Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

ercetările contemporane au evidențiat impactul pe care îl are consumul excesiv de zahăr asupra organismului nostru. Dincolo de bucuria momentană pe care o aduce o prăjitură sau un desert cu zahăr, consecințele pe termen lung pot fi serioase. Din fericire, opțiunile precum deserturile fără zahăr devin o alegere tot mai populară și benefică pentru sănătatea noastră.Consumul excesiv de zahăr este asociat cu diverse probleme de sănătate, precum creșterea riscului de obezitate, diabet de tip 2 și afecțiuni cardiace. Cercetările au arătat că zahărul adăugat în exces poate duce la inflamații cronice în organism, afectând în mod negativ funcțiile sistemului imunitar și ale organelor interne. Optarea pentru deserturi fără zahăr reprezintă o modalitate de a ne satisface pofta de dulce fără a compromite sănătatea. Aceste deserturi sunt adesea realizate cu îndulcitori naturali, precum mierea, ştevia sau fructele, oferindu-ne gustul dulce fără a recurge la efectele negative ale zahărului rafinat. Pe lângă beneficiile evidente pentru sănătate, deserturile fără zahăr se încadrează perfect într-un stil de viață echilibrat și într-o dietă sănătoasă. Ele pot fi o sursă valoroasă de nutrienți esențiali și pot contribui la menținerea unui nivel constant deenergie, evitând creșterile bruște și scăderile de zahăr din sânge.Astfel, alegerea deserturilor fără zahăr nu este doar o opțiune delicioasă, ci și o decizie înțeleaptă pentru sănătatea noastră pe termen lung. În bucătărie, explorarea și adoptarea unor rețete creative fără zahăr devin o oportunitate de a experimenta cu ingrediente sănătoase și de a încorpora gusturi noi și inovative în dieta noastră. Astfel, putem transforma modul în care privim și selectăm deserturile, contribuind la un stil de viață mai echilibrat și plin de vitalitate.

Acestia sunt cei ce, zi si noapte, pe Domnul nostru Iisus Hristos Il contempla, pe El Il respira si cu al Sau nume inimile lor se indulcesc. Cu ei ne laudam si de intelepciunea lor dumnezeiasca ne desfatam, cu care au fost impodobiti, iar nu cu cea lumeasca, a incepatorilor veacului acestuia, cea lepadata si socotita nebuna de Dumnezeu. Acea intelepciune prin care - dupa spusele Cuvantatorului de Dumnezeu - cei neinsemnati au fost slaviti si cei necinstiti au fost cinstiti, care, printr-un singur cuvant au biruit intelepciunea cea lumeasca. Caci intelepciunea cea mare este viata slavita si despatimita pentru Dumnezeu, Cel ce este Preacurat si Sfant. Aceasta este, de fapt, singura jertfa pe care o cere de la noiIntelepciunea care spune putine cuvinte despre virtute, dar indeamna mai mult prin fapte spre lucrare; al careia cuvant vrednic de credinta se intareste prin traire.

In nevointa sa ascetica, care a durat patruzeci de ani si care a fost pecetluita cu sange, Staretul a patimit in felurite chipuri si astfel a invatat, a cunoscut si a experimentat toate felurile de lupte ascetice. De aceea a si invatat in chip neinselat si cu multa intelepciune si discernamant pe cei care au dorit cu multa lepadare de sine sa guste din hrana cea nestricacioasa a Rugaciunii mintii si din apa cea vie a descoperirilor dumnezeiesti de care s-a invrednicit. Aceste nenumarate comori ale Harului dumnezeiesc, pe care si le invistierise in inima sa, le daruia cu imbelsugare nu numai binecuvantatilor sai ucenici, care il iubeau pana la jertfa, dar si celor care cu credinta cautau margaritarul ascuns si ceresc al DUMNEZEIESTII DRAGOSTE. Urmasilor sai duhovnicesti si fratilor in Hristos, clerici, monahi si laici, le-a lasat ca mostenire sfanta nu numai invatatura despre lucrarea practica si contemplativa a Rugaciunii mintii si a inimii, dar si nesfarsita sa dragoste si afectiune, nefatarnica lui indelunga-rabdare, povatuirea sa plina de discernamant intru intelepciunea Domnului, ingaduinta lui dusa pana la limita fata de neputinta omeneasca, pilda sa de nevoitor si toate cele care decurg in mod foarte firesc din ea.

In viata mistica a Bisericii, exista o permanenta interactiune intre Vesnicie si temporalitate. Unirea cu Dumnezeu (theosis), intru care omul ajunge pe cea mai inalta treapta a desavarsirii pe pamant, fiind inca in trup, dar totusi curatit de patimi, se sprijina pe aceasta permanenta interactiune a lumii celei din vesnicie cu lumea supusa mortii. Facandu-se partasi la cele dumnezeiesti, intr-u comuniune nedesavarsita cu cele desavarsite, Sfintii nostri Parinti si toti sfintii, care prin har stralucesc chiar si in vremea noastra - desi intr-un numar tot mai mic -, ne descopera prin viata lor o realitate spirituala care il leaga pe orice crestin ortodox cu Vesnicia. Arhim. Hrisostom

Anastasimatarul este o Antologie de cantari ale Marii Sarbatori a Invierii Domnului, ce cuprinde imnurile de la Vecernie si Utrenie, pe cele opt glasuri. Anastasimatarul de fata cuprinde: Anastasimatarul stihiraric - cu cantari usor melismatice, intr-un tempo/miscare mai lenta; Anastasimatarul irmologic - cu cantari intr-un stil simplu, concis, silabic, ce folosesc un tempo/miscare vioaie, mai repede; Svetilnele Invierii, imnuri ce se canta la sfarsitul Utreniei, intre Canoane si Laude, impreuna cu Voscresnele, ce se canta la Utrenia Duminicilor, intre Laude si Doxologie. Compozitorii cuprinsi in acest Anastasimatar sunt in exclusivitate romani, de la Macarie Ieromonahul si Dimitrie Suceveanu (sec. XIX-XX), si Protosinghelul de la Manastirea Neamt - Victor Ojog (sec. XX), Schimonahul aghiorit Nectarie Vlahul - Prodromitul si Ierodiaconul Ioan Butnaru, codicograful acestei Antologii, cantarile fiind alcatuite dupa modelul traditional elin. Notatie psaltica.

Nebunia pentru Hristos este o harisma aparte a Sfantului Duh, unica in felul si in metoda ei. Poate tocmai de aceea ea se daruieste la foarte putini si alesi. Unul dintre acestia a fost si Sfantul Andrei care - prin minunata sa pilda - ne-a indemnat sa ne adancim cu placere in cunoasterea vietii lui celei evlavioase, sa ne folosim duhovniceste, sa urmarim acrobatiile lui sfinte savarsite in adancul unei prapastii de smerenie si zdrobire amara, sa primim - fie si numai din istorisirile sale - cateva picaturi din dulceata mai presus de fire a vedeniilor dumnezeiesti si a rapirilor lui la ceruri si, in sfarsit, sa purcedem la scoaterea prezentei editii spre folosul si sfintirea sufleteasca a fratilor nostri.

Sfantul Nicolae Planas este unul din sfintii contemporani cu noi pe care Bunul Dumnezeu i-a trimis in aceste vremuri grele pentru ca prin exemplul trairii sale sa sa ne ajute sa urcam drumul spre Mantuire.

Subiectele acestui volum pe de o parte pot ajuta pe cei ce se nevoiesc in lume, sa duca "lupta ce buna" cu mai multa ravna, iar pe de alta parte pot destepta constiintele oamenilor care se chinuiesc departe de Dumnezeu, astfel incat sa devina madulare constiente ale Bisericii si sa se bucure in mica comuniune a familiei lor de pacea si odihna pe care le-o da viata duhovniceasca. Paralel ele subliniaza ca in cadrul casatoriei este absolut necesara respectarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, care "nu sunt grele". Daca, de pilda, fiecare din soti isi jertfeste voia proprie si face rabdare, atunci nu se simte asuprit, pentru ca aceasta o face din dragoste, simtind astfel inlauntrul sau o mangaiere placuta.

Pastrator cu scumpatate si lucrator al traditiei noastre patristice, Staretul Iosif n-a incetat vreodata lucrarea inalta a pocaintei, potrivit terminologiei Parintilor nostri. Asezand faptuirea drept temelie a contemplatiei, Staretul a strabatut calea vietii duhovnicesti cu multa suferinta, urcand toate treptele scarii duhovnicesti. Si astfel, cu ajutorul Harului, ajungand purtator de Dumnezeu si minte indumnezeita, ne-a daruit intr-o forma innoita, noua, celor de azi, care suntem mult insetati si lipsiti de invatatura, toata traditia Parintilor celor de demult. Staretul, dupa ce a strabatut acelasi drum si a facut aceeasi calatorie purtatoare de cruce ca si cei din vechime, impartasindu-ne experientele sale, ne da posibilitatea si noua, celor de azi, sa fim urmasi si continuatori ai Sfintilor nostri Parinti. Monahul Iosif Vatopedinul

Lucrarea conține relatarea unei călătorii pe care autorul a făcut-o alături de Sf. Paisie Aghioritul într-o zonă nord-estică a Greciei, unde elementul musulman masiv ridică o serie de probleme de ordin social și religios. Sunt menționate persoane, evenimente (vindecări, vizite, întâlniri) ce și-au lăsat amprenta asupra locuitorilor greci, dar și turci, care au recunoscut valoarea marelui ascet contemporan, apelând la ajutorul său. Cartea, în ciuda dimesiunilor ei reduse, ne oferă multe răspunsuri despre ce înseamnă să fii un sfânt mărturisitor al credinței creștin-ortodoxe și un far luminos pentru cei de altă confesiune sau religie. Importanța ei este cu atât mai mare cu cât astăzi ne confruntăm cu provocarea generală legată de elementul musulman, la care, din păcate, se încearcă să se dea o rezolvare doar din perspectivă umană, lipsită de ceea ce cartea aceasta oferă atât de simplu și direct.

Incepand cu zorile secolului al XX-lea si pana in ziua adormirii sale, care s-a petrecut pe data de 8 mai 1980, pururea pomenitul Staret Filotei Zervakos, a fost, am putea spune, o stea care a stralucit pe cerul duhovnicesc al Bisericii crestin-ortodoxe elene. Parintele a fost de o notorietate evidenta, raspandind multa lumina asupra spiritualitatii ortodoxe, pana dincolo de hotarele pamantului elen. Pururea pomenitul Staret a fost ieromonah timp de aproape 70 de ani fara intrerupere. El s-a lepadat de sine, si-a luat crucea si L-a urmat pe Hristos in chip bineplacut lui Dumnezeu. In calitatea sa de pastor(staret al Sfintei Manastiri Langobarda), si-a calauzit turma in chip desavarsit, ramanand credincios traditiilor si invataturilor apostolice. Ca parinte duhovnicesc al clericilor si mirenilor, el a atras la Hristos o multime de fii duhovnicesti. Si-a iubit fiii duhovnicesti si i-a intarit pe piatra credintei. Ca vrednic misionar, el a strabatut aproape toata Grecia - si dincolo de ea - pentru spovedanii, povatuiri si spre a propovadui Cuvantul lui Dumnezeu. A fost neobosit pana la ultima suflare. Desi s-a imbolnavit grav, el nu a incetat vreodata sa-i invete ori sa-i mustre pe fiii sai duhovnicesti care-l inconjurau.

Pentru Staretul Paisie rugaciunea este marea posibilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu sa comunicam cu El, sa-I cerem ajutorul. Pe Staret il durea cand ii vedea pe oameni ca se chinuiesc, nevoindu-se "cu prea putinele lor puteri omenesti", in timp ce ar fi putut sa ceara ajutorul lui Dumnezeu, Care "poate trimite nu numai puterea dumnezeiasca, ci multime de puteri dumnezeiesti. Si atunci ajutorul Lui nu se va numi numai ajutor dumnezeiesc, ci minune a lui Dumnezeu". De aceea insista ca trebuie sa simtim rugaciunea ca pe o necesitate si se straduia sa-i ajute pe cei care inca nu stiau sa se roage, "sa puna inceput bun si inima lor sa porneasca lucrand rugaciunea". Pe cei care dobandisera obisnuinta buna a rugaciunii, ii intarea sa se roage cu mai multa marinimie si cu mai multa caldura. Insa tuturor le recomanda pocainta si smerenia, ca principale conditii pentru comuniunea cu Dumnezeu.

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-94011-8-7
Status: in stoc

Ortodoxia si artele martiale

Colectia: Alte carti
Autor: Aldea, Mihai-Andrei, Pr.
Editura: Scara
Numar de pagini: 372

Ostășia nu este doar o datorie constituțională, ci o datorie sfântă a fiecărui Român față de Neamul Românesc. Pregătirea de luptă, pregătirea pentru apărarea Patriei, devine o obligație legală și morală pentru fiecare cetățean. Românii nu au voie să renunțe la pregătirea de luptă. Dimpotrivă, trebuie găsite căi de a recupera dimensiunea ostășească a vieții românești, o dimensiune esențială a Neamului Românesc - o dimensiune atât de uitată, disprețuită și hulită astăzi. iar artele marțiale, practicate corect, cu binecuvântarea duhovnicului, sunt o asemenea cale.

Pret: 45.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- In fiecare zi avem aceasta oportunitate, avem acces la calea sfinteniei, putem porni pe drumul spre sfintenie.
  
  Trecem rascrucile drumurilor, alegandu-l de fiecare data pe celalalt, fara sa ne pese unde ne ducem.
  
  Mersul nostru a pierdut calea dreapta - oricare dintre drumuri ne poate parea cel drept. Si totusi in fiecare rascruce unul dintre drumuri este cel drept. Nu facem altceva in fiecare zi decat sa refuzam acest drum, mai mult sau mai putin explicit, mai mult sau mai putin constient. Refuzul sfinteniei este integral opera modernaitatii, a pseudo-modernitatii, sau poate cu o expresie mai potrivita a post-umanitatii.
  
  Post-omul poate refuza, din vocatia sa de apartenenta la clasa sau la regnul modern sau post-modern - si nu la cel dumnezeiesc -, poate refuza - si o face - singura sa salvare: mantuirea.

Refuzul sfinteniei - Aldea, Mihai-Andrei, Pr.

Scara

- O caracteristica esentiala in ce priveste geneza "Marturisirilor" mele este aceea ca eu nu m-am simţit niciodată vrednic, raportat la aceasta nemaiintalnita drama, sa scriu o astfel de carte. Imediat dupa incetarea demascarilor, ceva care nu era in fiinta mea imi venea mereu in constiinta cu intrebarea: cine va fi in stare sa scrie o marturisire despre aceasta drama. Si nu numai sa scrie, ci sa patrunda in esenta acestei drame. Dupa eliberare am citit si am rascitit "Demonii (Posedatii)" lui Dostoievski. Deosebirea intre posedatii lui Dostoievski si posedatii de la Pitesti/Gherla este ca primii erau in conditii de libertate, iar ceilalti erau privati de libertate si chiar de cele mai elementare conditii de trai. Si apoi erau supusi unor suplicii fizice si morale nemaiintalnite. Dupa ce am relatat aceasta drama unui mare teolog (D.P.), acesta imi da dezlegarea, zicandu-mi: Du-te si citeste vietile Sfintilor Parinti si atunci vei intelege. Am citit pe Sfintii Parinti si atunci am inteles. Eu intotdeauna intelegeam ca cel care este mereu in stare sa scrie despre aceasta drama este Costache Oprisan, dar Costache Oprisan a fost ucis in inchisoare. Alte caracteristici ale genezei acestor marturisiri constau in faptul ca eu insumi am trait aceasta posedare pana pe culmile disperarii. Daca smerenia este opusa mandriei si daca trairea uneia duce la Imparatia Cerurilor (Fericiti cei saraci cu duhul caci a acelora este Imparatia Cerurilor), iar cealalta duce la iad, se vede care este rasplata. Nevrednicia mea (smerenia mea) mi-a fost rasplatita de Dumnezeu inscriind in destinul meu ca pe mine sa ma aleaga si sa ma ajute, din cei care au trecut pe acolo, sa scriu despre aceasta drama. Marturisirile mele descriu o problema de metafizica. Cine nu-i certat cu metafizica crestina si cu Sfintii Parinti, va intelege si asimila aceste marturisiri.
  
  Dumitru Gh. Bordeianu

Marturisiri din mlastina disperarii - Editia a 2-a - Aldea, Mihai-Andrei, Pr.

Scara

- Mult trambitata criza mondiala nu este altceva decat inceputul unei revolutii mondiale care se desfasoare atipic pentru noi, in afara tiparului pe care deja il cunoastem din experienta. O numim revolutie intr-un sens impropriu, cai este vorba de fapt de o disolutie - cel putin in ceea ce ne priveste. Mai precis, este un fenomen ce are in vedere - dupa planuri si statute foarte exacte in care se vorbeste despre pesti, ere noi, o noua ordine mondiala, libertati s.a.m.d. - intoarcerea omului catre o alta cale, mai exact intoarcerea fetei omului contemporan de la Hristos.

Raportul Orbului. Exercitii de oceanografie ortodoxa - Aldea, Mihai-Andrei, Pr.

Scara

- Crunta ironie a facut ca Romania sa aiba, dupa 23 august 1944, o cu totul alta schimbare la fata decat visase Cioran, in cartea din 1936, impreuna cu generatia lui. Romania a avut parte de fata comunista. Iar cand aceasta parea ca o sa dispara in 1989, incat pana si scepticii Emil Cioran si Eugen Ionescu au tresarit intorcandu-si privirile catre tara, dupa atata amar de vreme, cu mare speranta, s-a dovedit ca noua schimbare la fata e tot una aberanta, dar cu mult mai parsiva decat cea veche, caci ar putea sa insemne nu schimbarea la fata, ci disparitia insasi a Romaniei.
  
  Autorul

A doua schimbare la fata - Aldea, Mihai-Andrei, Pr.

Scara

- Omul are atata sfintenie cata rugaciune are in el. Omul nu traieste pentru sine, omul este binecuvantat sa traiasca pentru celalalt.

Parintele Justin: album fotografic - Aldea, Mihai-Andrei, Pr.

Scara

- Cartea de fata(care valorifica texte risipite prin reviste sau din Eminesciene, 2012, altele inedite) isi propune sa faca o concesie "corectilor politici": sa arate de ce Eminescu este incorect politic. Si asta deoarece un domn ca Patapievici s-a grabit sa puna diagnosticul, dar uitand, in izbucnirea sa in bocet, sa si-l argumenteze. Ii venim, aici, in ajutor.
  
  Ne cerem scuze de la parintele-scriitor Stefan Bastovoi ca am parafrazat, in oglinda, titlul unei carti a dumisale din 2010: Diavolul este corect politic.
  
  Diavolul, da! Insa nu si Eminescu!

Eminescu incorect politic - Aldea, Mihai-Andrei, Pr.

Scara

Volume apartinand de la aceeasi editura

- Ostășia nu este doar o datorie constituțională, ci o datorie sfântă a fiecărui Român față de Neamul Românesc. Pregătirea de luptă, pregătirea pentru apărarea Patriei, devine o obligație legală și morală pentru fiecare cetățean. Românii nu au voie să renunțe la pregătirea de luptă. Dimpotrivă, trebuie găsite căi de a recupera dimensiunea ostășească a vieții românești, o dimensiune esențială a Neamului Românesc - o dimensiune atât de uitată, disprețuită și hulită astăzi. iar artele marțiale, practicate corect, cu binecuvântarea duhovnicului, sunt o asemenea cale.

Ortodoxia si artele martiale - Aldea, Mihai-Andrei, Pr.

Scara

- Sfinții, după cum bine se știe, au fost oameni ca toți oamenii, dar care au lucrat după voia Domnului și au fost ănzestrați de Dumnezeu cu virtuți alese, pe care le-au cultivat de-a lungul vieții lor, ajungând la desăvârșire. Lupta cu vrăjmașii văzuți și nevăzuți a fost lungă și grea, Domnul însă i-a ajutat să poată primi tot răul ca fiind doar din voia Lui, pentru a primi în final cununa sfințeniei sau a muceniciei.
  Cel mai mare om pe care l-am cunoscut în viață a fost totuși Părintele Justin, pe care-l știau oamenii din întreaga lume și care, pe noi, cu toate că eram niște oameni mici, ne-a luat sub aripa sa și ne-a devenit Duhovnic.