Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufletești” de­spre care vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul și care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovnicești cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la Sfinții Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de față vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate și asupra medicamentelor duhovnicești pe care le propune împotriva ei Tradiția Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

De ce plangi? Opreste-te din plans si asculta ce-ti voi spune! Eu sunt Sfantul Efrem. Dragostea aceea pe care tu o cauti - dragostea cea adevarata - o are numai Dumnezeu. El o da tuturor fapturilor Sale, care Il iubesc pe Dansul si pe care si El le iubeste. Acum am venit ca sa-ti binevestesc despre dragostea lui Dumnezeu pentru tine. Atunci cand ai aceasta dragoste, nu trebuie sa-ti fie frica de nimic, nici macar de moarte! Dragostea lui Dumnezeu poate sa te izbaveasca si sa te fereasca de necazuri si de boli. Ea te poate pazi intocmai ca un zid, pe care nu-l va darama nici un om. Sa fii cu multa luare-aminte, pana in ultima zi a vietii tale, ca sa nu schimbi dragostea lui Dumnezeu pe iubirea omeneasca.

În ziua în care patriarhul familiei, Petru Leopardos, părăsește lumea aceasta, la vila „Buna Speranță” își face apariția cerșetoarea Roza, femeia care l-a părăsit în urmă cu cincizeci și cinci de ani, pentru o dragoste efemeră, abandonându-și atunci și singurul fiu –pe Ștefan. Nimeni nu-i cunoaște identitatea. Nici ea nu e conștientă de evoluția bizară a destinului. Taine bine ascunse ies la iveală, protagoniștii se simt privați de presupusa lor fericire și sunt puși în fața unor alegeri de o importanță vitală. Iar un preot, duhovnicul familiei și prietenul lui Petru, își asumă slujirea tainelor iubirii, iertării și pocăinței. Unii vor răspunde acestei chemări, alții nu. Pentru că iubirea nu este deloc ușoară și necesită efort.
O viață între două mame, o viață între iertare și ură,  între Cruce și Înviere.
O carte care ne vorbește despre consecințele nefaste ale lipsei de maturitate lăuntrică în momentul căsătoriei și ale ușurinței dizolvării familiei din narcisism și lașitate, dar și despre extraordinara forță regeneratoare a pocăinței.
Un roman ce se adresează sufletului fiecăruia dintre noi, care ne confruntăm cu probleme esențiale, precum însemnătatea alegerilor noastre, atitudinea față de cei care ne-au rănit și sinceritatea față de noi înșine.
Urmărind viața personajelor cărții, cititorul este provocat la o meditație serioasă asupra pildei fiului risipitor sau a vameșului și a fariseului, fiind condus treptat spre imaginea dramatică a celor doi tâlhari răstigniți de o parte și de alta a lui Iisus, ce ne învață că fără Cruce nu există Înviere.

Prin intreaga sa stiinta terapeutica, Biserica nu urmareste sa-i asigure omului un simplu echilibru moral si social.  Scopul ei este insasi innoirea legaturii omului cu Dumnezeu si cu semenii, iar aceasta se plineste prin tamaduirea ranilor sufletesti si a patimilor, ca rod al unei vieti ascetice si in impartasire de Tainele Bisericii.

Omul fara Dumnezeu este plin de suferinte, dezamagiri, se afla intr-o stare de salbaticie sufleteasca si are inima impietrita.  Cand ajunge sa cunoasca, insa, Harul lui Dumnezeu, toate aceste stari de nesiguranta si intregul sau gol existential se risipesc.  Isi afla atunci tamaduirea sufleteasca si trupeasca.  Nu „homeostazia”, nu un echilibru al starilor psihologice si sociale, o asa-numita fericire individuala, ci transfigurarea omului intreg si indumnezeirea lui, aceasta este tinta psihoterapiei ortodoxe.  Nu suntem ziditi pentru cele mici, ci pentru a deveni dumnezei dupa Har.

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas

În psihologia si psihiatria contem porane, în procesul elaborarii teoriilor stiintifice ale personalitatii se manifesta cu tot mai multa claritate tendinta de a gasi cai comune întelegerii stiintifice, respectiv religioase a personalitatii, iar în munca practica a psihologilor, psihiatrilor si preotilor – de a merge pe calea ajutorului, respectului si schimbului reciproc de experienta în abordarea problemelor educarii unei personalitati sanatoase si a tratarii oamenilor bolnavi.
În lucrarea profesorului D.E. Melehov, preotii, studentii Facultatilor de teologie si toti cei interesati de viata duhovniceasca vor gasi, fara îndoiala, numeroase lucruri folositoare si motive de profunda reflectie.

În ultimii ani, interesul oamenilor pentru o ali­men­tație cât mai sănătoasă, cu ingrediente naturale și variate, este tot mai mare. Foarte multe studii științifice în domeniul nutriției confirmă beneficiile aduse de o dietă bogată în legume, fructe, condimente și grăsimi vegetale, care nu ar trebui să lipsească din alimentația zilnică.
Întrucât pe piața românească sunt astăzi ­disponibile ­numeroase ingrediente necunoscute bucă­tă­riei tra­di­țio­nale cu care am fost obișnuiți, ne‑am gân­dit să venim în întâmpinarea cititorilor alcătuind această carte în care tra­di­ționalul și modernul să se îmbine, propunând rețete ușor de preparat, savuroase și hrănitoare. De la salate cu ingrediente proaspete și combinații ingenioase la feluri principale consistente și deserturi, veți găsi opțiuni care nu numai că hrănesc corpul, dar și descoperă plăcerea gătitului sănătos.
Să nu uităm că postul de mâncare trebuie însoţit de îndepărtarea de orice păcat, de rugăciune şi milostenie. 
Să nu uităm că a lua masa în familie este un moment de întâlnire în care Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru cele primite și binecuvântate de El, iar printr‑o mâncare gustoasă și sănătoasă ne exprimăm dragostea și afecțiunea pentru ceilalți.

Cărțile Mitropolitului Antonie sunt foarte captivante și pline de umor, motiv pentru care se parcurg ușor. Dar, pe măsură ce înaintam în lectură, am fost zguduită de un simțământ foarte puternic ce îmi spunea că tot ceea ce citeam nu era o chestiune de amuzament, ci o problemă de viață și de moarte. Așa că m-am întors la prima pagină și am recitit cartea începută în întregime. Iar când am ajuns la sfârșitul ei, am trăit încredințarea că Dumnezeu era acolo și că, după cum zicea Vlădica Antonie, Dumnezeu mereu este printre noi, trebuie doar să-L găsim. Atunci am căzut în genunchi și am început a mă ruga, cu lacrimi în ochi, să Îl găsesc și eu pe Domnul Iisus Hristos.În urma acelei experiențe, i-am scris Mitropolitului Antonie și i-am cerut o întâlnire cu Preasfinția sa. Însă, în clipa când ne-am întâlnit, am fost uluită nu doar de credința lui, ci mai ales de dragostea lui Dumnezeu care era prezentă în toată ființa sa și parcă strălucea pe chipul său, revărsându-se pretutindeni. Acesta a fost unul dintre cele mai cutremurătoare momente ale vieții mele și de atunci n-am mai putut să mă îndepărtez de această Biserică.GILLIAN CROW, jurnalistă și scriitoare