Cartea cuprinde 30 de acatiste ale sfintilor precum Sf Marcu, Sf Arhanghel Gavriil, Sf Sava de la Buzau, Sf Efrem cel Nou, Sf Arhanghel Mihail, Sf Elisabeta.

Cuprins: Rugaciuni incepatoare, Acatistul sfantului Ierarh Silvestru, Acatistul Sfantului Teodosie cel Mare Acatistul, sfantului marelui mucenic Teodor Stratilat, Acatistul Sfintilor Casian si Gherman, Acatistul Sfantului Inochentie din Alaska, Acatistul Sfantului Sebastian de la Optina, Acatistul Sfantului Tadei de la Vitovnita, Acatistul Sfantului Vasile de la Poiana Marului, Acatistul Sfintilor Mucenici Timotei si Mavra, Acatistul Sfantului Nil de la Sorska, Acatistul sfantului Luca al Crimeei, facatorul de minuni, Acatistul binecredinciosului voievod Stefan cel Mare si Sfant, Acatistul sfantului mucenic imparat Nicolae Acatistul, sfantului marelui mucenic Procopie, Acatistul sfantului mucenic Emilian de la Durostorum, Acatistul sfantului Ioan de Rila, Acatistul sfintei cuvioase Irina a Hristovalantulu,i Acatistul sfintelor mucenite Minodora, Mitrodora, Nimfodora, Acatistul cuviosilor Neofit si Meletie din muntele Cozia-Stanisoara, Acatistul sfintei mucenite Eufimia, Acatistul Sfantului Mucenic Carp, Acatistul sfantului Gherasim Kefalonitul, Acatistul sfantului mucenic Nestor, Acatistul sfantului apostol si evanghelist Matei, Acatistul sfantului Sava cel sfintit, Acatistul Sfantului Cuvios Daniil Sihastru, Acatistul Sfantului Petru Movila, Acatistul Sfintei Mucenite Anisia.

Cartea cuprinde 26 de acatiste ale sfintilor precum Sf Ciprian și Iustina, Cuv David din Evvia, Sf Teodor Tiron și Teodor Stratilat, Sf Ghenadie, Sf Muc. Agata.

(lipsa text)

Cuprinde cele mai importante acatiste - peste 40 de acatiste - si Paraclisele Maicii Domnului

Notatie psaltica.

Prologul Filocaliei grecești, tipărite la Veneția în 1782, îl invocă pe sfântul Ioan Gură de Aur ca promotor al rugăciunii isihaste a lui Iisus.
„Tomosul” primului Sinod palamit din iunie 1341, urmat de „Metoda-Canon” de viață isihastă a cuvioșilor Calist și Ignatie Xanthopouloi inclusă în Filocalie, citează în acest sens ca referință de autoritate o „Epistolă către monahi” a lui Ioan Hrisostom.
Cercetări din ultimele decenii au evidențiat existența în manuscrise a trei variante ale unui veritabil manifest „hrisostomian” îndemnând la practicarea rugăciunii lui Iisus foarte popular în Bizanțul secolelor XI–XV. Avem de-a face cu un document esențial al spiritualității bizantine apărut la mijlocul intervalului dintre secolul IV — veacul de aur al patristicii și monahismului originilor — și reînviorarea lor filocalică în secolele XIV și XVIII.
Volumul de față restituie în texte comentate dosarul acestui remarcabil, dar uitat, manifest isihast „hrisostomian” însoțit de cel al comentariilor bizantine la invocarea „Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă/ne!”.

Sinteză a revelației biblice și hristologiei dogmatice, rugăciunea lui Iisus — rezumată în neîncetatul „Doamne miluiește” care răsună la ecteniile de la toate slujbele cultului divin ortodox și însoțește rugăciunile fiecărui creștin în parte la altarul inimii — e o sinteză practică a întregii Ortodoxii. Rezumat al întregului creștinism, este chemată să devină pentru toți creștinii respirația duhovnicească a sufletului. În formula memorabilă a „epistolelor” monahale „hrisostomiene” — lecturi isihaste ale omiliilor despre rugăciune ale marelui predicator Gură de Aur —, scopul ultim este nu altul decât ca „inima să înghită pe Domnul și Domnul să înghită inima”.

Noi, creștinii, Îl urmăm pe Hristos, Care ne‑a spus: „Voi sunteţi din lumea aceasta. Eu nu sunt din lumea aceasta” (Ioan 8, 23). Adevărata patrie și sensul cel adevărat al vieții noastre sunt într‑o altă lume, la care nu se poate ajunge decât pe calea descoperită nouă de Domnul, care nu e atât de departe, dincolo de constelații, nici un misticism lipsit de sens, cum cred unii, ci înlăuntrul nostru. A năzui către această lume nu înseamnă să ne grăbim, așadar, către stele, în spațiul infinit, în necunoscutul de sori și constelații.
Cartea de față e lămuritoare pe deplin, pentru orice creștin, în privința vieții veșnice și a învierii, a faptului că prin Hristos moartea este biruită. Ea ne arată că nu trebuie să ne ­temem vreodată de moarte câtă vreme viețuim în lumina harului și a poruncilor celor dumnezeiești, împreună cu Hristos, Biruitorul ei atotputernic.

Aceasta carticica povesteste viata marii si Sfintei Mucenite Tecla. Este lucrarea egumenei Manastirii Sfantul Efrem Sirul,maica Ecaterina. Aceasta egumena,maica Ecaterina,a cutezat cu duh barbatesc sa strabata marea si sa vina in Siria si Liban,urmand pasii marilor Sfinti vechi si noi din tinuturile noastre,ai Sfantului Efrem Sirul si ai mucenitei Tecla,dupa cum „orice carturar cu invatatura despre Imparatia cerurilor... scoate din vistieria sa noi si vechi” (Matei 13,52). 
Cum se mentine omul viu in veci? Exista multe legende,dar unul este adevarul:Hristos,singurul Care ramane viu 
in veci. Cel care traieste cu El si-L cunoaste,acela va gusta din viata vesnica. Apostolul Pavel este o pilda vie care racoreste inima si mintea. Sfanta Tecla,ucenica lui,intaia mucenita si intocmai cu Apostolii,L-a urmat pe Hristos pana la sfarsit. Si in felul acesta a devenit nemuritoare. Astazi,cel ce viziteaza manastirea ei de langa muntele Kalamon simte cu adevarat prezenta sa vie. Cum a trait doua mii de ani in adancul constiintei edinciosilor? Nu ma intreba,ci „vino si vezi”. Vei vedea multimea credinciosilor care vin sa se inchine in acest tinut,in care cea dintai care s-a nevoit a fost Sfanta,dupa cum ne spune Traditia ortodoxa. Cum s-a despicat muntele cand Sfanta Mucenita a scapat de oamenii nelegiuiti? Nu cauta sa afli cum s-a intamplat,ci „vino si vezi” marea minune. Vezi 
mana puternica a lui Dumnezeu,care a despicat muntele ca pe o prajitura. Te vei intreba,nu cumva exista si in zilele noastre acest Dumnezeu? 
Arhimandritul Efrem, 
Egumenul Manastirii Arhanghelilor din Liban, 
26 martie 2000 
*** 
Aceasta mare mucenita,biruitoarea cea buna si purtatoarea de Dumnezeu Tecla,a savarsit minuni multe si variate:„si foametea a oprit-o,si ciuma a departat-o,si cetati a izbavit,si case a pazit,din naufragii i-a scapat pe oameni,pe cei damblagiti i-a facut sa umble,ochii celor orbi i-a deschis,boli de toate felurile a vindecat”,si dupa 
imprejurari spre cererea fiecaruia a alergat si le-a daruit din belsug pe cele bune,pe cele intelepte si de folos 
sufletelor lor,ca o calauzitoare adevarata si o ajutatoare harnica. Laudam,multumim si Il slavim pe Preabunul Dumnezeu,Caruia ii datoram pelerinajul pe care l-am facut in patria ocrotitorului manastirii noastre,Sfantul Purtator de Dumnezeu Parinte al nostru Efrem Sirul,calauzind pasii nostri in Siria si indeosebi in Selevkia,unde pazitoarea fecioriei,fiica daruita de Dumnezeu,poama cea buna,cea intocmai cu Apostolii,intaia-mucenita si facatoarea de minuni Tecla,a vlastarit in primii ani crestini. 
Egumena, 
Monahia Ecaterina