Copilul ar trebui sa-L cunoasca pe Hristos nu din carti cu poze, ci din modul de gandire, din stilul de viata, din legaturile reciproce ale membrilor familiei.  Daca in acest chip Il cunoaste pe Hristos, Hristos va fi aproape si va deveni drag sufletului sau pentru toata viata.  Tocmai in acest fel au fost crescuti crestinii cei de demult, mucenicii, mucenitele si Parintii Bisericii de catre familiile lor crestine.

Cartea de fata ne arata cum se pune temelia adevaratei educatii religioase: incepand cu cea mai frageda varsta, sa fie umplut sufletul copilului cu un continut crestin corespunzator – nu doar cu lucruri vremelnice si superficiale, ci cu cele care raspund celor mai profunde cerinte ale fiintei lui.  Astfel, copilul va putea depasi usor ispitele ce se nasc in suflet.

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a Împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni‑l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai‑marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta. 

Pentru tine smerenia se asociaza cu haina neagra, cu privirea atintita in pamant, cu renuntarea la lume?

Sa stii: smerenia nu se practica doar la schit sau in manastire, ci si in statia de metrou sau la coada la bilete, cand ai ochii atintiti la ecranul calculatorului sau cand esti la serbarea copilului, cand ai de rezolvat problemele de serviciu sau de depasit dificultatile familiale.

Smerenia nu este o virtute rezervata clericilor sau monahilor: este o arta duhovniceasca a vindecarii de sine in viata de zi cu zi.  Ea detensioneaza relatiile cu ceilalti, aduce armonie in viata de familie si linistea interioara care ne lipseste adesea atat de mult – insa mult prea des ramane un concept abstract, surghiunit pe paginile scrise in grai uneori greu de inteles ale literaturii bisericesti clasice.

Ceea ce va propune cartea de fata este tocmai o perspectiva practica, adaptata modului contemporan de viata, asupra uneia dintre cele mai importante virtuti crestine, care, dupa cum afirma Sfintii Parinti, poate inlocui cu prisosinta asceza fizica, atat de greu accesibila de cele mai multe ori in conditiile modernitatii.

Lumea de astăzi nu ne oferă o viaţă liniştită şi lungă.  Stresurile şi bolile, ameninţările naturii (încălzirea globală, incendiile, inundaţiile), războaiele şi problemele economice fac din viaţa noastră un iad!  Trebuie însă să avem curaj, căci şi în acest iad putem să aflăm Raiul şi să fim fericiţi!  Este de ajuns să găsim cheia care ne va deschide poarta Raiului pământesc.  Această cheie este ţinerea poruncilor lui Dumnezeu, Care ne grăieşte: „Fiul Meu, nu uita învăţătura Mea şi inima ta să păzească sfaturile Mele, căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire ţi se vor adăuga.”  Şi fireşte că Dumnezeu nu grăieşte minciuni!  Iar ştiinţa confirmă lucrul acesta.  De fiecare dată specialiştii fac descoperiri care demonstrează că „poruncile” Bisericii noastre – iubirea, iertarea, postul, rugăciunea şi celelalte – influenţează pozitiv sănătatea psihosomatică a omului.  Cum se întâmplă acest lucru minunat veÈ›i afla în paginile cărţii noastre.

Traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache

Această carte despre relaţia cu duhovnicul, despre problemele care pot apărea în ea şi despre rezolvarea lor, despre spovedanie şi raportul dintre aceasta şi bolile sufleteşti, aparţine arhi­man­dritului Vasilios Bacoianis, unul dintre duhovnicii cunoscuţi ai Greciei contemporane. Scrisă într-un limbaj uşor accesibil, plină de exemple concrete şi explicaţii la obiect, ea vine în ajutorul creştinilor vremurilor de acum, care au în general puţin timp la dispoziţie şi multă dorinţă de a-şi lămuri problemele legate de acest aspect fundamental al vieţii bisericeşti care este relaţia cu părintele duhovnicesc şi mărturisirea păcatelor.

Traducere din limba greaca de pr. Victor Manolache 

Anul aparitiei: 2012 

Cartea de faÈ›ă, pornind de la înÈ›elegerile contemporane ale relaÈ›iei dintre femeie È™i Biserică, prezintă câteva chipuri de femei virtuoase – modele demne de urmat ale unor femei care răspund prin vieÈ›uirea lor multora dintre problemele, aparent de nerezolvat, ale zilelor noastre... 
De la cea dintâi femeie, Eva, până la Maica Domnului, prin care a venit Izbăvitorul, întâlnim un È™ir lung de femei dedicate credinÈ›ei. VirtuÈ›ile È™i purtarea lor, responsabilitatea femeii în momente cruciale ale neamului omenesc – cu adevărat, una covârÈ™itoare – sunt zugrăvite în rândurile de faÈ›ă cu o pană măiastră. 
Prin neascultare È™i păcat au venit moartea È™i stricăciunea pe pământ. Însă femeia n‑a încetat să nădăjduiască în mântuire È™i să se pună, prin harul lui Dumnezeu, în slujba Mântuitorului în lume...
 O carte, fără doar È™i poate, aducătoare de folos duhovnicesc.

Aceasta carte este o adunare de cugetari povatuitoare si de sfaturi bune, extrase din operele multor barbati invatati si scriitori, de preferinta din operele sfintilor Parinti si Invatatori ai Bisericii.

Aceasta culegere este propusa de catre duhovnicii manastirii Varzaresti tuturor credinciosilor pentru a-i indemna sa chibzuiasca inca si inca o data incotro merg fiecare dintre ei si sa inteleaga cat mai clar ce au de facut pentru a castiga marea mila a lui Dumnezeu si viata cea vesnica. "De-ti vei aduce aminte de ceasul mortii in veac nu vei gresi!" - ne invata Sfanta Scriptura.

Și, într-adevăr, este !

Însă, puterea rugăciunii nu stă nici în orele îndelungi petrecute la biserică È™i nici în alegerea cuvintelor potrivite, ci în starea inimii noastre  în timp ce ne rugăm, în curăÈ›ie, simplitate È™i mai ales în încrederea desăvărÈ™ită în bunătatea Tatălui Ceresc, în mâinile Căruia, ar trebui să aÈ™ezăm, fără îndoieli, întreagă viaÈ™a noastră. Cel mai bun exemplu sunt copiii, care cred sincer, fără vreo umbră de îndoială, È™i nădajduiesc spre bine.

Nu în zadar Domnul a spus să fin asemenea pruncilor căci a unora ca aceÈ™tia este ÎmpărăÈ›ia Cerurilor. - Matei 19, 14 

Sfanta Mucenita Agnia din Roma Vindecatoarea bolilor fara leac viata si acatistulPentru rugăciunile Sfintei MuceniÈ›e Agnia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieÈ™te-ne pe noi!***
Conform lonews.ro, calendarul ortodox român are o nouă sfântă. Sf. Agnia. Aceasta este sărbătorită la data de 21 ianuarie. Decizia a fost luată pe 29 octombrie, 2016, în cadrul şedinţei de lucru ce a avut loc la Reşedinţa Patriarhală, în Sala Sinodală.Fericitul Augustin spunea despre Sfânta Agnia că viaţa ei a fost precum numele, asta pentru că în latină “agnes” semnifică miel, iar în limba greacă, “agni” se traduce prin curată. Frumuseţea fecioarei Agnia a atras mulţi ochi, cum a fost şi fiul prefectului din Roma. Ea a refuzat cu statornicie toate ofertele menite să-i ia ochii. Sf. Muceniţă Agnia „a avut ochi” doar pentru Mielul Domnului, Iisus.
Numele Sf. Muceniţe Agnia, de-a lungul timpului, a cunoscut anumite modificări şi a fost preluat de mai multe ţări creştine:În limba latină, AgnesÎn limba română, îl găsim şi sub forma de AgnezaÎn spaniolă, Ines (dar şi la români întâlnim numele de Ines)În italiană, AgneseSf. Muceniţă Agnia- este ocrotitoarea fetelor tinere- vine în ajutorul celor care vor să-È™i păstreze fecioria È™i curăÈ›ia pentru Hristos- te apără împotriva violurilor- dacă te rogi la ea te poate vindeca de multe boli ce par fără leac dătătoare de blândeÈ›e È™i nevinovăÈ›iePotrivit doxologia.ro, Sf. MuceniÈ›ă Agnia a văzut lumina zorilor la Roma spre finele secolului al III-lea. Părinţii ei erau nobili patricieni creÈ™tini.Despre viaţa Sa aflăm din mai multe consemnări istorice: Sfântul Ambrozie din Milano i-ar fi compus un imn intitulat „Agnes beatae virgini” È™i a scris un cuvânt la sărbătoarea pomenirii ei;De asemenea este pomenită È™i de Fericitul Augustin, de Ieronim È™i de poetul spaniol PrudenÈ›iu, care la rândul său i-a cântat laude în imnul XIV din al său Peristephanon, publicat în anul 405. În privinÈ›a martiriului ei, însă, există câteva variante. Cert este că ea a fost martirizată la începutul secolului al IV-lea, la vârsta de 13 ani, sub prigoana împăratului DiocleÈ›ian.Legat de moartea sa, Papa Damascus a afirmat că Sfânta Agnia ar fi fost arsă pe rug. Scrierile poetului Prudenţiu şi ale Sf. Ambrozie de Milano nu fac decât să confirme această teorie. Potrivit acestora, Agnia a fost obligată să aducă jertfă zeiţei Vesta, însă fiind iubitoare de Iisus a refuzat. Din cauza aceasta a fost batjocorită de nişte oameni de rea credinţă, iar apoi i s-a tăiat capul cu o sabie.Sursa: avantaje.roAstfel, Sfânta Agnia, în ziua de 21 ianuarie, È™i-a adus viaÈ›a sa fragedă ca mărturie È™i jertfă supremă pentru Hristos, ca un miel nepătat oferit în dar lui Dumnezeu. Ea a fost îngropată în catacombele de pe Via Nomentana, care-i poartă numele (via di sant’Agnese).Imediat după moartea sa, cultul ei a cunoscut o foarte mare popularitate. Încă din vechime, în Biserica din Roma, în dimineaÈ›a zilei de 21 ianuarie se binecuvântează doi miei, care sunt dăruiÈ›i episcopului Romei, în amintirea acestui exemplu de nevinovăÈ›ie. Din lâna lor vor fi È›esute omoforurile dăruite apoi episcopilor din lumea întreagă, pentru ca să le fie semn că È™i ei sunt trimiÈ™i ca mieii în mijlocul lupilor È™i că trebuie să fie gata să-È™i dea oricând viaÈ›a pentru Mirele Bisericii. Această veche ceremonie se desfăÈ™oară în Bazilica Sfânta Agnia, construită pe Via Nomentana, pe locul vechii bazilici ridicate de Constantina, fiica Sfântului Constantin, în jurul anului 345.În cartea sa Despre fecioare, Sfântul Ambrozie (334-397) o prezintă pe Sfânta Agnia ca model de urmat pentru fecioarele care vor să-I slujească lui Dumnezeu asemenea ei.Sfântul papă Damas (366-384) a scris o rugăciune care se găseÈ™te în limba latină pe o placă expusă pe scara bisericii Sfintei Agnia din Via Nomentana.Ea a fost introdusă în canonul Liturghiei romane încă de atunci, iar sărbătoarea ei a fost preluată destul de repede de Africa creÈ™tină È™i de Constantinopol.Fericitul Ieronim spunea că încă din vremea lui: limbile tuturor neamurilor cântă viaÈ›a Sfintei Agnia.

Se spune că Panaghia s-a născut demult, tare demult, pe când locurile străjuite de Moş Ceahlău şi udate de Mama Bistriţa erau aproape cu totul sălbatice… S-a născut, draga de ea, într-un cătun de la poalele Ceahlăului, în familia unor oameni sărmani. A fost însă binecuvântată, din fragedă pruncie, cu multe şi alese însuşiri. Că s-au strâns ursitoarele în jurul ei de îndată ce a venit pe lume, dăruindu-i pe rând, de la căpătâiul albiei ce-i era şi leagăn, mai toate bunătăţile vieţii… Numai că, nu ştiu cum s-a făcut, dar, întrecându-se ele în a-i lumina viitorul, au miluit-o cu frumuseţe la chip, cu frăgezime şi gingăşie în trup, cu pas mlădios, cu duioşie în suflet, cu strălucire de azur în priviri, dar… au uitat de noroc!

Aşa a crescut, ca bucurie a ochilor şi sufletelor celor doi părinţi ai săi, cu totul nevoiaşi în ale traiului cel de toate zilele. Că mult prea puţin pământ aveau pentru a cultiva cele trebuitoare la orice masă şi nici cu destulă fâneaţă pentru bietele animale nu erau dăruiţi. De aceea, doar câteva orătănii şi două capre ţineau pe lângă bordeiul lor… Au tot muncit din greu, sărmanii, dar n-au apucat să-şi vadă fata ieşită în lume şi măritată cu un flăcău vrednic, precum merita. S-au stins din viaţă într-o toamnă ploioasă şi rece, zdrobiţi de un trunchi de copac pe când încercau să-şi facă rost de lemn pentru iarna cea lungă şi grea.

Ei, şi dacă a rămas Panaghia orfană, iaca, ştiindu-i frumuseţea cea fără de seamăn, atât la trup cât şi la suflet, s-au grăbit să o ia în grija lor doi soţi mai înstăriţi, dar fără copii, care trăiau într-un sat vecin, ceva mai mare. Nu a durat însă prea mult bucuria noilor săi părinţi…

Cartea cuprinde textul diortosit al acestei Liturghii, preluat din Liturghier, ediÈ›ia 2012, alături de care sunt tipărite: Rânduiala Proscomidiei, Rânduiala Sfintei ÎmpărtăÈ™iri, Otpusturile speciale, slujba Parastasului mic È™i alte rugăciuni necesare, precum È™i Sinaxarul.