Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

Una dintre cei mai mari Nebuni din Rusia este sfânta și fericita Xenia din Petersburg, care repeta în secolul al XVIII- lea, secolul despotismului luminat, faptele părinților Bisericii, părinți care au trăit cândva, demult.

Ea însăși a văzut cât de nestatornică și de efemeră este lumea pământească, și după douăzeci și șase de ani de viață fericită și îndestulată a părăsit totul pentru a se cufunda în durerea omenească.

Prin viața sa ea a demonstrat cât de fals și de inutil este tot ceea ce este lumesc și pământesc și pe care ni-l dorim

Am numit-o fericită, pentru că totdeauna era cu mintea la Dumnezeu, în lumea rugăciunii fără întrerupere.

Sfanta Xenia din Sankt Petersburg este una dintre cele mai iubite Sfinte ale Rusiei si este considerata protectoarea familiei, fiind invocata pentru orice ajutor in legatura cu familia sau intemeierea unei familii, dar nu numai.  Multimea celor ce i-au simtit ajutorul creste in fiecare zi, iar o parte dintre cele mai recente marturii despre ajutorul sau sunt cuprinse in paginile acestei carti.

Ediție îngrijită de L. S. Desartovici

Dăruind izbăvire dintr-o mulțime nesfârșită de îngrijorări și necazuri, tămăduind suspine, dureri și boli, Sfânta Xenia cea nebună pentru Hristos s-a făcut tuturor toate, aducând nespusă alinare și bucurie celor care își îndreaptă spre ea cererile și lacrimile. Văduvă fiind, până azi ajută celor care vor să se căsătorească; neavând casă, vine în ajutorul celor care-și caută o locuință; neavând nici un ban, poartă de grijă de cei care nu mai au din ce să trăiască ori își caută un loc de muncă; având la bătrânețe ca acoperiș bolta cerului, este acum sprijin grabnic pentru cei vârstnici, cei însingurați sau cuprinși de nevoi. A rămas necunoscută celor mai mulți dintre contemporanii ei, iar azi le vine în întâmpinare și acelora care nu o cunosc. Dragostea ei statornică luminează, ocrotește și întărește dragostea din familie, dar și prietenia și prețuirea dintre semeni. Delicatețea ei se îmbină cu fermitatea dumnezeiască, iar din împletirea acestor trăsături, deslușim portretul unei uimitoare și deopotrivă umile personalități, care L-a odihnit desăvârșit pe Hristos și ne îmbrățișează pe fiecare dintre noi, fie că o cunoaștem, fie că încă nu am aflat despre ea. Izvorul nesfârșit al minunilor sale stau mărturie a strălucirii zâmbetului său veșnic, ale cărui raze înfiripă mângâiere și binecuvântare în inimile tuturor.

Volum coordonat de Marius-Lucian MĂGUREANU
Ediție îngrijită de Ciprian VOICILĂ

Sfântul Siluan ne învață că sfinții cunosc durerile noastre, ale viețuitorilor de pe pământ, și ne sar în ajutor, prin Duhul Sfânt. Cititorul acestor relatări s-a convins de un adevăr paradoxal, cum paradoxale sunt întreaga învățătură și existență creștină: Sfânta Xenia aude strigătul nostru de ajutor, de dincolo de mormânt. Ai probleme mari cu alcoolul sau cu alte dependențe? Cheam-o, cu nădejde, pe Sfânta Xenia. Nu va întârzia să te ajute. Ești un suflet închis în propria singurătate, ca într-o temniță? Sfânta Xenia va face în așa fel încât o să-ți găsești sufletul prieten sau chiar sufletul pereche. Boala sau deznădejdea îți întunecă bucuria de a fi? Sfânta Xenia te va lua de mână, vei străbate cu ea tunelul întunecat din tine însuți și te va scoate la lumină. La Lumina nepieritoare a lui Hristos.

Ingerii, acesti slujitori ai slavei lui Dumnezeu, au coborat deasupra colibei parintelui Visarion si si-au deschis pergamentele lor cu vietile sfintilor.  Calendarul arata data de 24 august.  Oamenii de pe pamant si cerul intreg sarbatoreau pe un sfant.  Il chema Dionisie si era din Zakinthos, a fost ranit si a iubit si a suferit si l-a iertat pe ucigasul fratelui sau.

Si ingerii au deschis un nou pergament si au scris: 24 august, astazi, multi ani mai tarziu, un alt sfant, diferit de Sfantul Dionisie, dar care L-a iubit pe acelasi Dumnezeu, a implinit acelasi cuvant al Evangheliei, a fost ranit in aceeasi lupta, a suferit, dar a si iubit, un alt sfant, identic cu cel dinainte, l-a iertat pe fratele sau criminalul, au scris ingerii si au infasurat pergamentul, ca sa il duca la Dumnezeu.

Un rol aparte în mărturisirea Teologiei Răsăritene în Apus l-a avut Sfântul Ambrozie, episcopul Mediolanului și, de aceea, cartea Părintelui Dr. Ștefan Zară, Sfântul Ambrozie al Mediolanului. Monografie patristică are meritul de a-l prezenta drept „un părinte de o profundă trăire duhovnicească şi fervent luptător pentru apărarea dreptei credinţe, alături de alţi reprezentanţi, ca: Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ilarie de Pictavium, Fericitul Ieronim şi Fericitul Augustin. Sfântul Ambrozie are un simţ profund pentru valoarea şi funcţia ecumenică a credinţei, a doctrinei şi a tradiţiei creştine. El atribuie o importanţă deosebită sinoadelor, mai ales aceluia de la Niceea, care este un continuu centru de referinţă pentru problemele de învăţătură şi viaţă creştină. Sfântul Ambrozie ţine ca răsăritenii şi apusenii să trateze împreună problemele apărute în Biserică, ce necesită colaborarea, cercetarea şi hotărârea de luat în comun”. 

Pe langa cele peste 40 de carti tiparite in timpul vietii, C.V. Gheorghiu a lasat ca mostenire, dupa trecerea sa la cele vesnice, mai multe manuscrise inedite, ce asteapta de decenii lumina tiparului.  Este cazul cartii de fata – Sfantul Ambrozie al Milanului – ce se dovedeste a fi, de departe, cea mai insemnata dintre scrierile cu subiect religios ale autorului, o carte fara egal in literatura de gen.  Cititorul se va putea convinge de acest fapt dupa lectura romanului, care este o fresca vie a realitatilor veacului de aur al Ortodoxiei.

Cartea apare – asa cum nu s-a intamplat cu nici una din scrierile lui C.V. Gheorghiu de dupa plecarea sa in exil – mai intai la Bucuresti, ca un omagiu postum inchinat scriitorului, edi­tia pariziana a romanului urmand sa vada lumina tiparului intr-un viitor apropiat.

Datorita cuviosului staret Amfilohie multe suflete care l-au cunoscut au gasit drumul mantuirii.  Intelepciunea, smerenia, iubirea fata de oameni, adevarata dragoste pentru Dumnezeu, tamaduirea trupeasca si sufleteasca a celor ce aveau nevoie i-au insotit in permanenta viata de-a lungul intregii sale cai de urmator al lui Hristos.

Prin credinta, dragoste si mila fata de cei aflati in suferinta, a daruit celorlalti o buna pilda de vietuire, si-a atras dragostea lor, si-a lasat in sufletele credinciosilor o amintire de nesters, fapt pe care a dobandit in timpul vietii, dar si dupa moarte, darul tamaduirii imediate, fiind un grabnic si milostiv ajutator.  Chiar si dupa trecerea sa la Domnul, nu a incetat sa mangaie, sa vindece sa edifice pe ceilalti pe calea Domnului.  Oamenii inca mai simt dragostea sa.

Intreaga viata a Sfantului Amfilohie a fost o jertfire de sine adusa lui Dumnezeu si aproapelui in numele dragostei, fiindca dragostea este principalul rod al vietii crestinului si scopul vietii monahale. Dragostea este nemuritoare, ea il urmeaza pe om dincolo de mormant, in viata cea vesnica, si este o legatura intima dintre sufletele celor vii si celor adormiti. Prin credinta, dragoste si milostenia pe care a acordat-o celor aflati in necazuri, el a fost un exemplu viu de vietuire, castigand dragoste si lasand o amintire de neuitat in inimile oamenilor, pentru care era si este un grabnic tamaduitor, milostiv ajutor si grabnic mijlocitor. Si dupa moarte el se arata vindecator, mangaindu-i si cercetandu-i pe cei aflati in primejdii; oamenii ii simt si acum dragostea.

Acest volum reprezinta editia a II-a a cartii cu acelasi titlu, publicata in toamna anului 2011 la Editura Cuvantul Vietii a Arhiepiscopiei Bucurestilor, cu prilejul aducerii in Romania a Cinstitului Cap al Sfantului Apostol Andrei.
Chiar daca de atunci nu a mai trecut o lunga perioada de timp, se constata ca intensitatea spirituala a evenimentului a avut un impact deosebit in viata Bisericii si a societatii. De aceea, reeditarea volumului, cu unele adaugiri necesare, la Editura Basilica a Patriarhiei Romane, se dovedeste binevenita.

Au sapat si au gasit sfintele moaste.  Cand arhiepiscopul Lazar a coborat in mormant si a luat in maini moastele, vantul a incetat dintr-o data.  S-a lasat o liniste adanca.  Toti aveau lumanarile aprinse, ingenuncheasera si priveau emotionati.  Cantau Sfinte Dumnezeule, stramutand moastele in biserica cimitirului, afierosita pomenirii Tuturor Sfintilor.  Langa biserica, o femeie demonizata a inceput sa strige: "- Prea Sfintite, nu ma chinui, lasa-ma".  In toate locurile lui de exil episcopul Luca si-a oferit gratuit serviciile, fara de arginti, si a vindecat multi bolnavi.  Pe acolo pe unde a trecut oamenii isi amintesc de ei cu o recunostinta deosebita.  Niciodata nu a refuzat sa-i ajute pe saraci, pe orfani, si desigur fara bani, precum Sfintii Doctori fara de arginti.  A dedicat zile intregi ingrijindu-i pe copiii bolnavi si murdari de la sate, care traiau in conditii mizerabile.  Starea sanatatii lui era foarte rea.  Suferintele prin care a trecut, foarte multe.  Sa adaugam la toate acestea si durerea de parinte; se afla departe de copiii lui dragi, care ramasesera orfani de mama.  Insa era mereu neobosit si dornic sa ajute.