(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Din cuprins:

Credința deșartă în destin
Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu și Biserica Lui
Păcăleala ghicirii cu cărțile
Păcăleala ghicirii cu ghiocul
Păcăleala ghicirii în cafea
Păcăleala ghicirii cu bobii
Superstiția numărului 13
Păcăleala ghicirii în palmă
Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
Felurite superstiții strecurate în cultul și ceremoniile religioase

Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului. 

• * Cand sa ne rugam? 
• * Cui sa ne rugam? 
• * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare 
• * Mesele zilei 
• * Rugaciune de calatorie 
• * Roaga-te cand pleci de acasa... 

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

Lumea și sufletul sunt două creaturi ale Dumnezeirii, pe care cei vii nu le cunosc și nu le prețuiesc precum se cuvine. Repauzații însă cunosc adevăratul lor preț. Să întrebăm pe împărații pământului, pe tiranii cetăților, pe filozofii neamurilor și bogații care s-au bucurat o clipă de frumusețile, plăcerile, slava și ademenirile lumii acesteia, să ne spună ei ce au dobândit din toate deșertăciunile lumii? Ce au luat din lumea aceasta cu ei în mormânt? Ei tac. Nu ne spun nimic. De ce? Pentru că chiar de ne-ar vorbi ei adevărul, oamenii cufundați în felurite deșertăciuni și griji lumești, n-ar crede. Oamenii cred numai în ceea ce văd, adică, în cele materiale, dar ei nu cred și în ceea ce ne spune Dumnezeu, în lumea spirituală, creată de El, în care ne este pregătită nouă adevărata, desăvârșita și eterna fericire.

"Prin porunca a IV-a Decalogului , ni se porunceste hotarator a sfinti ziua Domnului, zicandu-ni-se: Adu-ti aminte de ziua Domnului ca sa o sfintesti pe ea.  In sase zile sa lucrezi si sa savarsesti toate lucrurile tale; iar in ziua a saptea sa te odihnesti, caci este ziua Domnului Dumnezeului tau.  Ziua de serbare a Sambetei a fost inlocuita in Noul Testament, cu ziua Duminicii: pentru ca Duminica a inceput Dumnezeu sa zideasca lumea cea fireasca (materiala) (Fac. 1, 2-5).  Duminica a innoit lumea Darului, Duminica S-a nascut Domnul Hristos, Duminica a inviat din morti (Mt. 28).  Duminica S-a pogorat Duhul Sfant peste Sfintii Apostoli (F. Ap. 2), si Duminica va fi Judecata Universala a omenirii.  Duminica nu este iertat a lucra, fara numai cu anumite excepții: 1. In cinstea lui Dumnezeu, in slujba Sfintei Biserici (Mt. 12,5).  2. In ajutorarea pentru scaparea aproapelui si a avutului lui din pierzare (Mt. 12, 10-13); si din mare nevoie, de pilda: ucenicii Domnului de foame in ziua de odihna au smuls spice de grau pentru a manca. (Mt. 12, 1-4)"

Protos. Nicodim Mandita

Porunca a VII-a a Decalogului, hotaraste fiecaruia in parte si tuturor oamenilor in general, parte barbateasca si femeiasca, sa se pazeasca pe sinesi curati, zicand:  Sa nu fii desfranat (Ieş. 20, 14).  Desfranarea sau necuratia, este pofta neregulata, nelegiuita, sau peste masura Legilor Divine.  Placerile trupesti nu sunt in sine oprite, dar nu se pot nici macar dori prin gand, afara de randuiala stabilita de Dumnezeu.  Randuiala aceasta este casatoria legitima, intemeiata de insusi Dumnezeu, spre formarea familiei, propagarea si pastrarea omenirii.  Prima familie a facut-o Dumnezeu, punand ca temelie, a societatii omenesti casatoria infiintata in Rai, avand ca Preot si ca Martori (Nasi) pe Insusi Dumnezeu Creatorul: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, Care dupa ce i-a creat si asezat in Rai, i-a binecuvantat zicandu-le: Cresteti si va inmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti pe el.  (Fac. 1, 26-30).  Dupa prima casatorie facuta in Rai, toate casatoriile, dupa Legile Divine si randuiala Ortodoxiei Crestine, se binecuvinteaza de Preotul Bisericii - Ministrul lui Dumnezeu - devenind astfel casatorii legitime, pentru trainica formare a familiei si a societatii omenesti.  Taina aceasta a resfintit-o Mantuitorul in Cana Galileei. (Ioan 2, 1-12).

Protos. Nicodim Mandita

Porunca a II-a a Decalogului este aceasta: "Sa nu-ti faci tie chip cioplit, nici toata asemanarea a cate sunt in cer sus, a cate sunt pe pamant jos, in apa si sub pamant. Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti lor."  Aceasta porunca ne invata ca nu trebuie sa ne inchinam la idoli, adica la lucruri facute de mana omeneasca si socotite ca dumnezei.  Inchinarea la idoli sau idolatria, era foarte raspandita pe vremea cand Dumnezeu a dat prin Moise, poporului evreu, cele 10 porunci, de aceea se atrage deosebita luare-aminte, fiilor acestui neam, sa se fereasca de ea.

Protos. Nicodim Mandita

Existenţa celor 24 de Vămi ale Văzduhului reiese destul de clar şi limpede şi din: Cuvântul de învăţătură, foarte folositor, al Sfântului Macarie Egipteanul. Acolo el arată că un Înger în chip călugăresc descoperindu-i printre altele, despre ieşirea sufletelor din trupurile lor, întâlnirea şi recunoaşterea dintre ele în viaţa viitoare, şi despre cele 24 de Vămi, unde îngerii se ceartă cu diavolii pentru fiecare suflet „Şi dacă vor fi – zice îngerul – mai frumoase si mai multe bunătăţile omului, sufletul aceluia îl iau îngerii şi-l suie din Vamă în Vamă, până îl trec cele 24 de Vămi…”. îngerul vorbind cu Sfântul Macarie mai departe, despre gâlcevile ce se fac între îngeri şi diavolii sălbatici, adaugă: „Şi tot aşa merge sufletul prin cele 24 de vămi, până la poarta cerului’. Apoi vorbind despre cei ce zavistuiesc, că se aseamănă cu luda Iscariotul care a vândut pe Hristos, adevereşte a treia oară existenţa celor 24 de Vămi, zicând.-„Şi aşa merge sufletul la cer, prin cele 24 locuri (vămi) tot intrebându-se, pentru ca nimic necurat să nu intre în împărăţia Cerurilor…

Răscumpărarea omenirii de sub puterea diavolului, a morții și a iadului, s-a făcut de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pentru înlăturarea stării nefericite: "Trebuia - precum zice fericitul Augustin una din două: Sau omul să se ridice la Dumnezeu, sau Dumnezeu să se pogoare la om". Prima fiind cu neputință, a rămas ca răscumpărarea omenirii să se facă tot din partea Dumnezeirii, prin Domnul Iisus Hristos. Pentru aceasta El poartă și numirea de Răscumpărător. Aceasta ne-o arată Dumnezeiasca Scriptură în mai multe locuri. Odată cu rostirea pedepsei protopărinților noștri pentru călcarea poruncii, Dumnezeu în milostivirea Sa, le-a dat și nădejdea mângâietoare a venirii în lume a unui Răscumpărător sau Mântuitor, care să scape omenirea de sub greutatea păcatului.

Răscumpărarea sufletului nostru a adus-o Mântuitorul prin sângele Lui, asemenea unui pelican care își hrănește puii cu sângele său. Despre pelican se spune că își hrănește puișorii cu sângele său. Își împunge pieptul cu ciocul și lasă să picure sânge pentru puișorii lui. Dacă pelicanul ar avea grai, el ar putea zice: "Eu îmi hrănesc puii cu sânge". Iar puișorii, la rândul lor, ar putea zice și ei: "Noi trăim cu sânge"". [...]

Ce icoană minunată este aceasta pentru Jertfa Crucii și Sângele Crucii! Și noi trăim prin Sânge. Și noi trăim prin "Sângele Mielului". Fără acest Sânge nu este - și nu poate fi - nici viață, nici mântuire.

Protos. Nicodim Măndiță