bisericii întrupată în sfinţenie şi rugăciune apare aici ca manifestare plină de fineţe a „delicateţii” şi gingăşiei umanului transfigurat în a cărei „transparenţă” licăreşte taina supremă a Iubirii Sfintei Treimi. Deschizând umanul spre orizontul Infinitului divin, mistica ortodoxă întemeiază astfel autenticitatea tuturor expresiilor şi dimensiunilor existenţei omului, dovedindu şi relevanţa nedepăşită.

      „Traducerea şi editarea acestor texte ale părintelui Stăniloae reprezintă o mare binecuvântare pe care o va înţelege fiecare cititor. Părintele Stăniloae reprezintă un dar preţios al lui Dumnezeu făcut Bisericii noastre şi umanităţii: «Să mulţumim Domnului!»”

      Arhim. Gheorghios Grigoriatul

    • Cartea de față este una din cele mai frumoase și reprezentative din literatura ortodoxă contemporană. Scrisă într-un stil aparte, de maximă concentrare, subtilitate și profunzime, ea restituie cititorului modern accesul spre specificul experienței religioase ortodoxe în împletirea ei indisociabilă: Liturghie — Dogmă — Mistică.
      Arhimandritul Vasilios, una din cele mai autorizate voci ale Ortodoxiei contemporane, aduce astfel într-un limbaj aforistic mesajul duhovnicesc și teologic al Sfântului Munte Athos în societatea actuală: dincolo de orice confiscări ideologice sau servituți istorice, Ortodoxia continuă să rămână, prin miezul ei mistic, locul privilegiat de „intrare” (eisodikon) a omului în Împărăția eshatologică a Sfintei Treimi.

      Cuprins

      Cuvânt-înainte († Kallistos al Diokleii)
      Arhimandritul Vasilios și înnoirea Athosului prin generația ’60 (Christos Yannaras)

      I. INTRAREA ÎN ÎMPĂRĂȚIE

      Introducere
      I. Teologia ca Liturghie a Bisericii
      1. Biserică, Evanghelie și Dogmă / 2. „Cei ce au cântat cântarea armonioasă a teologiei” / 3. Teologi și adunări liturgice / 4. Studiul și oferirea cuvântului Părinților / 5. „Înnoiește căile cunoștinței”
      II. Organizarea Bisericii ca inițiere în taina Sfintei Treimi
      1. Unitatea Bisericii după chipul Sfintei Treimi / 2. Trăirea adevărului de către întregul popor
      III. Dumnezeiasca Liturghie ca o celebrare teologică
      1. „Celebrarea nu este o figură, ci realitatea jertfei” / 2. Apofatism liturgic / 3. „Liturghisind cele ale vieții” / 4. Dumnezeiasca Liturghie, descoperire a creației celei noi / 5. „Ca viață să aibă” / 6. Lărgime liturgică / 7. „Noi care pe Heruvimi cu taină închipuim” / 8. Perihoreză liturgică / 9. „Că Tu stăpânești cele cerești și cele pământești”
      IV. Icoana ca analogie liturgică
      1. „Timp și fire se înnoiesc” / 2. Expresia iconografică și etosul sfințeniei ortodoxe / 3. Luminarea neînserată a iconografiei / 4. Lumea Schimbării la Față / 5. „Dătătoare de mângâiere”
      V. Spiritualitatea ca „robire” spre libertate
      1. Adevărul se impune prin însăși prezența lui / 2. Erezia se autodistruge / 3. „Pământul rodește de la sine” / 4. „Opriți-vă și cunoașteți” / 5. „Totul se vede recapitulat”
      VI. Murim și iată suntem vii
      1. Darul vieții veșnice / 2. Pierzând și aflând / 3. Liturghia în inima lucrurilor / 4. Căință și iubire / 5. „Separat de toate și unit cu toate” / 6. Un sfânt din vechime

      II. MODUL LITURGIC

      I. De la umanitatea greacă antică, la divino-umanitatea Dumnezeieștii Liturghii
      II. Comentariu teologic la frescele Sfintei Mănăstiri Stavronikita
      1. Introducere / 2. Pronaos / 3. Naos / 4. Sfântul Altar / 5. Trapeza
      III. Icoanele Praznicelor Împărătești ale lui Teofan Cretanul de la Mănăstirea Stavronikita
      IV. Dumnezeiasca Liturghie, taina unității
      V. Dând un suflet Europei. Lupta credinciosului în spațiul liturgic al Bisericii Ortodoxe
      VI. Grecia, Europa și Dumnezeiasca Liturghie ortodoxă
      VII. Prilej de pocăință
      VIII. Bătrânul Gavriil Dionisiatul. In memoriam

    • Text fascinant prin sobrietatea si prospetimea sa reflexiva, de o remarcabila rigoare si profunzime, Explicarea liturgica a lui Nicolae Cabasila, in toate schitele si variantele ei, nu este un simplu comentariu liturgic, ci un veritabil tratat euharistic si mistagogic.  Ne ofera o reflectie critica asupra traditiei mistagogice bizantine, o veritabila decantare si simplificare a ei plecand de la recentrarea euharistic-sacramentala a celebrarii Liturghiei.  Ne ofera meditatia teologica a unui rafinat laic cultivat, in acelasi timp umanist si mistic, scolastic si isihast, un spirit deja premodern, dar integral fidel Traditiei apostolice si patristice a Bisericii asimilate si exprimate intr-un mod personal si elegant inconfundabil, mereu actual.  Intre toate comentariile liturgice scrise de-a lungul mileniului istoriei bizantine cel mai clar, concret si profund, unicul avand si o teologie euharistica si liturgica efectiva, nu este opera unui patriarh sau episcop, ci e, incontestabil, micul tratat al unui umanist laic.

      Aparuta cu prilejul anului euharistic din Patriarhia Romana si dedicata memoriei luminoase a tanarului ei traducator interbelic, pr. prof. Ene Braniste, cu prilejul recentei aniversari a centenarului nasterii, traducerea de fata este cea de-a doua etapa a proiectului unei integrale a scrierilor sfantului Nicolae Cabasila demarat in 2010 cu publicarea discursurilor sale teologice.

      Noutatea absoluta a editiei de fata o reprezinta restituirea, pe langa cele doua schite preliminare si versiunea definitiva in 53 de capitole, plecand de la un manuscris bizantin, a primei variante a Explicarii in 46 de capitole.  Amplul studiu introductiv, reprezentand o trecere in revista a intregii istorii a receptarii exegezei liturgice a sfantului Nicolae Cabasila in cultura si teologia europeana si in traditia bizantina, ofera, pe langa nenumarate surprize in linie liturgica si dogmatica, reperele indispensabile pentru intelegerea fascinantei geneze intelectuale a unei opere clasice a teologiei bizantine.

    • Traducere si studiu introductiv: diac. Ioan I. Ică jr

      În urmă cu 225 de ani — pe 13 ianuarie 1772 — ierodiaconul Neofit Kavsokalivitul, refugiat la Braşov, încheia redactarea primului Manual de Împărtăşire continuă care îşi propunea restabilirea sensului apostolic şi patristic al practicii euharistice ortodoxe. Publicat anonim în 1777, manualul s-a izbit de răstălmăciri şi a stârnit polemici. În 1783 a intervenit în dezbatere şi Cuviosul Nicodim Aghioritul cu un al doilea manual publicat anonim: Carte foarte folositoare de suflet despre Împărtăşirea continuă, relansând o aprinsă controversă care a durat trei sferturi de veac. Patriarhia Ecumenică a ţinut în tot acel răstimp o serie de sinoade şi a emis nenumărate scrisori şi documente oficiale.
      Dată fiind uitarea acestor texte şi a altor surse esenţiale, sensul deplin al pledoariei monahilor tradiţionalişti — stigmatizaţi drept „colivari”, reprimaţi şi ulterior reabilitaţi — n-a fost şi nu este încă pe deplin sesizat până astăzi. În ultimă instanţă, ei nu voiau decât să restaureze etosul creştinismului apostolic şi al Bisericii vechi — etos pascal, în acelaşi timp euharistic, ascetic şi martiric. Dincolo de recuperarea istorică a acestei dispute, semnificaţia ei pentru practica liturgică actuală este de o actualitate perenă şi stringentă. Precedându-l de un amplu studiu istorico-teologic, diac. Ioan I. Ică jr restituie în volumul de faţă, pentru prima dată într-o limbă modernă, întreg dosarul controversei şi principalele mărturii ale Tradiţiei în această problemă de maximă importanţă pentru viaţa Bisericii dintotdeauna.

watch series