A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile și virtuțile nu sunt simple instrumente retorice.  Înțelese terapeutic, ca boală și sănătate, stricăciune și nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă și punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuții doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii ființei noastre.  Abia atunci înțelegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuți și adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătății și nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovnicești ai tuturor timpurilor, lucrarea de față sintetizează o sumă de repere practice, ușor de înțeles și însușit pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Cartea de fata este unul din cele mai importante documente ortodoxe. Alaturi de multe sfaturi duhovnicesti de folos pentru fiecare dintre noi, batranul cuvios - figura centrala a acestui text - ne pune inainte profetii cutremuratoare despre vremurile din urma, in care "nu va mai ramane nici o calauza duhovniceasca, deoarece si acestia vor urma caile lumii. Bisericile lui Dumnezeu vor deveni fie goale, fie duhovniceste profanate de catre pastori nevrednici. La apogeul acestor suferinte si al haosului din lume va aparea Antihrist. El va fi un facator de pace, un conducator bun si intelept, care poate duce lumea in randuiala. Cu toate acestea, de fapt, el va fi un vrajmas al tuturor, un urator a tot ceea ce este bun, un tiran si un facator de rau, un distrugator a toate; asemenea lui, lumea n-a vazut pe nimeni niciodata si nici nu va vedea vreodata. Fiecare persoana va fi pecetluita; fiecare amanunt sau element al muncii sale si al vietii acesteia, ba si fiecare cuvant, fiecare miscare a facultatilor mintale va fi sub supraveghere neincetata.(...) Toate se umplu de Antihrist: pamantul, marea, aerul. Toate se vor face cu singurul scop de a inlatura cu totul numele lui Hristos din inima omului." Oricum, citind aceste profetii sa tinem seama si de cuvantul parintelui Serafim Rose cum ca " nu trebuie sa uitam care este semnul esential pentru care urmarim semnele vremurilor. Le urmarim nu pentru a vedea cand si unde va veni Antihristul. Acest lucru este, mai degraba, secundar. Urmarim semnele vremurilor pentru a vedea cand si unde vine Hristos. Acesta este un lucru fundamental pe care nu trebuie sa-l uitam..." Si nu trebuie sa asteptam Apocalipsa pentru a ne intalni cu Hristos. Ne putem intalni cu El ducand o viata duhovniceasca jertfelnica. Tocmai la aceasta ne indeamna cartea de fata... (Editorul)

Multi oameni afirma astazi ca sunt crestini, desi nu merg la biserica.  Ei vor sa se mantuiasca, rugandu-se in casele lor si considerand ca sunt pe calea cea buna daca tin poruncile Legii Vechi.  Ei nu fura, nu omoara, nu cad in pacatul curviei...  Dar, asa cum arata clar Sfantul Ilarion Troitki, nici nu merg pe calea mantuirii.

Pe cat este de scurta aceasta carte, pe atat este de importanta; pe cei care merg la biserica ii ajuta sa inteleaga mai bine importanta apartenentei la aceasta obste sfanta - Trupul lui Hristos.  Iar pe ceilalti ii provoaca sa se decida, sa aleaga intre Dumnezeu si diavol, si sa inteleaga ca singura baricada reala impotriva pierderii sufletului este viata in Biserica.  In Biserica cea adevarata, intemeiata de Hristos.

De multa vreme se simtea printre crestinii de la noi nevoia unui indrumar limpede si totodata concis de­spre indeletnicirea cu Rugaciunea lui Iisus.

In Sfanta Scriptura si in scrierile Sfintilor Parinti intalnim adesea indemnul de a ne ruga neincetat, prin rostirea, cat mai des cu putinta, a rugaciunii „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste‑ma pe mine, pacatosul!”. Desigur, pentru cei mai mulți dintre noi e de neinteles, in conditiile vietii de astazi, cum am putea sa savarsim aceasta tainica lucrare. Indemnul Sfantului Apostol Pavel – „Rugati‑va neincetat!” (I Tes. 5, 17) – pare, la prima vedere, cu neputinta de indeplinit daca nu luam aminte la cuvintele Sfantului Maxim Marturisitorul, care arata ucenicilor sai ca „Dumnezeiasca Scriptura nu porunceste nimic dintru cele cu neputinta”.

Cartea lui Nikolai Pestov – teolog si istoric rus al Bisericii Ortodoxe, dar mai cu seama un autentic traitor crestin – se constituie intr‑un indrumar pe intelesul tuturor despre taina savarsirii rugaciunii neincetate. Marea cautare de care s‑a bucurat in Rusia in ultimii ani acest pretios indrumar duhovnicesc de­spre unirea inimii omului cu Dumnezeu ne‑a determinat sa‑l talmacim si in limba romana pentru folosul sufletesc al crestinilor de la noi.

Cautati sa faceti cat mai mult bine in jurul vostru, rugati-va cat mai mult cu Rugaciunea lui Iisus, nu vorbiti de rau pe nimeni si astfel veti avea pacea inimii. Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa va ajute neincetat, in orice loc va veti afla!

Parintele Sofian Boghiu

Aceasta carte a fost tiparita in amintirea minunii facute de Mantuitorul Iisus Hristos cu fiul vaduvei din Nain, pentru a completa imprejurarile care au produs-o si pentru imbogatirea cunostintelor celor dornici.