Cartea cuprinde 58 de acatiste ale sfintilor precum Sf Serafim de Sarov, Sf mucenici Epictet si Astion, Sf Ioan Rusul, Sf Ioan Gura de Aur, Sf Apostol Andrei, Sf Nectarie Taumaturgul de la Eghina, Sf Veronica, Sf Tatiana.

Cartea cuprinde 30 de acatiste ale sfintilor precum Sf Marcu, Sf Arhanghel Gavriil, Sf Sava de la Buzau, Sf Efrem cel Nou, Sf Arhanghel Mihail, Sf Elisabeta.

Cuprins: Rugaciuni incepatoare, Acatistul sfantului Ierarh Silvestru, Acatistul Sfantului Teodosie cel Mare Acatistul, sfantului marelui mucenic Teodor Stratilat, Acatistul Sfintilor Casian si Gherman, Acatistul Sfantului Inochentie din Alaska, Acatistul Sfantului Sebastian de la Optina, Acatistul Sfantului Tadei de la Vitovnita, Acatistul Sfantului Vasile de la Poiana Marului, Acatistul Sfintilor Mucenici Timotei si Mavra, Acatistul Sfantului Nil de la Sorska, Acatistul sfantului Luca al Crimeei, facatorul de minuni, Acatistul binecredinciosului voievod Stefan cel Mare si Sfant, Acatistul sfantului mucenic imparat Nicolae Acatistul, sfantului marelui mucenic Procopie, Acatistul sfantului mucenic Emilian de la Durostorum, Acatistul sfantului Ioan de Rila, Acatistul sfintei cuvioase Irina a Hristovalantulu,i Acatistul sfintelor mucenite Minodora, Mitrodora, Nimfodora, Acatistul cuviosilor Neofit si Meletie din muntele Cozia-Stanisoara, Acatistul sfintei mucenite Eufimia, Acatistul Sfantului Mucenic Carp, Acatistul sfantului Gherasim Kefalonitul, Acatistul sfantului mucenic Nestor, Acatistul sfantului apostol si evanghelist Matei, Acatistul sfantului Sava cel sfintit, Acatistul Sfantului Cuvios Daniil Sihastru, Acatistul Sfantului Petru Movila, Acatistul Sfintei Mucenite Anisia.

Cartea cuprinde 26 de acatiste ale sfintilor precum Sf Ciprian și Iustina, Cuv David din Evvia, Sf Teodor Tiron și Teodor Stratilat, Sf Ghenadie, Sf Muc. Agata.

(lipsa text)

In timpurile stravechi, faraonii egipteni inaltau piramide din piatra.  Visau oare nemurirea trupului, intelegandu-se de aici si nemurirea sufletului?  O taina greu de dezlegat pana astazi...  Si crstinismul, la randul sau, ii imboldeste pe oameni sa-si zideasca piramide.  Si nu doar pe regi ori pe oamenii vestiti, ci si pe toti cei care cred in Hristos si-I urmeaza Lui, caci toti crestinii, dupa cuvintele Vazatorului in Taina, sunt chemati sa fie imparati.

Astfel, datoria de onoare a fiecarui crestin este de a inalta o piramida...  Iar aceste piramide crstine trebuie sa fie mult mai grandioase decat piramidele faraonilor.  Inaltate spre cer, ele ni se arata de acolo in intreaga lor splendoare.  Acestea raman in afara oricarei distrugeri si in afara mortii, intemeiate fiind pe jertfa cea mantuitoare a lui Hristos, pe Invierea si biruinta Lui asupra mortii. Piramidele acestea sunt construite in duh, infrumusetate in duh, intarite in duh si harazite imparatiei celei duhovnicesti.  Tainele inaltarii unei astfel de piramide ne sunt dezvaluite de catre Sfantul Nicolae Velimirovici in aceasta carte minunata.

Cauza razboiului consta in lepadarea oamenilor de Dumnezeu si de legea Lui.  Lepadarea de Dumnezeu si netrebnicia din timp de pace a oamenilor provoaca razboiul.  Atunci cand oamenii merita razboiul, atunci cand acumuleaza cauze de razboi, razboiul vine fie ca o vor ei, fie ca nu o vor.  Precum aceia ce beau apa cu bacili de tifos se molipsesc de tifos si tifosul este inevitabil, asa si cei ce, lepadandu‑se de Dumnezeu, se adapa cu ganduri, pofte si fapte potrivnice lui Dumnezeu, atrag asupra lor molima razboiului, si razboiul devine inevitabil.  Atata vreme cat oamenii se razboiesc cu Dumnezeu prin gandurile, poftele si faptele lor, degeaba viseaza la pace.  Fie ca vor sau nu, razboiul n‑are cum sa nu vina acolo unde este semanata samanÈ›a razboiului.  Razboiul impotriva lui Dumnezeu, pe fata sau intr‑ascuns, duce inevitabil la razboi intre oameni.  Ca nu este pace necredincioÈ™ilor, zice Domnul(Isaia 48, 22).  In zilele noastre, se vorbeste in gura mare despre pace mai mult decat oricand, in vreme ce popoarele se pregatesc de razboi mai mult decat oricand.  Este greu ca aceasta fatarnicie sa nu fie pedepsita prin razboi.

Aceasta carte ne relateaza povestea unui proces din lagarele naziste.  O „poveste pentru maturi”, cum insusi autorul isi subintituleaza cartea.  Este povestea unei prietenii retinute, nemarturisite dintre Spas Spasovici, un sarb ortodox, fost profesor de istorie, si un ofiter SS care incearca sa-i prelungeasca viata lui Spas, folosindu-se de legile de fier ale Reichului.  A reusit sau nu, aceasta trebuie sa o afle cititorul...

Nicolae Velimirovici, episcop de Ohrida (supranumit, pentru fervenţa sa, „episcopul sarbilor”), este una dintre cele mai proeminente figuri ale Ortodoxiei din secolul XX.  A fost prizonier la nazisti, ceea ce ne indreptateste sa credem ca nuvela de fata este o marturisire autobiografica.  Vladica se arata, in aceasta scriere, un bun cunoscator al tehnicilor literare moderne, ceea ce confera cartii de fata un loc aparte in imensa mostenire literara pe care a lasat-o.  Recent, episcopul Nicolae Velimirovici a fost trecut in randul sfintilor.  Ati mai citit vreodata o nuvela scrisa de un sfant?  Cititi-o si veti trai o deosebita satisfactie intelectuala si duhovniceasca.

Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

Biserica lui Hristos este cea mai mare zidire de optimism care a fost făcută pe pământ. Optimismul creÈ™tinismului nu constituie pur È™i simplu o teorie duhovnicească, pentru că este trăită È™i fundamentată.Nu aÈ™ putea să mă numesc pe mine însumi creÈ™tin, dacă nu aÈ™ fi optimist. Și dacă m-aÈ™ numi creÈ™tin È™i nu aÈ™ fi optimist, nu aÈ™ fi un creÈ™tin sincer. Și voi toÈ›i în zadar vă numiÈ›i creÈ™tini, dacă voi nu sunteÈ›i optimiÈ™ti. CreÈ™tinismul constituie cea mai mare cetate de optimism.CredinÈ›a, nădejdea È™i iubirea alcătuiesc împreună optimismul. Numai optimismul ne mântuieÈ™te. Dacă nu avem optimism, nu avem credinÈ›ă.Pe chipul optimistului în fiecare zi se răsfrâng razele soarelui, îl încălzesc È™i îi luminează sufletul, în vreme ce chipul pesimistului rămâne fără soare, iar drept rezultat, sufletul lui este rece È™i întunecat. Primul – cel optimist – vede florile în fiecare zi, în vreme ce al doilea – pesimistul – vede totul ca pe un loc murdar, plin de gunoaie. Nu poate să existe nicio lucrare creatoare fără optimism.FraÈ›ilor, să fim optimiÈ™ti È™i să avem credinÈ›ăîn Dumnezeu. Există Creatorul, Făcătorul lumii È™i Părintele nostru. Gândul acesta să fie temelia sau fundamentul optimismului nostru...Noi să fim optimiÈ™ti ca È™i creÈ™tini, pentru căîn credinÈ›a noastră au găsit mângâiere chiar È™i cei mai deznădăjduiÈ›i oameni.A fi cineva optimist înseamnă să trăiască È™i să preÈ›uiască drept sau corect darul vieÈ›ii.

(lipsa text)