Acei care sunt satui de poame carnoase, desigur ca nu se uita la samburi. Dar ii rig, pentru dragostea lui Dumnezeu sa nu calce in picioare si sa piarda aceste seminicioare, care sunt adunate cu sudori si cu lacrimi, caci vor veni zile, cand se vor strange de vrajmasi cartile cele bune (adica poamele cele duhovnicesti) si atunci nevoiasii vor cauta samburasi vechi si nu vor afla.

Sfantul Ioan Iacov Romanul

(lipsa text)

E imposibil ca sufletul insetat dupa Izvorul Iubirii sa nu-L gaseasca...

Parintele Craciun Opre

Cautati sa faceti cat mai mult bine in jurul vostru, rugati-va cat mai mult cu Rugaciunea lui Iisus, nu vorbiti de rau pe nimeni si astfel veti avea pacea inimii. Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa va ajute neincetat, in orice loc va veti afla!

Parintele Sofian Boghiu

Traim niste vremuri destul de anevoiase, dar nu trebuie sa ne temem.  Daca ne temem, am pierdut viata, am pierdut existenta. De aceea v-ati botezat, v-ati imbracat in Hristos - si in Hristos trebuie sa traim!  Ce inseamna Hristos?  Suferinta, viata crucii.

Ingerii, acesti slujitori ai slavei lui Dumnezeu, au coborat deasupra colibei parintelui Visarion si si-au deschis pergamentele lor cu vietile sfintilor.  Calendarul arata data de 24 august.  Oamenii de pe pamant si cerul intreg sarbatoreau pe un sfant.  Il chema Dionisie si era din Zakinthos, a fost ranit si a iubit si a suferit si l-a iertat pe ucigasul fratelui sau.

Si ingerii au deschis un nou pergament si au scris: 24 august, astazi, multi ani mai tarziu, un alt sfant, diferit de Sfantul Dionisie, dar care L-a iubit pe acelasi Dumnezeu, a implinit acelasi cuvant al Evangheliei, a fost ranit in aceeasi lupta, a suferit, dar a si iubit, un alt sfant, identic cu cel dinainte, l-a iertat pe fratele sau criminalul, au scris ingerii si au infasurat pergamentul, ca sa il duca la Dumnezeu.

Noi oamenii nu stim sa ne iubim si sa ne cinstim, ci am pierdut aceasta intelegere.  Caci daca cineva ar suferi putin pe fratele sau cand se iuteste sau se scarbeste, dupa ce acela isi va veni in sine si va vedea cum a fost suferit de aproapele si cum si-a pus sufletul pentru el, se va bucura cu bucurie negraita.

Cu adevarat cel ocarat este dator a multumi unora ca acestora si a-i avea pe ei, daca este patimas, ca pe niste doctori ce-i vindeca ranile sufletului lui; iar de este nepatimas, ca pe niste facatori de bine ai lui si mijlocitori ai Imparatiei cerurilor.

Rugăciunea necurmată este arma cea mai puterni­că în drumul desăvîrşirii sufleteşti. Sfînta rugăciune este aceea care coboară asupra omului darul Du­hului Sfînt. Taina rugăciunii nu se îndeplineşte în anumite ore hotărîte, căci toată vremea ce rămîne în afara aces­tora este timp pierdut. Rugăciunea trebuie făcută deci neîncetat. Din citirea Sfintelor Scripturi vine lumina în­țelegerii, care, după aceea, se schimbă cu dumne­ze­iască schimbare. Trebuie a ne instrui în aşa fel ca mintea să ajungă a pluti oarecum în Legea Dom­nu­lui, după călăuzirea căreia se cuvine a ne întocmi şi viața. Cînd omul îşi într-armează sufletul cu cu­vîn­tul lui Dum­nezeu, el se umple de acea înțe­lep­­­ciune care-l ajută să deosebească ce este bine şi ce este rău. Citi­rea să se facă în singurătate şi toată luarea-aminte să fie adîncită în adevărurile Sfintei Scrip­­turi, din care să primească într-însul acea căl­du­ră care porneşte izvorul la­crimilor, căci acestea încăl­zesc pe om în întregime şi-l umplu de daruri du­hovniceşti care-i învio­rează min­tea şi inima mai mult decît orice cuvinte.

Sfîntul Serafim de Sarov

Cand va este greu din pricina lucrurilor pe care le fac copiii vostri, atunci plangeti, atunci va rugati la Dumnezeu ca El sa va ajute.  Rugaciunea voastra ramane insa neroditoare.  Si pentru ce ramane neroditoare?  Pentru ca nu-I putem impune lui Dumnezeu pro­priile conditii, pentru ca voi insiva trebuia sa va ingrijiti de copiii vostri si de educatia lor – nu sa asteptati, in nepurtarea voastra de grija, sa implineasca aceasta Dumnezeu.

Orice mama crestina ar trebui sa stie toate aceste lucruri: cum sa se poarte cu copiii ei in primii ani de viata, in adolescenta, cum sa-i inteleaga si cum sa-i indrume pentru a depasi perioadele dificile prin care trec.  Deloc usor, insa bucuriile vor fi pe masura ostenelilor, atat in aceasta viata trecatoare, cat si in viata vesnica…

In vecii vecilor fie binecuvantarea lui Dumnezeu cu mamele care isi cresc copiii intru evlavie!

Sfanta Liturghie este Pastele neintrerupt al Bisericii.  Fiecare Sfanta Liturghie este Inviere, este taina mormantului gol, este Pastele.  Este inceputul si pregustarea veacului celui nou, care patrunde in cel vechi si-l transfigureaza in lumina invierii.  Este prezenta harismatica a Imparatiei viitoare.  Este viata in Rai inca de acum.

Toate evenimentele vietii lui Hristos sunt savarsite la Sfanta Liturghie.  Aici Il vedem pe Domnul cum se naste la Sfantul Proscomidiar, cum iese la activitatea publica prin Iesirea Sfintei Evanghelii, cum propovaduieste prin citirea ei.  Il vedem cum merge spre Patimi la Intrarea Mare, cum se jertfeste pe Sfanta Masa, cum inviaza in noi prin Sfanta Impartasanie si cum se inalta iarasi la ceruri la sfarsitul Sfintei Liturghii.

La Sfanta Liturghie devenim cu adevarat una cu toti atunci cand toti avem aceasta prima si mare, unica iubire-temelie: iubirea pentru Persoana Domnului nostru Iisus Hristos.

La Sfanta Liturghie incepem deja sa schimbam spatiul si sa unim lumea cereasca cu cea pamanteasca.  Avem ambele lumi in noi.  Aducem cerul inchipuit jos pe pamant si ne ridicam pe noi sus la ceruri.  Participam la cultul cel tainic si universal.

Sfanta Euharistie este un Paste neintrerupt al Bisericii.  Fiecare Sfanta Liturghie este Inviere, este Taina mormantului gol, este Paste!

Lupta dintre Duhul lui Hristos și duhurile cele rele care îl ispitesc pe om de‑a lungul vieții începe încă de la Botez, creștinul fiind asaltat de mulțime de păcate.

Duhurile pierzătoare se silesc să ne des­par­tă în fiecare ceas de Cel Preaînalt prin cele să­vârșite de noi, prin cuvânt ori chiar prin cuget. În acest cumplit război al omului cu răul şi duhurile sale nevăzute, având în ajutor pe Însuşi Dumnezeu, mulțime de creștini s‑au arătat însă biruitori, încununându‑se cu cununa cea ne­veș­tejită a sfinţeniei.

Cartea de față prezintă în chip limpede răz­boiul nevăzut al omului, fiind un îndrumar ne­pre­țuit al Părinților celor din vechime, dar și al unor nevoitori mai apropiați de zilele noastre, pe calea dobândirii Împărăției cerești.