Majoritatea romanilor simpli nu cunosc mare lucru despre Anglia,asa cum majoritatea englezilor simpli nu cunosc mare lucru despre Romania. Acestia din urma,in contact cu plaiurile,cultura si spirutalitatea noastra,se declara placut suprinsi sa afle aspecte mai profunde,mult mai profunde decat rezulta din descrierile presei moderne sau din povestile cu vampiri. 

Sper ca toti cei ce vor citi aceasta carte sa inteleaga mesajul Parintelui Justin Parvu, care se rezuma simplu: dragoste pentru cei din jur, tot timpul... caci daca vrei sa schimibi lumea in bine trebuie sa incepi cu tine...

Cartea de fata exprima intru totul autenticitatea spiritualitatii si intregeste fresca apocaliptica a veacului XX. Lucrarea este impartita in doua volume. Primul volum cuprinde evenimente si procese sufletesti traite in actul devenirii spirituale in scoala legionara a fratilor de cruce, de la varsta de 14-15 ani pana la majorat, la 20 de ani, alaturi de incercarile si framantarile de viata - ca acte de pedagogie divina, pentru a lamuri in fiinta metalul nobil de zgura pacatului - ce pregatesc autorul pentru o batalie hotaratoare, care va avea loc de desfasurare insasi fiinta intregului neam romanesc.

Din cuprins:

• Petrecerea de la castel • Juramantul • Cei doi care l-au vazut pe Dumnezeu • Milostenia • Intentii bune • Socoteala • Rugaciunea • Pilda • Masa de duminica • Dragostea parinteasca • Prietenii si ursul • Un om fericit, si altele

Biserica noastra Ortodoxa, ca dealtfel si cea catolica, talmaceste si socoteste aceste acte ca o uzurpare a dreptului lui Dumnezeu asupra creaturilor Sale... De aceea, orice atitudine agresiva indreptata impotriva ta sau a altuia, este o nesocotire a legii divine.

In Conciliul de la Toledo din 639, cand Bisericile nu erau inca despartite, conform preceptelor Fericitului Augustin s-a dictat pedeapsa de excomunicare a sinucigasilor din comunitatea crestina, deoarece omul face o astfel de fapta de suprema lasitate impotriva Duhului Sfant, in consecinta murind fara nadejdea mantuirii... 

Asadeci, dragul meu, fii linistit si multumitor proniei divine, ca ai fost ajutat sa suporti si sa treci viu prin aceasta teribila incercare. 

Vocea blanda, dar ferma, a lui nea Patru suna ca un oracol si s-a asternut ca un mir binemirositor pe sufletul zbuciumat al lui Tavi. 

In celula se lasa, pentru mult timp, o liniste fecunda...

lipsa text

În această carte sunt îmbinate trei bestseller-uri ale editurii „Nikeia” – trei cărți ale protoiereului Alexei Uminski: Ce vreau eu de la Dumnezeu, Ce vreau eu de la Biserică și Bazele vieții duhovnicești. Trei teme foarte importante sunt îmbinate pentru a ne introduce în mod succesiv în viața creștină conștientă. Trecând de la simplu la complex, cartea acoperă o gamă largă de subiecte: de la primele întrebări, apărute pe calea către credințăși Biserică– până la viața duhovnicească conștientă. Bine-cunoscutul propovăduitor, scriitor (publicist) și duhovnic caută împreună cu cititorul rezolvări la cele mai dificile probleme ale vieții lăuntrice. Părintele Alexei nu ne cheamă să învățăm norme de comportament, ci pune întrebări despre sensul vieții creștinului și dă exemple nu de o credință formală, ci de una vie și plină de bucurie în Dumnezeu.

Cuprins



Prefață



Ce vreau eu de la Dumnezeu

Teoria evoluției ne eliberează de responsabilitatea de a fi om?

Despre scara care duce la cer

Setea de adevăr sau visul la protecționism?

Dar unde este Dumnezeu?

Cum să facem să nu confundăm pe marea furtunoasă colacul de salvare cu țărmul salvator?



Ce vreau eu de la Biserică

Locul în care se împart darurile. Despre ceea ce căutăm noi, venind la biserică, și ceea ce primim în realitate

Contra „albilor” sau contra „roșilor”?

Pe calea grăuntelui

Cred într-una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică

Despre credința noastrăși despre acele lucruri imposibile la care suntem chemați prin Botez

De ce sunt canonizați sfinții și cum devine viața omului viață de sfânt

Despre ceea ce este esențial și neesențial. Cum să înțelegem regulile bunei credințe și săînvățăm să distingem tradiția de Tradiție

Timpul nu trebuie să ne sperie!

Despre mântuirea în afara Bisericii și dacăÎl poate întâlni pe Hristos un om care nu a auzit niciodată de El

De ce este imposibil să fii creștin „din punct de vedere etnic”

De ce „unde-i unul, nu-i putere” și pentru ce are creștinul nevoie de frați și surori

Despre rugăciunea săvârșită acasăși în bisericăși de ce nu este bine să fie omul singur



Bazele vieții duhovnicești

A muri și a te naște prin Botez

Gulliver, doborât la pământ

De ce proverbul „Omul pentru om este lup” s-a învechit atât de mult?

Gânduri despre viațăîn rugăciunea Tatăl nostru

Despre darurile Tatălui, primite în mâinile noastre

Să scăpăm de iluzia că noi suntem creștini adevărați

Despre aducerea aminte de moarte

Despre conștiință

Despre frica de Dumnezeu

Despre ascultare

Despre smerita cugetare

Despre osândire

Despre mustrarea de sine

Despre minciună

Despre lupta cu patimile

Pravila de rugăciune

Rugăciunea către Sfântul Duh

Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare

Rugăciunile de seară

Moștenirea vieții veșnice

(lipsa text)

(lipsa text)

Sfantul Ioan Gura de Aur a fost numit Crainucul milosteniei si asta in chip foarte potrivit, deoarece milostenia este tema cea mai iubita a Sfantului.  Aproape ca nu exista omilie in care sa nu aminteasca despremilostenie.  Chiar si ascultatorii sai, in multe imprejurari, erau cumva nemultumiti, zicand Iar ne va vorbi despre milostenie.  In multe situatii, cuvantul sau era atat de convingator, incat auditoriul izbucnea in aplauze, dar si implinea in chip practic cele spuse. 

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Oricât de diferite sunt căile, condiţiile exte­rioare în care trăiesc creştini de vocaţii diferite, ei practic trebuie să împlinească cele două porunci pe care le-a dat Domnul Iisus Hristos: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproa­pele tău ca pe tine însuţi” (Lc. 10, 27). Aceste două porunci sunt la fel de importante şi amândouă trebuie împlinite. Nu ar putea exista iubire adevărată faţă de aproapele – corespunzătoare cu nivelul la care suntem chemaţi –, dacă nu ar exista iubirea faţă de Dumnezeu şi dacă această iubire nu ar fi de proporţii dumnezeieşti… Putem înţelege semnificaţia iubirii desăvârşite numai în contrast cu ceea ce înseamnă Sfânta Treime văzută ca o relaţie de iubire. Sfânta Treime este singura imagine a iu­birii desăvârşite şi, conform cu această imagine, trebuie să fie făurită iubirea. Este o iubire în care se dăruieşte totul, totul este primit şi, în acelaşi timp, ea se află în centrul dorinţei, disponibilităţii de a te jertfi deplin, care este rădăcina unei relaţii.

Mitropolitul Antonie de Suroj