Traducerea Sfintei Scripturi in limba proprie fiecarui popor a constituit inca din vechi timpuri o preocupare a Bisericii, pentru ca mesajul evanghelic sa poata fi impropriat cu fidelitate de fiecare credincios in parte.  Sa ne aducem aminte ca Sfantul Duh, la Sarbatoarea Cincizecimii, a sfintit limbile neamurilor, facandu-le vase vrednice sa primeasca si sa marturiseasca pe Dumnezeu-Cuvantul in specificitatea cuvintelor lor. In acest sens, putem spune ca traducerea textelor sfinte de catre alte popoare in limba lor proprie a constituit si pentru poporul roman un indemn, ca orice fapta pilduitoare care cheama la savarsirea binelui.

În Biserica Ortodoxă Română, această carte de cult, Molitfelnicul, tradusă parțial încă din secolul al XVI-lea, a contribuit, alături de alte tipărituri și manuscrise liturgice, la întărirea solidarității dintre românii ortodocși despărțiți atunci prin granițe politice artificiale și, în pofida tuturor dificultăților istorice, i-a ajutat să păstreze unitatea de credință și de neam, cultivând limba, credința și cultura poporului român. Astfel, în anul 1681, la Iași, Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei tipărea în românește Molitvălnicul de-nțăles, iar în 1689, la Alba Iulia, Mitropolitul Varlaam al Transilvaniei tipărea o altă traducere a acestei cărți liturgice. Sfântul Ierarh Antim Ivireanul tipărea la Râmnic, în 1706, Evhologhionul, ce cuprindea și Sfintele Liturghii. De atunci, biruința definitivă a limbii române în cult a fost consfințită prin tipărirea constantă a acestei foarte necesare cărți liturgice, în diverse ediții cu un conținut variat.

Cu timpul, Molitfelnicul și-a îmbogățit cuprinsul, întrucât Biserica răspunde cerințelor pastorale ale timpului prezent, prin alcătuirea de noi rugăciuni și rânduieli aprobate de Sfântul Sinod, menite să binecuvinteze toate aspectele vieții creștine. Consecventă principiului de a păstra unitatea dogmatică, liturgică și canonică împreună cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, Patriarhia Română a îmbogățit treptat conținutul acestei cărți de cult, nu atât prin creații proprii, cât mai ales prin traducerea, din limbile greacă și slavonă, a unor noi slujbe și rânduieli solicitate de preoți și credincioși în contextul apariției unor noi realități cultural-sociale.

Ediția de față a Molitfelnicului beneficiază de o nouă împărțire a conținutului, îndeosebi în a doua parte a sa, unde rugăciunile și rânduielile au fost grupate pe secțiuni cu subtitluri sugestive, pentru a fi mai repede identificate de utilizatori. Au fost adăugate o serie de rugăciuni și slujbe noi, pentru binecuvântarea familiei, a unor instituții și profesii, a căilor și mijloacelor de transport, dar și rugăciuni diversificate pentru bolnavi, pentru cei ce se luptă cu patimile și pentru cei întemnițați. Alte rânduieli, prezente deja în edițiile anterioare, au fost îmbogățite în conținut. De asemenea, a fost actualizat limbajul unora dintre slujbe, evitându-se atât arhaismele ieșite din uz, cât și neologismele incompatibile cu exprimarea liturgică. În plus, au fost diortosite unele texte din punct de vedere gramatical și al topicii. Totodată, au fost introduse indicații de tipic ori au fost corectate și completate cele existente, pentru o săvârșire cât mai corectă și responsabilă a Sfintelor Taine și ierurgii, dar și pentru a se evita inovațiile individualiste și improvizațiile arbitrare, care slăbesc unitatea vieții Bisericii.

Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Sfanta Mucenita Agnia din Roma Vindecatoarea bolilor fara leac viata si acatistulPentru rugăciunile Sfintei Mucenițe Agnia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!***
Conform lonews.ro, calendarul ortodox român are o nouă sfântă. Sf. Agnia. Aceasta este sărbătorită la data de 21 ianuarie. Decizia a fost luată pe 29 octombrie, 2016, în cadrul şedinţei de lucru ce a avut loc la Reşedinţa Patriarhală, în Sala Sinodală.Fericitul Augustin spunea despre Sfânta Agnia că viaţa ei a fost precum numele, asta pentru că în latină “agnes” semnifică miel, iar în limba greacă, “agni” se traduce prin curată. Frumuseţea fecioarei Agnia a atras mulţi ochi, cum a fost şi fiul prefectului din Roma. Ea a refuzat cu statornicie toate ofertele menite să-i ia ochii. Sf. Muceniţă Agnia „a avut ochi” doar pentru Mielul Domnului, Iisus.
Numele Sf. Muceniţe Agnia, de-a lungul timpului, a cunoscut anumite modificări şi a fost preluat de mai multe ţări creştine:În limba latină, AgnesÎn limba română, îl găsim şi sub forma de AgnezaÎn spaniolă, Ines (dar şi la români întâlnim numele de Ines)În italiană, AgneseSf. Muceniţă Agnia- este ocrotitoarea fetelor tinere- vine în ajutorul celor care vor să-și păstreze fecioria și curăția pentru Hristos- te apără împotriva violurilor- dacă te rogi la ea te poate vindeca de multe boli ce par fără leac dătătoare de blândețe și nevinovățiePotrivit doxologia.ro, Sf. Muceniță Agnia a văzut lumina zorilor la Roma spre finele secolului al III-lea. Părinţii ei erau nobili patricieni creștini.Despre viaţa Sa aflăm din mai multe consemnări istorice: Sfântul Ambrozie din Milano i-ar fi compus un imn intitulat „Agnes beatae virgini” și a scris un cuvânt la sărbătoarea pomenirii ei;De asemenea este pomenită și de Fericitul Augustin, de Ieronim și de poetul spaniol Prudențiu, care la rândul său i-a cântat laude în imnul XIV din al său Peristephanon, publicat în anul 405. În privința martiriului ei, însă, există câteva variante. Cert este că ea a fost martirizată la începutul secolului al IV-lea, la vârsta de 13 ani, sub prigoana împăratului Dioclețian.Legat de moartea sa, Papa Damascus a afirmat că Sfânta Agnia ar fi fost arsă pe rug. Scrierile poetului Prudenţiu şi ale Sf. Ambrozie de Milano nu fac decât să confirme această teorie. Potrivit acestora, Agnia a fost obligată să aducă jertfă zeiţei Vesta, însă fiind iubitoare de Iisus a refuzat. Din cauza aceasta a fost batjocorită de nişte oameni de rea credinţă, iar apoi i s-a tăiat capul cu o sabie.Sursa: avantaje.roAstfel, Sfânta Agnia, în ziua de 21 ianuarie, și-a adus viața sa fragedă ca mărturie și jertfă supremă pentru Hristos, ca un miel nepătat oferit în dar lui Dumnezeu. Ea a fost îngropată în catacombele de pe Via Nomentana, care-i poartă numele (via di sant’Agnese).Imediat după moartea sa, cultul ei a cunoscut o foarte mare popularitate. Încă din vechime, în Biserica din Roma, în dimineața zilei de 21 ianuarie se binecuvântează doi miei, care sunt dăruiți episcopului Romei, în amintirea acestui exemplu de nevinovăție. Din lâna lor vor fi țesute omoforurile dăruite apoi episcopilor din lumea întreagă, pentru ca să le fie semn că și ei sunt trimiși ca mieii în mijlocul lupilor și că trebuie să fie gata să-și dea oricând viața pentru Mirele Bisericii. Această veche ceremonie se desfășoară în Bazilica Sfânta Agnia, construită pe Via Nomentana, pe locul vechii bazilici ridicate de Constantina, fiica Sfântului Constantin, în jurul anului 345.În cartea sa Despre fecioare, Sfântul Ambrozie (334-397) o prezintă pe Sfânta Agnia ca model de urmat pentru fecioarele care vor să-I slujească lui Dumnezeu asemenea ei.Sfântul papă Damas (366-384) a scris o rugăciune care se găsește în limba latină pe o placă expusă pe scara bisericii Sfintei Agnia din Via Nomentana.Ea a fost introdusă în canonul Liturghiei romane încă de atunci, iar sărbătoarea ei a fost preluată destul de repede de Africa creștină și de Constantinopol.Fericitul Ieronim spunea că încă din vremea lui: limbile tuturor neamurilor cântă viața Sfintei Agnia.

Creștinul trebuie să facă multe fapte bune, însă ceea ce trebuie să împlinească înainte de orice este să se roage, căci fără de rugăciune, orice s-ar zice, el nu poate face nimic bun. Fără rugăciune nu poate găsi calea către Domnul, nu poate să priceapă adevărul, nu poate să-și răstignească trupul, nu poate cu tot focul și simțirea lui să vadă aprinzându-se în inimă lumina lui Hristos; el nu poate ajunge fericit și unit cu Dumnezeu. Nimic din toate acestea nu se poate împlini fără rugăciunea continuă și în așteptare. Desăvârșirea rugăciunii nu stă în puterea noastră, căci după cuvântul Sfântului Apostol Pavel:"Să ne rugăm cum trebuie, nu știm"(Rom. 8, 26). Să ne rugăm adesea, să ne rugăm zi și noapte: iată ce ni s-a propus ca mijloc de a dobândi curățenia rugăciunii, care este mama tuturor bunurilor duhovnicești!"Câștigă pe mamă și ea îți va da copiii!"zice Sfântul Isaac Șirul. Dobândește în primul rând rugăciunea și vei culege toate celelalte virtuți. Dar cei ce nu au experiență proprie și nu cunosc deloc învățătura Sfinților Părinți știu și vorbesc puțin despre aceasta.

Rânduieli bisericeşti zilnice pentru anul 2024

Apostolul şi Evanghelia fiecărei zile

Icoanele, Sinaxarul şi Vieţile Sfinţilor

Adresele așezămintelor monahale din ţară

Notatie psaltica.

Când și cum a fost întemeiată Taina Spovedaniei? Când și de câte ori pe an trebuie să ne spovenim? Ce sunt epitimiile sau canoanele de spovedanie și cum se aplică ele astăzi? Avem duhovnic? Cum este el și cum păstrăm dialogul și comuniunea el? Care sunt urmările Spovedaniei și ale nespovedirii? Care sunt limitele intervenției și lucrării în viața penitentului? De ce este necesară și folositoare spovedania clericilor? Păcatele mărturisite o cdată mai trebuie spovedite la o altă spovedanie? Spovedania: în picioare, în genunchi sau pe scaun? Care este rânduiala pregătirii credincioșilor mireni pentru primirea Sfintei Împărtășanii? În ce condiții și cât de des primesc Sfânta Împărtășanie copiii? Cum ajungem la împărtășirea continuă cu Sfintele Taine? Care sunt inovațiile și abaterile de la normele liturgice , canonice și pastorale privitoare la săvârșirea Tainei Împărtîșaniei? Care este rânduiala împărtășirii bolnavilor? Despre materia folosită la Sfânta Euharistie: pâinea, vinul și apa