(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Din cuprins:

Credința deșartă în destin
Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu și Biserica Lui
Păcăleala ghicirii cu cărțile
Păcăleala ghicirii cu ghiocul
Păcăleala ghicirii în cafea
Păcăleala ghicirii cu bobii
Superstiția numărului 13
Păcăleala ghicirii în palmă
Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
Felurite superstiții strecurate în cultul și ceremoniile religioase

Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului. 

• * Cand sa ne rugam? 
• * Cui sa ne rugam? 
• * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare 
• * Mesele zilei 
• * Rugaciune de calatorie 
• * Roaga-te cand pleci de acasa... 

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

Lucrarea de față vine să arate că monahii nu numai că au luptat și s-au jertfit pentru credința ortodoxă și adevăr, dar foarte adesea au fost principalii, dacă nu chiar singurii lor apărători. Aveau, desigur, cu adevărat, o mare dragoste și dăruire față de viața de liniște, își dedicau cea mai mare parte din timp rugăciunii, se distingeau prin smerenie, supunere, blândețe și ascultare, dar toate acestea nu înseamnă că erau făpturi lipsite de voință sau „oi necuvântătoare”! Ascultători ai cuvântului evanghelic, monahii n-ar fi putut urma niciodată unor păstori care „nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sar pe aiurea”, căci i-ar fi socotit „furi”, „tâlhari” și „străini” și „ar fi fugit” de unii ca aceștia (cf. Ioan 10, 1-6). 
Sfântul Teodor Studitul învăța în acest sens: „Porunca Domnului grăiește să nu tăcem în vremuri de primejdie pentru credință. Căci, zice, să vorbești, și să nu taci, și: «De se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el» (Evrei 10, 38), și: «Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga» (Luca 19, 40). Fiindcă atunci când este vorba de credință, nu putem spune: Eu cine sunt? Preot? Defel. Căpetenie? Nici asta. Ostaș? De unde? Lucrător? Nici asta. Sărac, agonisindu-și hrana de pe-o zi pe alta. Nu mă privește pe mine treaba asta și nici nu cade în seama mea. Vai, pietrele vor striga, și tu vei rămâne mut și fără grijă? [...] Căci și acest sărac, dacă acum nu vorbește, în ziua judecății va fi fără de răspuns și vrednic de osândă fie și numai din pricina aceasta”.

Multora nici măcar nu le este cunoscut faptul că există această carte, nici cel ce a scris-o și a alcătuit-o. De aceea am judecat să-mi dau silința mai ales pentru ea, ca să-i învăț pe cei necunoscători și ca să nu fie uitată și ascunsă o asemenea comoară. Căci poate să ne folosească nu mai puțin decât înseși Evangheliile; de atâta filozofie, de corectitudinea dogmelor și de minuni este plină în chip arătat și mai ales de cele lucrate de Duhul. Să nu trecem de acum încolo peste ea, ci să o cercetăm cu migală! E cu putință a afla aici și dogme, care, de nu era cartea aceasta, nu s-ar fi făcut cunoscute nimănui așa de limpede, ci începătura mântuirii noastre s-ar fi ascuns și ar fi fost nearătată în privința viețuirii și a dogmelor. Cea mai mare parte din cele puse aici sunt faptele lui Pavel, care s-a ostenit mai mult decât toți. Și pricina este că fericitul Luca, cel ce a alcătuit cartea aceasta, era învățăcelul lui, a cărui virtute este cu putință a o vedea din multe părți, dar mai ales din aceea că s-a ținut nedespărțit de învățătorul său și l-a urmat totdeauna.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Un om sanatos este „capital” pentru societate.  Iar daca unul devine doi, devine zece, devine o suta, iata o societate sanatoasa.  Astfel devin societatile sanatoase, nu prin schimbarea sistemelor, nu prin instaurarea comunismului, socialismului sau liberalismului.  Nu se schimba asa oamenii si nici societatile pe care le alcatuiesc acestia.

Pentru ca societatea sa se schimbe, trebuie sa se schimbe fiecare om.  Si tocmai asta face Ortodoxia.  Doar Ortodoxia o poate face.  Doar Biserica Οrtodoxa (prin metoda ei terapeutica – isihasmul) poate sa-l vindece pe fiecare om, mintea si intreaga lui fiinta psihosomatica.

Atunci cand spunem isihasm, sa nu ne gandim doar la asceţi, la pustnicii care se nevoiesc si se linistesc in pustie.  Isihasmul este metoda terapeutica a Ortodoxiei.  Toti trebuie sa practicam isihasmul.  Este un intreg „pachet”, am putea spune, de actiuni psihoterapeutice.  Sunt toate cele recomandate de Biserica noastra ca mijloace si metode terapeutice: asceza, rugaciune neincetata, pocainta, viata liturgica.

Cartea impleteste invataturile patristice ortodoxe cu sugestii practice adresate parintilor; din aceasta impletire a rezultat o carte care nu este numai o sursa de inspiratie, ci si o lectie de bun simţ.  Pentru a zugravi atat virtutile crestinesti, cat si metodele de a favoriza dezvoltarea lor in sufletele copiilor, Elizabeth White se sprijina pe bogata ei experienta de profesoara, mama si credincioasa ortodoxa devotata.

Fiecare capitol se incheie cu o lista de idei practice pe care orice parinte poate incerca sa le aplice, pentru a sprijini cultivarea unor calitati de caracter precum atentia si concentrarea.  Aceasta carte, care este un mic tezaur, s‑ar putea intitula: Ce au de spus Sfintii Parinti despre arta de a fi parinte.

Acest studiu este si un manual care ii va ajuta pe parinti, pe profesori si pe toti cei care se ocupa de copii si au grija de ei sa creeze un context potrivit, o atmosfera care sa favorizeze promovarea unei atitudini ortodoxe fata de sine, fata de ceilalti, fata de lume si fata de Dumnezeu.

Aceasta carte(care se afla acum la a doua editie, cea dintai aparand in 2007 sub titlul de Taramul minunilor) a fost scrisa avandu‑se in vedere educatia copiilor pana la varsta de opt ani.

Petruș, un copil de la țară, familiarizat cu traiul în natură și cu lecturarea multor cărți, este introdus de o zână, Fantezia, în spațiul mirific al poveștilor pe care el le citește. Urmând firul povestirii, cei doi călătoresc, în vis, spre vârful unui munte unde locuiesc trei uriași, care îi vor înlesni eroului contactul și împrietenirea cu copii din toată lumea, aduși și ei, prin lectură, de Fanteziile lor. Războiul izbucnit în lumea reală face ca unii copii să nu mai poată veni la minunatele întâlniri, unde cuvintele de ordine sunt prietenia și pacea, fiind depășite toate barierele legate de comunicare sau distanțe. Singura soluție pentru continuarea prieteniei este oprirea războiului. Acest lucru va deveni realitate doar atunci când copiii se vor aduna în număr de 100 și vor forma ”un strugure viu cu 100 de boabe”. 

Se va putea realiza oare acest vis al lui Petruș, care ar avea urmări directe în evoluția omenirii?  La finalul lecturii, cititorul este lăsat să decidă singur dacă strugurele lui Petruș a influențat sau nu cursul istoriei.

O carte premiată în Grecia și la nivel internațional, creație a unei mari scriitoare contemporane, Maria Goumenopoulou.

Pe doua dintre chipuri sfintite, care si-au lasat pecetea in viata Bisericii si care au trait in aceeasi vreme, le vom cunoaste in aceasta carte. Pe mai-marele melozilor si imnografilor, Sfantul Ioan Damaschinul, care este si cel mai mare dogmatist al Bisericii noastre, si pe Sfantul Cosma, episcop de Maiuma, din Palestina, un melod si imnograf la fel de insemnat, ce ne vorbesc foarte des, fara sa ne dam seama, prin sfintele slujbe ale cultului nostru.
Mai mult decat orice, la participarea totala a credinciosului la cult contribuie mestesugurile iconografiei si imnografiei
In ambele mestesuguri s-a distins, dupa cum vom vedea, Sfantul Ioan, care prin bunavointa lui Dumnezeu a trait multi ani impreuna cu Sfantul Cosma in casa parinteasca a primului si in Lavra Sfantului Sava. Acest fapt ne permite sa presupunem ca au conlucrat si la modelarea muzicii bisericesti si au influentat, dupa cum stim, determinant, tonalitatea ei.
Insa un domeniu si mai important in care a actionat mult-talentatul Damaschin a fost Teologia si indeosebi Dogmatica, pe care a sistematizat-o ca stiinta si totodata a folosit-o in infruntarea marilor erezii ale vremii lui, mai ales a iconoclasmului. In aceasta l-a intrecut pe fratele sau adoptiv, Sfantul Cosma, care insa in domeniul imnografiei nu este considerat mai prejos decat Ioan, de vreme ce Biserica i-a dat si prenumele de „melodul” sau „imnograful”.