Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Ambele volume ale cărții de față(primul terminat în 1972, al doilea în 1973) trădează efortul disperat al părintelui Marcu de a descoperi „prezența reală a lui Dumnezeu” în „rugăciunea lui Iisus”, pe care el nu s-a mulțumit doar s-o teoretizeze, cum ar părea la prima vedere, cât mai ales s-o trăiască, ca metodă de echilibrare sufletească într-o lume profund tulburată de presiunea politică, socială și psihologică masivă exercitată de propaganda materialist-vulgară a momentului; un materialism care, spre marea durere a autorului cărții de față, pătrunsese adânc și în mediile bisericești, în special în rândurile clerului mediu și înalt, punând în umbră (dacă nu chiar aruncând în dispreț și în uitare) marea temă a „rugăciunii”.

Traind intr-o perioada apropiata vremurilor noastre, Sfantul Ioan de Kronstadt da marturie prin exemplul sau ca, indiferent de imprejurari, putem duce o viata conforma cu invataturile lui Dumnezeu. In insemnarile sale duhovnicesti privim uneori ca in oglinda, descoperind situatii ce ne sunt familiare. Cartea de fata nu este un simplu jurnal, ci un indrumar pentru urcusul duhovnicesc. Rugaciunea, pocainta, jertfa sunt coordonatele ce ne calauzesc spre acest urcus. Privind la lupta launtrica a parintelui Ioan, constientizam faptul ca dobandirea acestor virtuti nu este o utopie, ci ceva ce sta in putinta tuturor.

Staretul Haralambie, fratele meu duhovnicesc, a fost unul dintre ucenicii batranului Iosif isihastul. Prin rugaciunea sfantului nostru staret, Paintele Haralambie s-a invrednicit de mult har si de multe binecuvantari ale Sfantului Duh. Era simplu din fire si fara de rautate, lucru care l-a ajutat sa faca ascultare desavarsita, iar aceasta l-a umplut de har. Marele nostru batran Iosif il iubea foarte mult pentru simplitatea sufletului sau si de aceea i-a daruit rugaciunea neincetata si ravna duhovniceasca in toate. Pentru aceasta, eu, cel din urma in viata duhovniceasca si cel mai mic frate cu varsta din sinodia noastra, il respectam, ma minunam si il iubeam mult pentru grabnica lui sporire in cele duhovnicesti. Sufletul lui stralucea de harul cu care era inzestrat. Arhim. Efrem, Sfanta Manastire "Sfantul Antonie", Arizona

Nu sunt multe locuri in lume in care poti spune ca Dumnezeu locuieste in pacea Sa. Miez al culturii Ortodoxiei, Athosul, cu geografia sa cea luminoasa si teologia plina de Har in Hristos Dumnezeu, poarta in sine icoana Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant. Pana sa ajungi acolo, orice ai asculta este tradare de ralitate. E totul cu mult mai frumos. Mai inalt. Mai Luminos. Mai Gradina Vie a Maicii Domnului. Prin ea. locul acesta a devenit locas. Spatiu de sfintenie si lupta intru despatimire. Precum linistea aceea care patrunde in toti porii sufletului cand dinspre straini se revarsa, in marile Privegheri ale Athosului, raspunsul obstei in rugaciune la ecteniile Altarului din care se desprind Liturghii spre Cer. Ca roman, taina trairii athonite mi-a ingaduit Dumnezeu sa o gust din plin in Schitul romanesc Prodromu. Linistea din primele zile ale Creatiei te patrunde in toata fibra vietii. Respiri atent atomii Imparatiei si traiesti din plin Taina Rusaliilor. Duhul lui Dumnezeu se poarta pe deasupra apelor Marii si schimba sensul vietii tale, daca te lasi cuprins in Dumnezeiasca Liturghie. Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Pentru Staretul Paisie rugaciunea este marea posibilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu sa comunicam cu El, sa-I cerem ajutorul. Pe Staret il durea cand ii vedea pe oameni ca se chinuiesc, nevoindu-se "cu prea putinele lor puteri omenesti", in timp ce ar fi putut sa ceara ajutorul lui Dumnezeu, Care "poate trimite nu numai puterea dumnezeiasca, ci multime de puteri dumnezeiesti. Si atunci ajutorul Lui nu se va numi numai ajutor dumnezeiesc, ci minune a lui Dumnezeu". De aceea insista ca trebuie sa simtim rugaciunea ca pe o necesitate si se straduia sa-i ajute pe cei care inca nu stiau sa se roage, "sa puna inceput bun si inima lor sa porneasca lucrand rugaciunea". Pe cei care dobandisera obisnuinta buna a rugaciunii, ii intarea sa se roage cu mai multa marinimie si cu mai multa caldura. Insa tuturor le recomanda pocainta si smerenia, ca principale conditii pentru comuniunea cu Dumnezeu.

Minunea Sfintei Lumini de la Ierusalim, care se savarseste in fiecare an in cadrul unei ceremonii speciale a ortodocsilor in amiaza Sambetei celei Mari, se afla in ultima vreme in atentia oamenilor de stiinta, dat fiind faptul ca s-au formulat, chiar si din partea clericilor si teologilor, puncte de vedere care neaga caracterul ei suprafiresc. Adica neaga evenimentul marturisit si trait de veacuri pana astazi, al venirii minunate din Cer a Sfintei si necreatei Lumini, care aprinde candela stinsa de pe Sfantul Mormant, fara interventia omeneasca. Din aceasta candela, in continuare, patriarhul grec-ortodox aprinde patru manunchiuri a cate 33 de lumanari fiecare si imparte Sfanta Lumina credinciosilor care asteapta in biserica. Odata cu aprinderea minunata a candelei de pe Sfantul Mormant se aprind si alte candele si manunchiuri de lumanari ale inchinatorilor.

Marea majoritate a lumii epocii noastre este instruita lumeste si alearga cu o viteza lumeasca mare. Dar fiindca ii lipseste frica de Dumnezeu - inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu - ii lipseste frana, iar cu viteza, fara frana, sfarseste in prapastie. Oamenii au foarte multe probleme si cei mai multi sunt foarte ametiti. Si-au pierdut orientarea. Incet-incet vor ajunge sa nu se mai poata controla pe ei insisi. Daca cei ce vin in Sfantul Munte sunt atat de zapaciti, atat de incurcati, cu atata neliniste, ganditi-va: ceilalti care sunt departe de Dumnezeu, de Biserica, oare cum sunt?

Anii au trecut si iata ca Maica Domnului m-a ajutat si m-a luminat sa scot si volumul III din seria Povestiri duhovnicesti. Am scris despre lucrurile minunate care se petrec in jurul nostru si despre persoanele deosebite pe care le-am intalnit. Sper sa va placa, sa va intareasca si sa va folositi duhovniceste. Sa nu uitam ca Maica Domnului ne iubeste si mijloceste mereu la Bunul Dumnezeu pentru noi. Sa nu uitam nici sa-i iubim pe sfinti, sa-i cinstim si sa-i chemam oricand in ajutor, pentru ca sunt grabnic ajutatori si rugatori la Dumnezeu pentru noi. Monah Pimen Vlad

Staretul Iosif a fost fara stiinta de carte, dupa cultura lumeasca abia a terminat clasa a doua primara, insa a fost intelept in cele dumnezeiesti. A fost un teodidact. Universitatea pustiului l-a invatat cele de care mai ales avem nevoie: cele ceresti. Stim ca din cuvantul Staretului se vor folosi monahii, precum si cei din lume care lupta lupta cea buna. Daca se vor mai folosi si altii, aceasta numai Domnul o stie si sa faca asa cum binevoieste bunatatea Sa. Oricum acestea nici nu se inteleg usor fara o cugetare barbateasca si nici nu se pot pune in lucrare fara multa nevointa si osteneala.

Sfantul Munte al Athonului este simbolul dragostei, al deplinei afierosiri lui Dumnezeu a monahilor si al evlaviei credinciosilor Imparati bizantini, care l‐au inzestrat cu dreptul de autoguvernare, cu avatonul si cu alte privilegii legate de acesta. El ramane o continuitate vie a puternicei si stralucitei Imparatii bizantine de altadata. Prinosul lui de‐a lungul veacurilor este imens si nepretuit. Exista multe feluri de traditii in Sfantul Munte. Arhitectura, muzica, traditie tipiconala (tipicul slujbelor), pictura si altele. Toate sunt bune si insemnate, dar referirea noastra se face aici la trairea traditiei ascetice si isihaste. Aceasta nu depinde si nu se epuizeaza prin metode si asezari exterioare. Adica toti cei care traiesc in pustie sunt pustnici si isihasti, de vreme ce asceza si isihia sunt mai ales o stare, o izbanda si o nevointa duhovniceasca. Toti cei care sunt silitori ai firii lor si au trezvie si rugaciune traiesc aceasta traditie, indiferent daca se nevoiesc intr‐o chilie sau o chinovie. De aceea cele scrise nu promoveaza traditia unui Staret, a unei Chilii sau a unei Manastiri, ci o traditie vie, continua si foarte felurita a intregului Sfant Munte.

Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, a trasat o cale scurta si luminoasa pe cerul Bisericii Ortodoxe, iar acum se odihneste aproape de Acela pe Care atat de mult L-a iubit in toata viata sa. Principiul de temelie al Staretului a fost dorinta de a predica Evanghelia in dar, dupa exemplul Sfantului Apostol Pavel, sa slujeasca Biserica fara cea mai mica rasplatire materiala. De aceea in toata viata sa a ramas fara subventie si asigurare, economisindu-si cele de trai, mai ales in primii ani ai slujirii sale preotesti, din corecturile publicatiilor Astir ale Fratilor Papadimitriu. Parintele Epifanie in toata viata sa si-a aruncat grija spre Domnul si filosofia lui cea mai inalta - asa cum o caracteriza - era cererea liturgica: pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

Incepand cu zorile secolului al XX-lea si pana in ziua adormirii sale, care s-a petrecut pe data de 8 mai 1980, pururea pomenitul Staret Filotei Zervakos, a fost, am putea spune, o stea care a stralucit pe cerul duhovnicesc al Bisericii crestin-ortodoxe elene. Parintele a fost de o notorietate evidenta, raspandind multa lumina asupra spiritualitatii ortodoxe, pana dincolo de hotarele pamantului elen. Pururea pomenitul Staret a fost ieromonah timp de aproape 70 de ani fara intrerupere. El s-a lepadat de sine, si-a luat crucea si L-a urmat pe Hristos in chip bineplacut lui Dumnezeu. In calitatea sa de pastor(staret al Sfintei Manastiri Langobarda), si-a calauzit turma in chip desavarsit, ramanand credincios traditiilor si invataturilor apostolice. Ca parinte duhovnicesc al clericilor si mirenilor, el a atras la Hristos o multime de fii duhovnicesti. Si-a iubit fiii duhovnicesti si i-a intarit pe piatra credintei. Ca vrednic misionar, el a strabatut aproape toata Grecia - si dincolo de ea - pentru spovedanii, povatuiri si spre a propovadui Cuvantul lui Dumnezeu. A fost neobosit pana la ultima suflare. Desi s-a imbolnavit grav, el nu a incetat vreodata sa-i invete ori sa-i mustre pe fiii sai duhovnicesti care-l inconjurau.

Canoanele Domnului nostru Iisus Hristos si rugaciuni folositoare de suflet

Colectia: Alte carti
Autor: Lipsa autor

Cred ca vei veni sa judeci viii si morti si toti vor sta intru a lor randuiala: batranii si tinerii,conducatorii si supusii lor, domnii si judecatorii, bogatii si saracii, femeile si barbatii. Oare cum ma voi afla eu atunci? Drept aceea, strig tie: Da-mi, Doamne, mai inainte de sfarsit sa ma pocaiesc.

Editura: Agapis
Format: 10x14cm
ISBN: 978-606-8654-13-3
Numar de pagini: 94

Status: in stoc

Pret: 3.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- (lipsa text)

Acatistier - Agapis - Lipsa autor

Agapis

- Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.
  
  Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari. Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Luxul si impodobirile ruineaza sufletul - Lipsa autor

Agapis

Sfantul Efrem cel Nou - Viata, Minuni, Paraclise, Rugaciuni. - Lipsa autor

Agapis

- Din cuprins:
  
  Credința deșartă în destin
  Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu și Biserica Lui
  Păcăleala ghicirii cu cărțile
  Păcăleala ghicirii cu ghiocul
  Păcăleala ghicirii în cafea
  Păcăleala ghicirii cu bobii
  Superstiția numărului 13
  Păcăleala ghicirii în palmă
  Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
  Felurite superstiții strecurate în cultul și ceremoniile religioase

Capcanele iadului - Lipsa autor

Agapis

- Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului.
  - * Cand sa ne rugam?
  - * Cui sa ne rugam?
  - * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare
  - * Mesele zilei
  - * Rugaciune de calatorie
  - * Roaga-te cand pleci de acasa...

Dai vointa, iei putere - Lipsa autor

Agapis

- Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

Inmormantarea si parastasele cuvenite - Lipsa autor

Agapis

Carti scrise de acelasi autor

- Canoanele Maicii Domnului alcătuite de Sfântul Ioan Damaschin.

Canoanele Maicii Domnului - Sf. Ioan Damaschin - Lipsa autor

Agapis

Pelerinaj la Muntele Athos - Lipsa autor

Agapis

- Aceasta carte are legatura cu tot ce se intampla in jurul nostru. De ce justitia e miza suprema? De ce o ordonanta poate declansa un razboi civil sau poate fi pretextul pentru declansarea lui? Ma tem ca nu are cine sa raspunda. Oricat de delicati am vrea sa fim, realitatea e una singura. Sunt constient ca am scris o carte incomoda, dura, enervant de realista, asa cum este si Un procuror acuza. O nebuna si-a revenit in mod inexplicabil. O suspecta de crima organizata a eludat inchisoarea in mod miraculos. Si a inteles din ce univers al tenebrelor a scapat.
  
  Observ ca se vorbeste frecvent de realitatea sumbra. Dar vorbele zboara. De aceea nici nu sunt atat de primejdioase. Cu totul altceva este cuvantul scris. Cuvantul scris poate deveni document, poate marca istoria. De aici vine teama. Ma intreb din nou: unde sunt teoreticienii dreptului, cei care ar putea emite puncte de vedere insumontabile? Tac. De aceea am scris aceasta carte. Pentru ca ei care ar trebui sa lamureasca lucrurile acestea sunt marii absenti ai istoriei pe care o traim astazi.
  
  Sergiu Ciocarlan

Protocoalele evadatilor din lagarul experimental Zion - Lipsa autor

Agapis

- Acatistul Chipului nefăcut de om al Domnului nostru Iisus Hristos
  Acatistul Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului
  Acatistul Sfintei Cruci
  Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Scărarul
  Canonul cel mare
  Acatistul Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria
  Acatistul Sfintei Maria Egipteanca
  Acatistul Intrării Domnului în Ierusalim
  Acatist la Împărtășirea cu Sfintele Taine
  Acatistul Sfintelor Patimi ale Domnului nosutru Iisus Hristos
  Acatistul Sfintei Mironosițe Veronica
  Acatistul SFântului Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos I
  Acatistul SFântului Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos II
  Cele Șapte plânsuri ale Sfântului Efrem Sirul

Acatiste si alte rugaciuni ale Postului Mare - Lipsa autor

Agapis

- Micul Andrei descoperă, în tainicile adâncuri ale Deltei, cât de minunat este Sfântul al cărui nume îl poartă – întâiul chemat Apostol al lui Hristos. Ce alte lucruri fără seamăn i se mai dezvăluie, aici, puteţi afla şi voi, însoţindu-l: repede, sus, în barcă, să prindem, împreună, răsăritul soarelui!
  
  „Porniseră, pe fluviu, în amonte. Cerul, părăsit de lună, apăsa, greu, deasupra apelor. În ritmul lin impus bărcii de mâinile pricepute ale Bunicului, alunecau printre nuferi, despicând fâşii de ceaţă. Stârci, raţe, pescăruşi şi o mulţime de alte păsări mici, pe care copilul nu le cunoştea, se ridicau spre cer, deranjate de trecerea lor. Plecate adânc spre undele fremătânde ale Dunării, sălciile păreau că se privesc în oglinzi de argint, să îşi pieptene pletele de frunze. Din când în când, din înalte tufişuri de stuf, ieşeau şi treceau pe lângă ei, alte bărci.“

Vino si Vezi! Viata Sfantului Apostol Andrei povestita copiilor - Lipsa autor

Agapis

- Aceasta carte, tiparita acum pentru prima data in romaneste, a fost alcatuita de unul dintre marii Cuviosi ai Palestinei crestine: Sfantul Antioh Pandectul, monah din Lavra Sfantului Sava cel Sfintit. Una dintre rugaciunile lui a fost cuprinsa in pravila de seara a fiecarui crestin, iat alta in randuiala Pavecernitei - dovada a marii pretuiri de care s-a bucurat, ca traitor si ca scriitor, din partea Bisericii Sobornicesti.
  
  Dupa cum spunea Sfantul Nectarie din Eghina, care a reeditat originalul grecesc la inceputul veacului trecut, "aceasta lucrare este vrednica de citit si plina de indemnuri cat de poate de folositoare... Fiecare cap trateaza o anumita tema morala, asa incat lucrarea, in ansamblul ei, alcatuieste un frumos sistem de teologie morala, impletit din cuvintele Sfintelor Scripturi si ale vechilor Dascali ai Bisericii... In capetele acestea scriitorul a cuprins pe scurt, cu cuvintele sale, Sfanta Scriptura a Vechiului si a Noului testament, asa incat nici sa nu fie grea cartea, nici sa nu fie lasat deoparte vreun lucru dintre cele care tin de folosul si mantuirea sufletului".
  
  Scrisa pentru o obste de calugari bejenita in urma restristilor vremii, cu scopul de a tine locul INTREGII biblioteci a manastirii lor, aceasta lucrare a fost conceputa ca o CARTE DE CAPATAI a crestinului, ce poate fi purtata oriunde cu usurinta si reprezinta, asa cum arata Sfantul Nectarie, o enciclopedie completa a cunostintelor morale necesare pentru viata duhovniceasca, folositoare pentru calugari si mireni deopotriva.