Lucrarea de fata este o culegere de cantari bizantine ale unor renumiti cantareti greci si romani, mai putin cunoscute fratilor nostri romani.

De asemenea au fost incluse si lucrari ale cantaretilor contemporani, pastratori fideli ai vechii traditii muzicale athonite.  La alcatuirea cartii noastre ne-am folosit, in cea mai mare parte, de lucrarea Prea Cuviosului Parinte Ieromonah Ierotei Filoteitul, caruia ii multumim calduros si pentru indemnul la alcatuirea cartii noastre si pentru bunavointa de a folosi lucrarea Sfintiei Sale ca model.

Aceasta editie a Cantarilor Sfintei Liturghii apare sub numele Dumnezeiasca Liturghie.  Continutul lucrarii a fost imbunatatit si imbogatit cu heruvice, raspunsuri, axioane si chinonice.

Notatie psaltica.

Notatie psaltica.

Notatie psaltica.

Anastasimatarul este o Antologie de cantari ale Marii Sarbatori a Invierii Domnului, ce cuprinde imnurile de la Vecernie si Utrenie, pe cele opt glasuri.

Anastasimatarul de fata cuprinde: Anastasimatarul stihiraric - cu cantari usor melismatice, intr-un tempo/miscare mai lenta; Anastasimatarul irmologic - cu cantari intr-un stil simplu, concis, silabic, ce folosesc un tempo/miscare vioaie, mai repede; Svetilnele Invierii, imnuri ce se canta la sfarsitul Utreniei, intre Canoane si Laude, impreuna cu Voscresnele, ce se canta la Utrenia Duminicilor, intre Laude si Doxologie.

Compozitorii cuprinsi in acest Anastasimatar sunt in exclusivitate romani, de la Macarie Ieromonahul si Dimitrie Suceveanu (sec. XIX-XX), si Protosinghelul de la Manastirea Neamt - Victor Ojog (sec. XX), Schimonahul aghiorit Nectarie Vlahul - Prodromitul si Ierodiaconul Ioan Butnaru, codicograful acestei Antologii, cantarile fiind alcatuite dupa modelul traditional elin.

Notatie psaltica.

Notatie psaltica.

Adunand la un loc Stihirile Vecerniilor, ale Stihoavnelor si ale Laudelor celor mai importante sarbatori de peste an, pe care le ordoneaza dupa calendarul bisericesc, Stihirarul devine o carte de mare utilitate atat pentru strana manastireasca, cat si pentru cea a catedrelor mitropolitane si episcopale, precum si pentru bisericile de mir care aspira la reintroducerea traditiilor celei mai autentice cantari liturgice. Cum era si firesc, cartea cuprinde si Stihirile unor Sfinti mai importanti pentru spiritualitatea romaneasca, cum ar fi  Sfantul Apostol Andrei, dar si pentru comunitatile monahale ortodoxe din toata lumea, ca Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul Sava cel Sfintit, Sfantul Teodosie Chinoviarhul, Sfantul Mucenic Ipatie, Sfantul Athanasie Athonitul si ceilalti Cuviosi Parinti Athoniti.

Notatie psaltica.

Mâncarea gustoasă, servită frumos, este un minunat prilej de reunire a întregii familii. „Dreasă” cu rugăciunea și cu cuvântul de folos, trapeza materială se preschimbă cu ușurință într‑un ospăț al duhului, care hrănește și întărește întreaga ființă a omului.
Bucătăria ortodoxă pentru posturile de peste an şi pentru sărbători vă oferă o varietate de bucate ­gustoase, grupate pe categorii, respectând perioadele anului bisericesc și specificul fiecărui anotimp în parte. Veţi găsi reţete simple, culese din mănăstiri, dar și unele inedite, pentru toate posturile de peste an, cu întrebuinţarea legumelor de sezon. De asemenea, cartea cuprinde reţete pentru mesele festive, dar şi bucate pe care le veţi putea găti împreună cu cei mici.
Diversitatea de alimente din reţetele oferite favorizează o alimentaţie optimă, bucatele propuse având un conţinut echilibrat de substanțe nutritive. Reţetele sunt ingenioase, variate, hrănitoare şi uşor de preparat, contribuind la adoptarea unor obiceiuri alimentare sănătoase, fiind, de altfel, alcătuite pe principiul clasic și asceti­co‑bi­sericesc care susține că principalul medicament ce asigură sănătatea și preîntâmpină boala este alimentația.

Orice om îşi doreşte o viață fericită. E cu putință însă adevărata fericire fără Dumnezeu? Desigur, pentru o vreme ne putem ­simți relativ bine fără credința în El. Fericirea ­autentică presupune, totuși, mult mai mult decât acest sentiment.
Mulți încearcă să afle fericirea și văd în religie un set de reguli dure, ce condamnă plăcerea sau o otrăvește cu durerosul senti­ment al vinovăției –, dar plăcerile pe care omul caută să le afle călcând poruncile lui Dumnezeu sunt otrăvite din capul locului  și, fără a aduce vreodată fericire, sfârșesc întotdeauna într‑un chin fără înţeles. Oamenii „realizați” – în sensul că au devenit bogaţi şi cu­noscuți – sunt adeseori nefericiți, fiindcă adevărata fericire presupune armonizarea cu adevăratul Bine. Credința ortodoxă, pe de altă parte, nu ne învață doar cum să devenim buni cetățeni, ci mai ales cum putem ajunge în Împărăția cea veșnică și fericită. Am putea fi fericiți încă de aici pe această cale? Cu siguranță, da! 
Un răspuns la multe dintre frământările noastre în legătură cu acest subiect aflăm între filele cărții de față...

Instiintare: Sfantul Sinod s-a intrunit sub conducerea Preafericirii Sale in sedinta ordinara, astazi, miercuri, 27 noiembrie, pentru a lua in discutie temele aflate pe ordinea de zi. Astfel, Sfantul Sinod a hotarat: In urma recomandarii Comisiei Canonice, au fost inscrisi in Sinaxarul Bisericii Ortodoxe Ieromonahul Porfirie Kavsocalivitul si monahul Meletie din Ypseni, Rodos.
In luna decembrie, ziua a doua, facem pomenirea Sfantului Parintelui nostru Porfirie Cavsocalivitul, duhovnic ales, inzestrat cu harul stravederii si al tamaduirii, care s-a nevoit in Evvia si in Athos, a vietuit in Atena si in Milesi, iar la Cavsocalivia s-a savarsit in anul 1991.

Traducere si studiu introductiv: diac. Ioan I. Ică jr

În urmă cu 225 de ani — pe 13 ianuarie 1772 — ierodiaconul Neofit Kavsokalivitul, refugiat la Braşov, încheia redactarea primului Manual de Împărtăşire continuă care îşi propunea restabilirea sensului apostolic şi patristic al practicii euharistice ortodoxe. Publicat anonim în 1777, manualul s-a izbit de răstălmăciri şi a stârnit polemici. În 1783 a intervenit în dezbatere şi Cuviosul Nicodim Aghioritul cu un al doilea manual publicat anonim: Carte foarte folositoare de suflet despre Împărtăşirea continuă, relansând o aprinsă controversă care a durat trei sferturi de veac. Patriarhia Ecumenică a ţinut în tot acel răstimp o serie de sinoade şi a emis nenumărate scrisori şi documente oficiale.
Dată fiind uitarea acestor texte şi a altor surse esenţiale, sensul deplin al pledoariei monahilor tradiţionalişti — stigmatizaţi drept „colivari”, reprimaţi şi ulterior reabilitaţi — n-a fost şi nu este încă pe deplin sesizat până astăzi. În ultimă instanţă, ei nu voiau decât să restaureze etosul creştinismului apostolic şi al Bisericii vechi — etos pascal, în acelaşi timp euharistic, ascetic şi martiric. Dincolo de recuperarea istorică a acestei dispute, semnificaţia ei pentru practica liturgică actuală este de o actualitate perenă şi stringentă. Precedându-l de un amplu studiu istorico-teologic, diac. Ioan I. Ică jr restituie în volumul de faţă, pentru prima dată într-o limbă modernă, întreg dosarul controversei şi principalele mărturii ale Tradiţiei în această problemă de maximă importanţă pentru viaţa Bisericii dintotdeauna.

Aceasta carte descrie viata ascetei ortodoxe si marturisitoarei secolului XX.  La varsta de 12 ani a plecat la manastire, unde a fost tunsa calugarita, primind numele de Eufrosina.  Dupa distrugerea manastirii in timpul regimului sovietic, a trecut prin cumplitele deportari si lagare comuniste.  Fiind eliberata in anii de dupa razboi, a locuit in Tula, apoi in satucul Fosforitnii, care se afla in imprejurimile Moscovei.  In anul 1960 a primit schima mare, cu numele Nila.  Dumnezeu a inzestrat-o cu mari daruri: inainte-vederea, vindecarea si prorocirea.  La stareta plina de har ajungeau oameni din toate colturile Rusiei pentru a primi ajutor, mangaiere si vindecare de boli.

Cartea este alcatuita pe baza amintirilor si marturiilor celor care au cunoscut-o pe maica in timpul vietii, fiind completata cu ajutorul scrisorilor si observatiilor fiilor duhovnicesti si oamenilor apropiati staretei.