Aceasta carte ni-l prezinta pe Cuviosul Irodion - "Luceafarul de la Lainici", asa cum la numit Sf. Calinic de la Cernica pe duhovnicul sau -, care nu a dorit prietesugul acestei lumi, ci, ferindu-si viata de orice intinare, a cautat doar dreptatea lui Dumnezeu.

Acest volum aduna intre copertele sale texte despre Eminescu publicate in ultimii 20 de ani. Au fost cu precadere textele care se refera la raporturile lui Eminescu cu traditia,spiritualitatea si credinta.

Cartea de fata - alcatuita in trei sectiuni (Ortodoxia Sfintei Rusii si a intregului Est Salbatic, Ortodoxia mioritica si Ortodoxia sud-dunareana), una mai ispititoare decat cealalta si toate trei distins si subtil revelatoare ale unei Ortodoxii contemporane pestrit intrupate in viul vietii si mereu hranite din adancuri de o traditie mai reavana decat pare - este, as zice, de doua ori o oglinda: a spatiului sud-est european, pe de o parte, si a scrisului reportericesc al autorului, pe de alta parte.

Autoarea acestei carti, din propria si deloc usoara sa experienta, trecuta prin urechile acului, a inteles esentialul, pe care s-a straduit sa-l impartaseasca si altora: nici cancerul, nici vreo alta boala trupeasca nu se afla neaparat sub semnul incurabilului, ci la Dumnezeu toate sunt cu putinta.  Medicina - limitata, ca toate lucrurile omenesti - nu trebuie desconsiderata, ci complinita prin recursul cu buna incredintare la ajutoarele de Sus. Cine are urechi de auzit, sa auda!

Jurnalul cu Petre Tutea, al invataturii prin invecinare, ajuns acum la editia a treia, poate servi si drept indemn la asumarea functiei paideice a credintei.  Raportul fundemantal pentru accesul la esenta, cel dintre maestru si ucenic, caraterizeaza trasatura filocalica a teologiei ortodoxe.  Intr-o epoca in care dimensiunea comunicationala este rupta de cea comunitara, in care profunzmea este asimilata confuziei si facilul sclipitorului, Tutea este un model stilistic.  Mai mult: apologetic.  Cu toate ingredientele de rigoare: de la meditatia biblica la judecata de valoare exprimata uneori in termeni plastici, socanti de-a dreptul.

Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Crucea este semnul dumnezeiesc al puterii lui Dumnezeu si al biruintei Lui.  Crucea este semnul biruintei, care se va arata pe cer la sfarsitul veacurilor.  Atunci cei ce n-au cinstit-o o vor vedea si se vor cai amarnic dar va fi prea tarziu pentru ei.

Fara Cruce n-ar fi existat Jertfa si Invierea!  Fara Cruce nu exista mantuire.  La mantuire nu putem ajunge decat prin Cruce!  Crucea este tiparul care, singurul, ne ingaduie sa intelegem taina lumii si a vietii, e singura cheie de care dispunem.

In centrul vietii crestine a fost intotdeauna Dumnezeiasca Liturghie: Jertfa Trupului si a Sangelui lui Hristos, fara de care impartasirea cu Dumnezeu nu este cu putinta.  A constientiza toata insemnatatea ei, a lua parte la ea cu toata fiinta, cu toata mintea si cu toata inima, este una dintre cele mai mari lucrari ale crestinului - si pe calea ei ne calauzesc predicile cu insuflare dumnezeiasca ale unuia dintre sfintii vremurilor moderne.  Ierarh atat traitor, cat si invatat, a carui propovaduire a fost intotdeauna intarita de vietuire, Serafim al Dimitrovului a reusit sa transmita pastoritilor sai nu simple cunostinte, ci har si putere pentru a trai crestineste in vremuri a caror greutate abia ne-o putem inchipui astazi. 

Incantatoare prin simplitate si frumusete, aceste invataturi ale Sfantului Serafim despre Dumnezeiasca Liturghie vor da cititorului sa guste din puterea care i-a purtat cu biruinta pe noii Mucenici si Marturisitori prin cele mai cumplite prigoane din istoria crestinatatii.

Volumul Cuvântări de laudă la sfinÈ›i prezintă cuvântările encomiastice (de laudă, de cinstire) ale Sfântului Efrem Sirul la diferiÈ›i sfinÈ›i ai Bisericii Ortodoxe. Este cert că pentru autorul sirian, sfinÈ›ii nu sunt numai modele de vieÈ›uire, ci È™i ajutătorii È™i prietenii noÈ™tri în drumul nostru spre mântuire, în întâlnirea faÈ›ă către faÈ›ă cu Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a chemat la desăvârÈ™ire È™i la veÈ™nica Sa comuniune în ÎmpărăÈ›ia cerurilor.

Dintre sfinÈ›ii elogiaÈ›i de Sfântul Efrem Sirul, amintim pe Sf. Iulian ascetul, SfinÈ›ii Petru, Pavel, Andrei, Toma, Luca, Ioan, SfinÈ›ii 40 de Mucenici, Sfântul Mare Mucenic Bonifatie, Sfântul Vasile cel Mare, fericiÈ›ii Avramie È™i Maria, nepoata sa. La finalul volumului găsim de asemenea o altă operă encomiastică, Testamentul Sfântului Efrem Sirul.

Care este menirea femeii în această lume? Pentru cei mai mulți dintre noi, o astfel de întrebare ar putea fi considerată stranie, dacă ținem seama de faptul că femeia − fiind părtașă firii omenești − are aceeași menire la fel ca și bărbatul: mântuirea, desăvârșirea de sine, năzuința după chipul Creatorului… Femeia îşi are însă şi menirea sa aparte, diferită de cea a bărbatului.

Din profundele analize duhovnicești cuprinse în cartea de față, orice creștin își va putea lămuri multe dintre aspectele legate de menirea femeii în raport cu Veșnicia și rolul ei în lumea de astăzi. 

Rugaciunea este o arma puternica impotriva diversilor vrajmasi si a multelor ispite ale omului.  Cel ce se roaga primeste ajutor de sus si sprijin din partea lui Dumnezeu.  Prin rugaciune cel neputincios devine puternic.  In lupta duhovniceasca victoria ii apartine.  Rugaciunea este o mare masura de siguranta.  Ea risipeste teama in fata pericolului si frica fata de problemele vietii.  Cel ce se roaga se afla intr‑un port sigur, departe de amenintarea valurilor.  Rugaciunea este un izvor de nenumarate bunatati, pe care nimeni nu ni le mai poate lua.  Ea este si mijloc de curatire a sufletului.  Rugaciunea il elibereaza pe om de lanturile grele ale pacatului.