Majoritatea romanilor simpli nu cunosc mare lucru despre Anglia,asa cum majoritatea englezilor simpli nu cunosc mare lucru despre Romania. Acestia din urma,in contact cu plaiurile,cultura si spirutalitatea noastra,se declara placut suprinsi sa afle aspecte mai profunde,mult mai profunde decat rezulta din descrierile presei moderne sau din povestile cu vampiri. 

Sper ca toti cei ce vor citi aceasta carte sa inteleaga mesajul Parintelui Justin Parvu, care se rezuma simplu: dragoste pentru cei din jur, tot timpul... caci daca vrei sa schimibi lumea in bine trebuie sa incepi cu tine...

Cartea de fata exprima intru totul autenticitatea spiritualitatii si intregeste fresca apocaliptica a veacului XX. Lucrarea este impartita in doua volume. Primul volum cuprinde evenimente si procese sufletesti traite in actul devenirii spirituale in scoala legionara a fratilor de cruce, de la varsta de 14-15 ani pana la majorat, la 20 de ani, alaturi de incercarile si framantarile de viata - ca acte de pedagogie divina, pentru a lamuri in fiinta metalul nobil de zgura pacatului - ce pregatesc autorul pentru o batalie hotaratoare, care va avea loc de desfasurare insasi fiinta intregului neam romanesc.

Din cuprins:

• Petrecerea de la castel • Juramantul • Cei doi care l-au vazut pe Dumnezeu • Milostenia • Intentii bune • Socoteala • Rugaciunea • Pilda • Masa de duminica • Dragostea parinteasca • Prietenii si ursul • Un om fericit, si altele

Biserica noastra Ortodoxa, ca dealtfel si cea catolica, talmaceste si socoteste aceste acte ca o uzurpare a dreptului lui Dumnezeu asupra creaturilor Sale... De aceea, orice atitudine agresiva indreptata impotriva ta sau a altuia, este o nesocotire a legii divine.

In Conciliul de la Toledo din 639, cand Bisericile nu erau inca despartite, conform preceptelor Fericitului Augustin s-a dictat pedeapsa de excomunicare a sinucigasilor din comunitatea crestina, deoarece omul face o astfel de fapta de suprema lasitate impotriva Duhului Sfant, in consecinta murind fara nadejdea mantuirii... 

Asadeci, dragul meu, fii linistit si multumitor proniei divine, ca ai fost ajutat sa suporti si sa treci viu prin aceasta teribila incercare. 

Vocea blanda, dar ferma, a lui nea Patru suna ca un oracol si s-a asternut ca un mir binemirositor pe sufletul zbuciumat al lui Tavi. 

In celula se lasa, pentru mult timp, o liniste fecunda...

Mijlocul impotriva ratacirii gandurilor este atintirea mintii spre prezenta lui Dumnezeu in fata noastra si in fata Lui. Trebuie sa ne atintim mintea spre acest gand si sa nu-l lasam sa ne paraseasza. Daca veti izgoni imediat gandul patimas, veti pune dintru inceput capat intregii lupte. Nu vor mai fi atunci nici simtaminte patimase si cu atat mai putin dorinte. Asa sa va propuneti sa faceti. 

Preasfintitul Ieremia Zavoratul a fost cel mai bun prieten al Sfantului ­Inochentie al Hersonului. A fost cel care i-a tuns in calugarie pe Sfantul ­Teofan Zavoratul si pe Mitropolitul Macarie Bulgakov, renumitul istoric bisericesc. S-a bucurat de ­deplina dragoste si incredere a Sfintilor Filaret al Moscovei si Filaret al Kievului. Rugaciunile alcatuite de el au ­intrat in pravila zilnica a Cuviosului Ioan ­Krestiankin, marele duhovnic al Rusiei contemporane. A fost unul dintre acei ierarhi invatati care au stralucit nu doar prin lumina rece a eruditiei, ci prin caldura simplitatii si a smereniei, aratandu-se nu numai „indreptator credintei”, ci si „chip blandetelor”.

Aceasta carte reprezinta editia a treia a volumului "Re­te­tar duhovnicesc sau Doctorie duhovniceasca adunata din lume", aparut pentru prima data la in 2010.

In ultimul timp slujba Sfantului Maslu a devenit foarte cunoscuta si intens celebrata, insa evolutia istorica si complexitatea sa liturgica sunt foarte putin cunoscute.  Ca si in cazul altor slujbe ale Bisericii, studiul liturgic al Sfantului Maslu nu poate sa se limiteze doar la textul actual din Molitfelnic, ci trebuie sa analizeze evolutia sa istorica, in decursul careia intalnim diferite forme si practici ale ungerilor cu ulei sfintit, precum si numeroase rugaciuni si randuieli care au stat la baza slujbei actuale, astazi date uitarii.  Pe langa Maslul terapeutic de astazi, traditia noastra liturgica cunoaste si un Maslu penitential si – ceea ce n-ar trebui sa ne mire – un Maslu pentru cei adormiti, fara a uita de utilizarea baptismala sau exorcista a uleiului sfintit.  In ansamblul lor, slujbele pentru bolnavi nu s-au limitat niciodata doar la Sfantul Maslu, ci au existat si mai exista multe alte rugaciuni si randuieli dedicate bolnavilor.

Aceasta carte incearca sa dezvolte aceasta problematica, propunand revenirea la doua variante distincte de Maslu pentru bolnavi si penitenti, ceea ce ne-a oferit sansa publicarii pentru prima data a textelor liturgice respective.

"Harule dumnezeiesc, care în şase zile ai făcut în chip suprabun întreaga lume şi ai sfinţit-o pe cea de-a şaptea, să nu îngădui ca noi să rătăcim în ceva cu mintea, nici să nu ţintim săgeata cuvântului afară de scopul Scripturii, ci cu Duhul cu care istoriseşte marele Moise, slujitorul Tău, luminează şi smerenia noastră să spună în siguranţă tainele harului Tău, spre slava Ta şi zidirea noastră, a tuturor, care ne dedicăm faptelor bune şi care ne odihnim în cele bineplăcute Ţie."

Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru

Păcatul capital al lui Joseph Martin, eroul acestei fascinante cărţi a lui Gheorghiu, a fost refuzul său de a întinde o mână de ajutor unui fugar căutat de poliția politică – păcat ce l-a marcat mai bine de un deceniu și pe care va jura să nu-l mai săvârșească… După unsprezece ani petrecuţi în spatele Cortinei de Fier – acolo unde l-a condus o misiune antropologică începută pe țărmurile Mării Negre –, în chiar ajunul mult așteptatei sale întoarceri în patrie, în apartamentul lui din Sofia sunt aduşi un român rănit, soția și copilul lor. Astfel, începe povestea lumii separate aproape jumătate de veac de Occident, lumea Sacrificaților Dunării.

În stilul deja consacrat prin Ora 25, Gheorghiu stabileşte în carte o paralelă între ultimele zile de viaţă ale eroului său şi Pătimirile lui Hristos. În capitole precum Rana din coastă, Aştept învierea trupului, Pilat se spală pe mâini cu apă de colonie, marele scriitor al exilului românesc condamnă deschis Occidentul, salvat de hidra roşie prin sacrificarea a milioane de oameni din Răsărit...

Cum imi luminezi sufletul intinat si-l faci lumina neprihanita si dumnezeiasca?  Cum faci purtatoare de lumina nenorocitele mele maini pe care pacatuind le-am intinat cu intinaciunile pacatului?  Cum preschimbi buzele mele cu stralucirea dumnezeirii Tale, facandu-le din necurate sfinte?  Cum curatesti, Hristoase, limba mea murdara si o faci partasa de mancarea Trupului Tau?  Cum ma invrednicesti sa Te vad si sa fii vazut de mine si sa fii tinut de mainile mele Tu, Cel ce tii toate, Care esti nevazut pentru toate cetele ceresti si de neapropiat chiar pentru Moise, intaiul dintre proroci?  Caci niciun alt om nu s-a invrednicit sa vada fata Ta, ca sa nu moara.  Deci cum m-am invrednicit, Hristoase, sa Te tin, sa Te sarut, sa Te vad, sa Te mananc si sa Te am in inima mea pe Tine, Cel neinteles, pe Tine, Cel singur negrait, pe Tine, Cel neincaput si neapropiat pentru toti, ramanand nears, bucurandu-ma si tremurand si laudand in imne, Hristoase, multa Ta iubire de oameni?

Rugăciunea este convorbirea cea mai intimă a sufletului cu Dumnezeu. Pulsul vieţii duhovniceşti a omului se află tăinuit în tânguirile, sus­pinele, cererile şi slavosloviile acesteia, în mărturisirile şi în revărsările ei de mulţumire adusă Domnului. Prin rugăciune, omul intră în părtăşie cu Dumnezeu – iar aceasta nu doar în fiecare zi, ci şi în fiecare clipă –, cerându‑I ajutor binecuvântat atât în nevoile trupeşti, cât şi în cele duhovniceşti.

După cuvintele Sfântului Isaac Sirul, „rugăciunea este adăpost al celor ce caută ajutor, izvor al mântuirii, comoară a nădejdii, liman izbăvitor de furtuni, lumină a celor care se află în întuneric, sprijin al celor neputincioşi, apărătoare la vreme de ispită, săgeată împotriva vrăj­maşilor demoni”. Cine ar putea să ­descrie însă cel mai bine rugăciunea, dacă nu acela care a cunoscut‑o îndeaproape? Şi cine a cunoscut‑o mai temeinic decât cel care se roagă cu adevărat? Căci rugă­ciunea nu este un act exterior, ce ar putea fi descris doar pe baza observațiilor din afară, fiind trăire tăinuită în adâncul inimii omeneşti – iar inima este ceva nespus de adânc (v. Psalmi 63, 7).

Părtăşie adevărată cu Dumnezeu au avut sfinţii. Inimile lor s‑au topit în cele mai aprinse rugăciuni. Ei au ştiut cum trebuie să grăim cu Dumnezeu şi au scris cele mai bune îndrumări pentru rugători. De la ei ne‑au rămas şi cele mai frumoase modele de rugăciuni ortodoxe pentru felurite situaţii de viaţă – pe care şi noi putem, în chip minunat, să le folosim astăzi în rugăciunea noastră.

Cartea de față – ce expune experiența de rugăciune autentică a Bi­sericii Ortodoxe –, aparținând celui mai de seamă teolog bulgar con­temporan, arhimandritul Serafim Alexiev (binecunoscut cititorilor români din mai multe scrieri tălmăcite la noi în ultimele două decenii), poate fi socotită, pe drept cuvânt, un prețios îndrumar de rugăciune pentru tot creştinul.