Aceasta carte descrie viata ascetei ortodoxe si marturisitoarei secolului XX.  La varsta de 12 ani a plecat la manastire, unde a fost tunsa calugarita, primind numele de Eufrosina.  Dupa distrugerea manastirii in timpul regimului sovietic, a trecut prin cumplitele deportari si lagare comuniste.  Fiind eliberata in anii de dupa razboi, a locuit in Tula, apoi in satucul Fosforitnii, care se afla in imprejurimile Moscovei.  In anul 1960 a primit schima mare, cu numele Nila.  Dumnezeu a inzestrat-o cu mari daruri: inainte-vederea, vindecarea si prorocirea.  La stareta plina de har ajungeau oameni din toate colturile Rusiei pentru a primi ajutor, mangaiere si vindecare de boli.

Cartea este alcatuita pe baza amintirilor si marturiilor celor care au cunoscut-o pe maica in timpul vietii, fiind completata cu ajutorul scrisorilor si observatiilor fiilor duhovnicesti si oamenilor apropiati staretei.

Parintele Petru Boiarski este unul dintre cei mai mari sfinti preoti de mir din vremurile noastre. L-a slujit pe Dumnezeu cu multa ravna, si pentru aceasta a primit multe harisme, desi era foarte tanar. Dar lucrarea sa a starnit mania diavolului si a slujitorilor sai, care s-au razbunat, si parintele a fost ucis in floarea varstei. Aceasta mucenicie ii fusese descoperita parintelui de DUmnezeu cu multa vreme inainte, dar frica nu l-a invins. El si-a continuat slujirea, cu mult curaj, folosindu-i pe cei care veneau sa-i ceara ajutorul. Si dupa moartea sa, s-a aratat facator de minuni...

Prea adesea convinsi ca rigorismul si triumfalismul pot ascunde lipsa de vigoare duhovniceasca si realism specific crestinismului autentic, nu de putine ori am uitat ca dincolo de Filocalii sau Paterice, dincolo de concordante pe teme sau tratate de teologie stau oameni, oamenii lui Dumnezeu.  Ori aceasta carte a lui Danion Vasile ne umple de uimire prin firescul sau, prin naturaletea pe care ne-o arata.  Ne ofera o sansa de-a ne vedea altfel.  Ai lui Dumnezeu, in ciuda lucrurilor, uneori, monotone, pe care le traim, dar in care facem ce ne este mai la indemana: sa-L cautam, sa-L aflam pe Dumnezeu.

Eroii Pustiei de aproape de prea putine ori au fost iconizati cu atata curaj si ingeniozitate marturisitoare ca in cartea aceasta, veritabil Manual de antiterorism in plan duhovnicesc...

Pr. Constantin Necula

Suntem cu totii pacatosi.  Ne-am obisnuit sa convietuim cu greselile noastre, cu scaderile noastre, cu patimile noastre.  Aceasta carte ne arata cum Dumnezeu bate la usa inimii si le cere sa se schimbe.

Si, in acelasi timp, cartea ne pune inainte cateva modele duhovnicesti.  Ne ajuta sa intelegem ca, printre noi, mai traiesc sfinti...

Interviul din acest volum poate parea socant.  Viata unui tanar non-conformist este plina de peripetii de tot felul.  Dar intalnirea tanarului cu Dumnezeu poate da nadejde multora dintre cititori apasati de diferite patimi.

Cartea de fata nu este marturia unui om care a iesit din labirintul dependentei de droguri.  Ci este spovednia unui tanar cara arata, cat se poate de clar, cum drogurile fura, la propriu, vietile celor dependenti.  Ale celor care s-au crezut independenti, atat de independenti incat au cazut intr-una dintre cele mai viclene curse dracesti.

Parintele Macarie este unul dintre cei mai cunoscuti duhovnici din tara noastra.  Asa cum se vede si din marturiile adunate in cartea de fata, este un preot care, prin harul lui Dumnezeu, schimba vietile celor care vin la el, cautand ajutor pe calea mantuirii...

Experiența vederii lui Dumnezeu (θεοπτία) de către Sfinți, tradiția isihastă și filocalică, precum și cultul Bisericii nu sunt în acord cu concepțiile teologiei post‑patristice, care discreditează cele trei dimensiuni ale vieții bisericești – experiența vederii, isihasmul și cultul – și, în esență, nu fac altceva decât să protestantizeze teologia ortodoxă. 

Teologia post‑patristică aspiră să tâlcuiască Scripturile folosind ca instrument rațiunea, închipuirea și gândirea speculativă, iar nu inima. Vrea dumnezeiasca Euharistie fără arderea inimii, fără Rugăciunea inimii, se referă la „on­tologia persoanei”, iar nu la urcușul omului de la după chip la după asemănare, adică la îndumnezeire. Vorbeşte despre întâi‑stătătorul adunării euharistice, iar nu despre proroc, vorbeşte despre Învierea lui Hristos fără trăirea tainei Răstignirii, care reprezintă tradiţia isihastă de nevoință. Aspiră să răspundă la subiectele pe care le lansează cultura contemporană şi nu se referă la biruința lui Hristos, la biruința creștinului prin puterea lui Hristos împotriva diavolului, a stricăciunii şi a morții. Se preocupă de lume, şi nu de transfigurarea omului, vorbeşte de estetică şi artă şi trece cu vederea asceza rânduită de Părinți. Doreşte să primească răspunsuri la întrebări ale culturii contemporane şi nu se interesează de împărtășirea omului de slava tainei Crucii şi a Învierii lui Hristos. 

Aceasta este problema teologiei post‑patristice și a oricărei alte teologii care nu este bisericească. 

Mitropolitul Ierótheos 
al Nafpaktosului și Sfântului Vlasie

Taina mortii si viata de dincolo de mormant l-au preocupat intotdeauna pe om.  Apostolul Pavel ne descopera ca „este randuit oamenilor ca o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata” (Evrei 9, 27).  Moartea este despartirea sufletului de trup si este ceva inevitabil pentru fiecare om.  Iar evenimentele care preced sau care succed aceasta despartire sunt misterioase si de nedescris.

Moartea nu este un eveniment firesc pentru om, si de aceea omul n-o poate accepta, tocmai fiindca moartea n-a provenit de la Dumnezeu.  Moartea este rezultatul, consecinta pacatului lui Adam si al Evei.  Daca omul n-ar fi pacatuit, n-ar fi imparatit pe pamant moartea, care este cel mai mare vrajmas al omului.  Insa prin Hristos cel Inviat, „vrajmasul cel din urma care va fi nimicit este moartea” (I Corinteni 15, 26) si pentru om, dar si pentru intreaga creatie.

Tinta vietii crestine, dupa cum spune avva Moise, este dobandirea Imparatiei cerurilor, a vietii vesnice, care se izbuteste prin curatirea inimii, caci doar „cei curati cu inima vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8).  De aceea trebuie sa traim viata sacramentala si ascetica a Bisericii, adica sa acceptam metoda tamaduitoare pe care ne-o ofera Biserica pentru curatirea inimii.

În această carte sunt îmbinate trei bestseller-uri ale editurii „Nikeia” – trei cărți ale protoiereului Alexei Uminski: Ce vreau eu de la Dumnezeu, Ce vreau eu de la Biserică și Bazele vieții duhovnicești. Trei teme foarte importante sunt îmbinate pentru a ne introduce în mod succesiv în viața creștină conștientă. Trecând de la simplu la complex, cartea acoperă o gamă largă de subiecte: de la primele întrebări, apărute pe calea către credințăși Biserică– până la viața duhovnicească conștientă. Bine-cunoscutul propovăduitor, scriitor (publicist) și duhovnic caută împreună cu cititorul rezolvări la cele mai dificile probleme ale vieții lăuntrice. Părintele Alexei nu ne cheamă să învățăm norme de comportament, ci pune întrebări despre sensul vieții creștinului și dă exemple nu de o credință formală, ci de una vie și plină de bucurie în Dumnezeu.

Cuprins



Prefață



Ce vreau eu de la Dumnezeu

Teoria evoluției ne eliberează de responsabilitatea de a fi om?

Despre scara care duce la cer

Setea de adevăr sau visul la protecționism?

Dar unde este Dumnezeu?

Cum să facem să nu confundăm pe marea furtunoasă colacul de salvare cu țărmul salvator?



Ce vreau eu de la Biserică

Locul în care se împart darurile. Despre ceea ce căutăm noi, venind la biserică, și ceea ce primim în realitate

Contra „albilor” sau contra „roșilor”?

Pe calea grăuntelui

Cred într-una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică

Despre credința noastrăși despre acele lucruri imposibile la care suntem chemați prin Botez

De ce sunt canonizați sfinții și cum devine viața omului viață de sfânt

Despre ceea ce este esențial și neesențial. Cum să înțelegem regulile bunei credințe și săînvățăm să distingem tradiția de Tradiție

Timpul nu trebuie să ne sperie!

Despre mântuirea în afara Bisericii și dacăÎl poate întâlni pe Hristos un om care nu a auzit niciodată de El

De ce este imposibil să fii creștin „din punct de vedere etnic”

De ce „unde-i unul, nu-i putere” și pentru ce are creștinul nevoie de frați și surori

Despre rugăciunea săvârșită acasăși în bisericăși de ce nu este bine să fie omul singur



Bazele vieții duhovnicești

A muri și a te naște prin Botez

Gulliver, doborât la pământ

De ce proverbul „Omul pentru om este lup” s-a învechit atât de mult?

Gânduri despre viațăîn rugăciunea Tatăl nostru

Despre darurile Tatălui, primite în mâinile noastre

Să scăpăm de iluzia că noi suntem creștini adevărați

Despre aducerea aminte de moarte

Despre conștiință

Despre frica de Dumnezeu

Despre ascultare

Despre smerita cugetare

Despre osândire

Despre mustrarea de sine

Despre minciună

Despre lupta cu patimile

Pravila de rugăciune

Rugăciunea către Sfântul Duh

Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare

Rugăciunile de seară

Moștenirea vieții veșnice

Fericitul Parinte Sofronie a fost omul care si-a asumat "suprema responsabilitate" pe care Dumnezeu o asteapta de la crestini, dandu-se pe sine "iadului pocaintei", precum arata scrierile sale, pentru a se face astfel asemenea lui Hristos, Care S-a pogorat in "iadul dragostei" Sale. Prin urmare, inalta teologie a Parintelui Sofronie, prin care mult L-a slavit pe Dumnezeu, nu este rodul unor studii acdemice, nic al unei preocupari intelectuale de nivel superior. Este, cu adevarat, raza ivita din inima sa luminata de stralucirea Dumnezeiestii Lumini nezidite, inima mai inainte curatita prin pocainta, ajunsa la deplina uiare de sine si la mantuitoarea ura de sine insusi.

Pocainta este o tema duhovniceasca putin inteleasa in profunda ei semnificatie patristica, dupa cum reiese din faptul ca insisi teologii ortodocsi schimba intre ei pareri despre pocainta care sunt cu totul straine gandirii traditionale ortodoxe.  Cartea de fata, ca si altele ale Inalt Prea Sfintieii Sale Arhiepiscopul Chrysostomos, care trateaza teme duhovnicesti la Sfintii Parinti si in special in traditia spirituala a Parintilor Desertului, aduce contributii esentiale la teologia ortodoxa contemporana, mai ales prin aceea ca insumeaza o abordare cu totul noua, venita din partea unui stralucit cercetator multilateral si monah de vocatie, o sinteza a materialelor patristice, in acelasi timp respirand literal duhul traditional ortodox.  Sunt Studii innoitoare intr-un context traditional puternic.

Dr. Gregory Telepneff

Cuviasa Alipia a trait in vremuri apropiate de ale noastre.  Ea a dovedit ca, oricat de grele ar fi incercarile prin care Dumnezeu ingaduie sa trecem, pot fi biruite.  Puterea credintei ei ne este pilda noua, celor caldicei, care cautam sa mergem pe o cale a mantuirii presarata cu bucurii si impliniri trecatoare.