A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile și virtuțile nu sunt simple instrumente retorice.  Înțelese terapeutic, ca boală și sănătate, stricăciune și nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă și punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuții doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii ființei noastre.  Abia atunci înțelegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuți și adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătății și nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovnicești ai tuturor timpurilor, lucrarea de față sintetizează o sumă de repere practice, ușor de înțeles și însușit pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Orice crestin dreptslavitor este chemat sa rosteasca Sfanta Rugaciune.  Avem porunca aceasta inca de la Sfintii Apostoli, care ne-au indemnat sa ne rugam neincetat si sa ne bucuram pururea (I Tes. V, 16 - 17).  Caci ei gustasera deja din bucuria Luminii taborice si stiau ca viata vesnica intru Hristos este bucurie nesfarsita, in care omul isi iese din sinele sau cazut si ajunge la starea cea dintai, si chiar mai presus de aceea, la rostul sau, cel pe care Dumnezeu i l-a randuit inca dintru început.

(lipsa text)

Staretul Siluan, calugar rus din Muntele Athos, s-a nascut in 1866 si a murit in 1938.  El a fost canonizat in 26 noiembrie 1987 si este considerat ca unul dintre cei mai mari sfinti ortodocsi ai secolului XX.

El este autorul unor insemnari de o mare forta duhovniceasca, care conving pe data si se intiparesc pentru totdeauna in mintea si sufletul celui care le citeste.

Aceste insemnari sunt o marturie directa a experientei launtrice a Sfantului Siluan, vadind o familiaritate cu realitatile duhovnicesti cele mai inalte si o adevarata intimitate cu Dumnezeu care, in anumite privinte, pot sa-i para cu totul stranii omului obisnuit, care n-a avut parte de asemenea trairi.

Stea luminoasă pe cerul sfinţeniei slave și universale, stareţul Nil Sorski este un autor duhovnicesc ce nu poate lipsi din biblioteca celor interesaţi de spiritualitatea ortodoxă. Părinte al monahilor și călugăr isihast, Sfântul Nil a fost un iscusit povăţuitor de suflete și prin viețuirea și opera sa. Scrierile ascetice ne pun în mâini o comoară a literaturii duhovnicești, prin sintetizarea învăţăturii patristice despre viaţa în Hristos, prin descrierea etapelor acţiunii păcatului în om, prin oferirea unor mijloace practice în lupta cu patimile și, mai ales, prin așezarea în centrul nevoinţei monahale a trezviei și a rugăciunii minţii. Smerenia și discernământul își vor găsi mult mai lesne sălaș în inimile celor aplecați să soarbă din șuvoiul duhovnicesc nesecat al scrierilor sale.

„Iar eu nimic bun nu fac, ci doar Dumnezeieştile Scripturi le repovestesc celor ce le primesc şi vor să se mântuiască. Întrucât Scriptura spune că străini şi călători sunt, iar dincolo, după moarte, sunt viaţa veşnică şi petrecerea cea netrecătoare fie în odihnă, fie în munci, după cum va răsplăti ­Dumnezeu fiecăruia după faptele lui, cade‑se nouă a ne îngriji de viaţa de după moarte. Şi pentru aceasta am predanisit fraţilor mei scrierea de faţă, pentru mântuirea mea şi a tuturor celor ce o vor voi, înălţând conştiinţa la cele mai bune şi păzind‑o de nepăsare, de viaţa cea pătimaşă, şi de răul păcatelor, şi de oamenii cugetători de cele trupeşti, şi de predaniile cele deşarte şi mincinoase, care au venit şi s‑au strecurat de la vrăjmaşul şi amăgitorul nostru cel de obşte, precum şi din pricina lenevirii noastre.”
Sfântul Nil Sorski

Prin scrierile sale, în special prin cele dogmatice şi omiletice, Sfântul Sofronie a contribuit la formarea şi consolidarea învăţăturii despre dreapta credinţă, și astfel la stârpirea ereziilor apărute în primele şapte veacuri creştine. Sinodul al VI‑lea Ecumenic, de exemplu, şi-a însuşit învăţătura Sfântului Sofronie, făcând din ea propria sa învătătură. Formularea dogmei Sfintei Treimi şi a dogmelor hristologice (Întruparea, cele două firi şi cele două voinţe în Persoana Mântuitorului), făcută de el cu atâta exactitate şi pătrundere duhovnicească, îl aşază în rândul marilor Părinți și Dascăli ai Bisericii.
Pentru strădania de a păstra şi apăra puritatea învăţăturii despre dreapta credinţă şi pentru sfinţenia vieţii, Sfântul Sofronie a fost rânduit de Biserică între cei mai de seamă Părinţi ai ei şi înfăţişat credincioşilor drept pildă de credinţă şi de trăire sfântă.

Sfantul Nil este cunoscut de multa vreme credinciosilor din intreaga Ortodoxie.  Intre istorisirile despre raul de mir izvorat de moastele cuviosului si socantele profetii pe care le cuprind scrierile lui, interesul pentru acest reper al istoriei Sfantului Munte nu a facut decat sa creasca odata cu trecerea secolelor.

Acest volum, care cuprinde cuvintele, vedeniile si prorociile Sfantului Nil, ca si istorisiri despre minunile lui, nu este o culegere de revelatii senzationale pentru amatorii de interpretari si avertismente in registrul apocaliptic, nici o „destainuire zguduitoare” despre vreo „numaratoare inversa” marcata de accidente nucleare, conspiratii bancar-corporatiste, asteroizi si politici dictatoriale, ci o marturie vie despre primejdiile din calea spre mantuire.  O certare a neghiobiei, a fatarniciei si a minciunii.  O calauzire la adevar si la paza minţii.  Un semn al veacului de acum despre Imparatia lui Dumnezeu si veacul ce va sa fie, pentru cititorul cu intelegerea neintunecata.