Cine ar putea ramane impasibil atunci cand ar afla groaznicele chinuri, suferintele inimaginabile indurate pentru Hristos de ei, oameni simpli precum noi? Au fost cu siguranta si caderi, dar multimea biruitorilor stiuti si nestiuti au deschis portile raiului. Avandu-le chipul in fata ochilor nostri duhovnicesti ne intrebam: in ce masura viata noastra se aseamana cu a unuia dintre ei? cat am facut sau facem din ceea ce am putea face? Sunt intrebari simpple ce nasc in noi semnele strigarii.

Aceasta carte s-a ivit de la sine, izvorand din sufletul scriitorului, la putin timp dupa adormirea Batranului Porfirie.  Fara a avea pretentia unei expuneri sistematice a celor scrise, cartea a fost bine primita de toti credinciosii crestini, care au vazut in scriitor doar un alt crestin, la fel de simplu ca si ei, care le vorbeste in limbajul de zi cu zi despre toate lucrurile cele minunate si despre toate invataturile pe care si le aminteste din discutiile cu Parintele Porfirie.

Scopul acestei carti nu este aducerea unor laude Parintelui Porfirie, ci acela de a-i indemna pe toti sa-L iubeasca pe Hristos, Care este Totul, asa cum insusi parintele spunea.  Daca fie si un singur suflet se va folosi de aceasta carte, atunci este indreptatita osteneala celor ce au inlesnit aparitia sa.

Educatia copiilor este obligatia primordiala a parintilor.  Parintii care au esuat in educarea copiilor lor sunt socotiti, de obicei, ratati in toate.  Daca ei si-au pus viata in slujba extinderii afacerilor si a inmultirii banilor si averilor, facandu-se magnati si bogatasi, dar n-au miscat nici un deget pentru educarea elementara a copiilor lor, atunci inseamna ca nu numai ca nu le-au oferit nimic acestora, dar s-au mai si luptat si ostenit sa-i faca lenesi, neispraviti si infractori!  si stiti de ce?  Pentru ca banul, cand intra pe mana unor oameni decazuti, face rau atat celor ce il au, cat si celor care sunt lipsiti de el.  Deoarece primii - cei care-l au - profita de ultimii - cei care nu-l au - dupa bunul lor plac.

Din cuprins:

Icoane facatoare de minuni
Medic neplatit
Aparitii binefacatoare
Ocrotire si ajutor

Cuviosul Isaia Pustnicul a vietuit in veacul al cincilea, in pustia schetica din Egipt si in pustia din Gaza Palestinei.  Este cunoscut ca un mare Parinte duhovnicesc, plin de intelepciune si dreapta socoteala; de aceea a fost numit "Inteleptul intre intelepti".  Cele treizeci de cuvinte catre monahi care ne-au ramas de la dansul, sunt izvorate dintr-o adanca traire duhovniceasca si reprezinta adevarata traditie a Parintilor pustiei.  El insusi spune ucenicilor sai ca: nu intelege sa-i invete altceva, decat ceea ce a auzit si vazut la batranii sai Parinti duhovnicesti(Cele 27 de capete despre paza mintii, pe care le avem in Filocalia, vol I, reprezinta un mic extras din Asketiconul Avvei Isaia).

Exista in invataturile lui Dorotei un mare optimism.  Marele vrajmas a fost biruit prin moartea lui Hristos.  Deci il putem birui si noi.  Raul, demonii, n-au putere prea mare de existenta si deci nici de lucrare, decat atata cat le concedem noi.  Ei sunt tari numai prin amagiri, prin inscenari.  Intarirea constiintei de sine, a sensibilitatii noastre spirituale, ne scapa din mrejele inconsistente ale patimilor, ale demonilor.  Patimile lucreaza prin gandurile noastre, mai bine zis prin strambarea lor.  Dar ele sunt constructii ajutate de noi prin neatentie.  Atentia noastra le poate risipi usor, reinsanatosindu-ne.  Ele au sprijin intr-o vointa inselata si inselatoare a noastra.  Socotim ca prin aceasta vointa ne slujim interesele proprii cand de fapt ne deservim fiinta noastra.  E o vointa amagitoare, care e intarita de o pretentie, de pretentia ca avem dreptate cand urmarim interesele noastre egoiste care in scurta vreme se dovedesc contrarii noua.

Acesta este aspectul principal al invataturilor: o simplicitate naturala, o spontaneitate care nu se mai gaseste in nici o alta scriere duhovniceasca din epoca parintilor; ele nu sunt scrieri, sunt cuvinte vii ale unui mare povatuitor duhovnicesc.

Pr. Dumitru Staniloae

Puterea rugaciunii a stins puterea focului, a  infranat mania leilor, razboaie a dezlegat, lupte a incetat, vifore a domolit, draci a alungat, portile cerului a deschis, legaturi ale mortii a risipit, boli a alungat, suparari a impins, cetati clatinate a intarit, si ranile aduse de sus, bantuielile de la oameni si, in scurt, toate lucrurilecumplite le-a pierdut.  Si rugaciune zic iarasi, nu pe aceea ce asa simplu se zice din gura, ci pe aceea ce iese dintru adancul mintii si al sufletului. 

Tu, binecredinciosule cititor, care te-ai hotarat sa-ti daruiesti o parte din timpul tau pretios, pentru a citi aceasta carte, va trebui, chiar de la inceput, sa afli intregul adevar despre continutul, necunoscut tie, si despre telul urmarit prin scrierea acestei carti, ca nu cumva sfarsind de citit aceasta carte, sa fi dezamagit!  De aceea, de pe acum trebuie sa afli ca, daca ai ales aceasta carte ca sa-ti imbunatatesti vocabularul, stiinta si, in general, cunostintele, atunci te anunt ca ai facut o alegere gresita!  Fiindca in aceasta carte nu vei intalni nici elemente retorice, nici cuvinte inedite, nici caracterizari bogate, nici epitete stralucitoare, nici povestiri fantastice si, in fine, nici lucruri din cele socotite de lume drept inteligente, care sa fie in stare sa-ti trezeasca interesul si sa-ti creeze buna dispozitie.

Si toate acestea, stii de ce! Din pricina ca aceasta carte nu a fost scrisa de un scriitor profesionist, de vreun filosof sau macar de un filolog.  Ci a fost scrisa de un muritor de rand, ce s-a despartit, incepand a scrie aceasta carte, de toate aceste titluri.

Prin urmare, daca vei cauta in aceasta carte cele de mai inainte, poti fi incredintat ca n-ai cum sa le gasesti!  Daca insa esti insetat si doritor sa afli despre acest Sfant al vremurilor noastre, cunoscut sub numele de Porfirie, atunci purcede!  Purcede si nu vei fi pagubit duhovniceste.  Dimpotriva, mult te vei folosi de cele ce vei citi, fiindca toate vorbesc despre raposatul Parinte Porfirie.

Povesti si povestiri pentru cei ce n-au citit de mult povesti.

"Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?" (Mc. 8,37).  Dar oare asa de mare valoare sa aiba sufletul nostru incat sa nu poata fi rascumparat cu toata lumea asta?  Ca uzim ce spune Mantuitorul mai departe: "De ar dobandi omul toata lumea si de va pierde sufletul sau ce va folosi?" (Mc. 8,36).  Auziti, fratii mei, cat de mare si nemasurata valoare are sufletul nostru si la cata cinste si valoare l-a ridicat pe el insusi Domnul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos?, si daca adevarul este asa, cine va putea vreodata a se impotrivi acestui mare adevar?, sa poata zice ca sufletul nostru este mai ieftin si nu pretuieste cat lumea toata?

Multe sunt deosebirile şi scopul milosteniei. Că este cineva care face milostenie ca să se binecuvinteze casa lui; şi Dumnezeu binecuvintează casa lui. Altul, pentru fiii lui, şi Dumnezeu păzeşte pe fiii lui. Altul, pentru ca să fie slăvit; şi Dumnezeu îl slăveşte pe el. Şi Dumnezeu nu leapădă pe nimeni, ci, orice voieşte fiecare îi dă lui, când nu se vătăma sufletul din acesta. Dar, aceştia toti, departe sunt de plata lor. Că, după scopul pentru care au făcut milostenie, le-a plătit lor Dumnezeu şi cu nimic nu le mai este dator în veacul viitor. Deci, tu, de vei face milostenie, fă întâi pentru sufletul tău, şi orice doreşti îţi va da ţie Dumnezeu, pe deasupra. Că scris este: "Să-ţi dea ţie Domnul după inima ta". Şi iarăşi, "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu - adică cele sufleteşti, şi dreptatea Lui - şi toate acestea se vor adăuga vouă". 

ANTOLOGIE REALIZATA DE PROF. ELISABETA FILIOREANU

Oamenii cei mai buni, cei mai alesi luminatori ai lumii, oamenii care s-au jertfit mai mult pentru binele obstesc, pentru mantuirea si fericirea aproapelui lor, au fost adeseori cei mai calomniati, ponegriti si persecutati in modul cel mai ordinar, grosolan, infernal; persecutati pana la jertfire - chiar si dupa moarte - de potrivnicii binelui. 

Dar, dupa cum norii negri sunt alungati din dreptul soarelui de vanturi binefacatoare, lasandu-i libertatea de a lumina si a incalzi lumea, tot astfel si vanturile Duhului Sfant, sufland, alunga domprejurul alesilor lui Dumnezeu norii negurosi ai ponegririlor, dandu-le libertatea de a lucra si lumina lumea din jurul lor.