(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Din cuprins:

Credința deșartă în destin
Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu și Biserica Lui
Păcăleala ghicirii cu cărțile
Păcăleala ghicirii cu ghiocul
Păcăleala ghicirii în cafea
Păcăleala ghicirii cu bobii
Superstiția numărului 13
Păcăleala ghicirii în palmă
Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
Felurite superstiții strecurate în cultul și ceremoniile religioase

Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului. 

• * Cand sa ne rugam? 
• * Cui sa ne rugam? 
• * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare 
• * Mesele zilei 
• * Rugaciune de calatorie 
• * Roaga-te cand pleci de acasa... 

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

In aceasta a zecea porunca a Decalogului, Dumnezeu a hotarat nici sa nu poftim ceva din bunatatile trecatoare ale aproapelui nostru, zicand: Sa nu poftesti femeia aproapelui tau, sa nu poftesti casa vecinului tau, nici tarina lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici injugatorul lui; nici o vita a lui si nici una din cate sunt ale aproapelui tau.   Primele patru porunci ale Decalogului invata datoriile cele catre Dumnezeu si erau scrise in tabla cea dintai, precum zice la Marturisirea Ortodoxa; iar cele sase dupa dansele, invata datoriile cele catre aproapele si erau scrise intru a doua tabla.  Pentru aceasta si Domnul, in dragostea cea catre Dumnezeu si in cea catre aproapele, a incheiat in Evanghelie pe cele zece porunci si pentru aceasta a si zis: O iota sau o cirta nu va trece din Lege (adica din cele zece porunci).  Si dintr-aceste sase porunci, primele cinci, care invatau datoriile cele catre aproapele, opresc pe om numai de la cuvintele cele dinafara si lucruri ale pacatului; iar aceasta porunca il opreste si de la insasi pofta cea rea dinauntru a sufletului, adica il opreste sa nu pofteasca nicidecum pacatul, nici in inima lui; adica pofta lui este pricina si radacina tuturor cuvintelor si lucrurilor celor dinafara.  Pentru aceasta si Domnul zice relativ la aceasta pofta: Tot cel ce cauta la femeie spre a pofti pe ea, iata a preacurvit cu dansa intru inima sa (Mt. 5,28).

Protos. Nicodim Mandita

Dumnezeu Creatorul, mult Milostivul purtator de grija a mantuirii noastre, vrand a ne curati de zgura, rugina si netrebniciile tuturor desertaciunilor care pustiesc inimile crestinilor de zestrea bogatiilor Divine, hotaraste in porunca a IX-a sa ne parasim de orice strambaturi ale gandului, cuvantului, activitatii noastre zilnice , zicand hotarator: Sa nu marturisesti stramb asupra apropelui tau.  La aceasta porunca gresesc: aceia care marturisesc stramb si cu nedreptate, ca sa pagubeasca, sau sa faca rau fratelui lor; cei ce au pareri si presupusuri asupra fratelui lor (ca minciuni sunt si acestea ale mintii); cei ce rad de slutirile cele firesti ale mintii, sau ale glasului, sau ale fetei sau ale celorlalte membre ale trupului aproapelui, fiindca nu este el pricina acestor slutiri; si judecatorii cei ce fac judecata nedreapta sau pentru ca nu cerceteaza bine lucrul.  La aceasta inca greseste, de a sfatuit cineva, sau a indemnat pe altul cu invrajbiri nedrepte de a lua vreo dregatorie; de a putut sa opreasca invinuirile si marturiile cele mincinoase si nu a voit; de poarta cuvinte si vesti despre vatamarea aproapelui; de a osandit, sau a clevetit, sau a ascultat cu placere pe altii clevetind, sau a laudat pe clevetitor, sau s-a lingusit si cu nedreptate a laudat pe altcineva. (Ies. 20, 16)

Protos. Nicodim Mandita

"Prin porunca a III-a a Decalogului, Dumnezeu ne poruncește:Sa nu iei Numele Domnului Dumnezeului tau in desert.

La aceasta porunca gresesc: toti hulitorii si cei care fac juraminte sau care pun pe altii sa faca juraminte si cei care calca juramintele; cei care la fiecare pricina pomenesc pe Dumnezeu, zicand: Dumnezeu stie, zau, zau lui Dumnezeu, pe legea mea si altele asemenea; cei care fagaduiesc lui Dumnezeu sa faca vreun lucru bun si nu-si implinesc fagaduintele lor; proorocii mincinosi; cei care cer de la Dumnezeu cereri necuviincioase dupa voile lor, cereri potrivnice mantuirii lor; cei care intrebuinteaza cuvintele Dumnezeiestilor Scripturi la glume si rasuri; cei care nu sufera bolile trupesti, feluritele lipsuri ori ispite, cu rabdare si multumire, ci cartesc prihanind pe Dumnezeu ca pe un nedrept; cei care hulesc pe Dumnezeu, Numele Lui, Cortul sau Biserica, cele Sfinte si pe Sfintii Lui din cer si cei care fac si pe altii sa hulesca; cei care zic ca Dumnezeiasca Scriptura cuprinde basme, impotrivindu-i-se, si lauda mai mult cartile paganilor; cei care isi calca fagaduinta data la Sfantul Botez, dezertand la credinte si vietuiri anticrestinesti potrivnice Ortodoxiei."

Protos. Nicodim Mandita

Răscumpărarea omenirii de sub puterea diavolului, a morții și a iadului, s-a făcut de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pentru înlăturarea stării nefericite: "Trebuia - precum zice fericitul Augustin una din două: Sau omul să se ridice la Dumnezeu, sau Dumnezeu să se pogoare la om". Prima fiind cu neputință, a rămas ca răscumpărarea omenirii să se facă tot din partea Dumnezeirii, prin Domnul Iisus Hristos. Pentru aceasta El poartă și numirea de Răscumpărător. Aceasta ne-o arată Dumnezeiasca Scriptură în mai multe locuri. Odată cu rostirea pedepsei protopărinților noștri pentru călcarea poruncii, Dumnezeu în milostivirea Sa, le-a dat și nădejdea mângâietoare a venirii în lume a unui Răscumpărător sau Mântuitor, care să scape omenirea de sub greutatea păcatului.

Răscumpărarea sufletului nostru a adus-o Mântuitorul prin sângele Lui, asemenea unui pelican care își hrănește puii cu sângele său. Despre pelican se spune că își hrănește puișorii cu sângele său. Își împunge pieptul cu ciocul și lasă să picure sânge pentru puișorii lui. Dacă pelicanul ar avea grai, el ar putea zice: "Eu îmi hrănesc puii cu sânge". Iar puișorii, la rândul lor, ar putea zice și ei: "Noi trăim cu sânge"". [...]

Ce icoană minunată este aceasta pentru Jertfa Crucii și Sângele Crucii! Și noi trăim prin Sânge. Și noi trăim prin "Sângele Mielului". Fără acest Sânge nu este - și nu poate fi - nici viață, nici mântuire.

Protos. Nicodim Măndiță

Preacurata Maica Fecioara Maria ocupa un loc foarte insemnat si ales in cultul Bisericii Crestine.  Ea este cea mai curata si mai aleasa dintre fecioare si maici, care cu vrednicie a primit harul dumnezeiesc, zamislind din Duhul Sfant si nascand pe Fiul lui Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Mantuitorul lumii, pe Mesia cel mult asteptat de toate neamurile.  Preasfanta Fecioara Maria mai inainte de zamislire a fost harazita lui Dumnezeu de parintii sai Ioachim si Ana.

În cartea aceasta vom vorbi despre felurite lucrări minunate ale sufletului omenesc și despre păzirea lui de către Îngerii păzitori, în seama cărora este încredințat de Însuși Creatorul lui, adică de Dumnezeu.

În lucrarea de față, cititorii și ascultătorii atenți, vor afla multe lucrări minunate ale sufletului omenesc, care le vor dezvolta cunoștințele în această latură interesantă și prețioasă, de care folosindu-se se pot apropia și uni cu adevărata dragoste fiască de Dumnezeu Creatorul și Atoatețiitorul.

Milostivul Dumnezeu, Căruia toate-I sunt cu putință, să dea putere și Har lucrării acesteia și celor ce o vor citi și asculta cu atenție și drag. Mila Lui să umple de cunoștință heruvimicească și dragoste serafimicească, toate sufletele care se vor folosi cu drag și luare-aminte de acest umil Tezaur Duhovnicesc, și să ne ajute tuturor a ne alimenta cu îmbelșugare din Dumnezeieștile învățături, și a dobândi amândouă fericirile: vremelnică și veșnică.

Protosinghel Nicodim Mandinta