Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

In viata mea, de-a lungul timpului, am avut diferite profesii. De la decoratoare pana la om de afaceri. Nu spun ca nu le-am iubit si pe acestea, dar slabiciunea mea a fost intotdeauna masina si lumea multa in jurul meu. Puteam sa stau ore in sir in masina si sa calatoresc. Niciodata singura... Nu sufeream linistea desavarsita. De aceea am socotit o buna idee sa lucrez si ca sofer de taxi. Ca sprijin in materializarea dorintei mele a fost tatal prietenei mele, care era propietarul unei astfel de companii. Scriind aceasta carte, in afara celor pe care le-am avut in memorie, m-au ajutat scurte insemnari ce le tineam in calendarul meu, pe cand ma intorceam de la serviciu acasa. Intamplarile consemnate sunt toate adevarate, fara stradania de a le infrumuseta, si s-au petrecut intre anii 1997-2007. Sunt redate fara o ordine cronologica. Numele si traseele consemnate nu sunt intotdeauna exacte, pentru motive lesne de inteles. Continutul acestei carti constituie marturie de suflet in smerita mea stradanie de a conduce zilnic pe prietenii necunoscuti, care intrau in masina mea, nu numai la destinatia unei calatorii, ci la Acela Care este Calea, Adevarul si Viata. Monahia Porfiria

In acest al cincilea volum sunt cuprinse invataturi ale Staretului cu privire la patimi si virtuti. Aceste cuvinte nu constituie o invatatura sistematica, nici nu se refera pe larg la toate patimile si virtutile, ci ele au fost adunate din raspunsurile Staretului la intrebarile legate de "diagnosticarea" si vindecarea patimilor, precum si de lucrarea virtutii. Staretul, prin cunoscutul sau tact pastoral, prin pildele potrivite si umorul spontan, aduce insorire duhovniceasca, care ajuta sa se deschida in sufletul nostru florile pocaintei si astfel sa dam rod de virtute. Ne incurajeaza sa privim in fata pe omul nostru cel vechi si astfel sa ne scarbim de "masca lui cea hidoasa" si sa o lepadam. Credem ca vorba simpla dar luminata a Staretului ne va ajuta sa ne nevoim si mai mult, pentru a ne slobozi din robia patimilor si a trai libertatea cea in Hristos.

Asa precum farurile asezate pe tarmuri povatuiesc pe cei care calatoresc pe mare, tot astfel si farurile duhovnicesti asezate de Dumnezeu povatuiesc pe cei care calatoresc pe marea acestei vieti. Un astfel de far duhovnicesc asezat intre stancile Katunakiei a fost si Staretul Efrem. Acesta, raspunzand chemarii lui Dumnezeu inca de tanar, a plecat in Sfantul Munte al Athonului, singurul loc de nevointa care se potrivea nazuintelor sale ascetice. Aici a trait in desavarsita ascultare fata de staretul sau, Nichifor, virtute care l-a ajutat sa urce foarte repede pe inalte culmi duhovnicesti. Pronia dumnezeiasca, care pe toate le randuieste cu intelepciune, a adus acest "cerb insetat" de apa Vietii sub indrumarea duhovniceasca a renumitului si mult experimentatului isihast Iosif. Desi staretul sau era batranul Nichifor, in nevointa duhovniceasca Parintele Efrem a ramas ucenic credincios al Staretului Iosif pana la moartea acestuia. De la el a invatat lucrarea tainica a rugaciunii mintii, intru care a sporit atat de mult si atat de repede, incat s-a invrednicit inca de tanar sa aiba descoperiri dumnezeisti.

Articolele cuprinse in carticica aceasta s-au publicat mai intai in ziarul religios al Atenei Presa ortodoxa. Ecoul lor a intrecut orice asteptare. Alcatuite in urma unor indemnuri-rugaminti, si adresate mai ales clericilor, le redau independente unul de altul, ca sa fie mai la indemana celor ce le vor folosi in infruntarea teoriilor potrivnice. Unii dintre cei care mi le-au cerut, intre care sunt chiar si ierarhi, mi-au declarat ca isi iau raspunderea publicarii lor. Arhim. Epifanie T. Teodoropulos

Liturghia este piramida uriasa pe care a inaltat-o candva spiritul omenesc, piramida al carei fundament este pe pamant, iar cu varful strapunge cerul si trece dincolo de el, oprindu-se in sanul Dumnezeirii. Ea este rugaciunea cea mai inalta si cultul suprem datorat lui Dumnezeu. Este, daca vrei, o infatisare si o sarutare a Cerului cu pamantul. Totul este prezent in ea: om, Sfinti, Ingeri, Heruvimi, Serafimi, Dumnezeu. Prin ea, cei vii sunt uniti cu cei adormiti in Domnul. Prin ea omul dispare in Dumnezeu si Dumnezeu coboara la om. Mai mult ca orice slujire sfanta, Liturghia coboara Cerul pe pamant intre oameni, in inimi.

Omiliile Staretului Efrem sunt pentru cititorii lor o povatuire pe calea vietii duhovnicesti autentice catre mantuirea lui Hristos. Si acest al doilea volum de omilii al cinstitului Staret athonit cuprinde 33 de omilii, la fel ca si primul. Cele mai multe dintre omiliile publicate sunt rostite liber si foarte putine au fost citite din manuscris sau au fost publicate, iar aceasta le mareste valoarea si importanta, fiindca sunt stralucirea inimii parintesti si patristice a Staretului, imbibate de harul cel necreat si sfintitor. Omiliile cinstitului Parinte Efrem imbina stilul simplu, dar dinamic, principalele calitati ale predicii apostolice si patristice. De aceea, sunt cuvinte de zidire si mangaiere, ce se adreseaza nu numai monahilor, ci si tuturor crestinilor.

In viata mistica a Bisericii, exista o permanenta interactiune intre Vesnicie si temporalitate. Unirea cu Dumnezeu (theosis), intru care omul ajunge pe cea mai inalta treapta a desavarsirii pe pamant, fiind inca in trup, dar totusi curatit de patimi, se sprijina pe aceasta permanenta interactiune a lumii celei din vesnicie cu lumea supusa mortii. Facandu-se partasi la cele dumnezeiesti, intr-u comuniune nedesavarsita cu cele desavarsite, Sfintii nostri Parinti si toti sfintii, care prin har stralucesc chiar si in vremea noastra - desi intr-un numar tot mai mic -, ne descopera prin viata lor o realitate spirituala care il leaga pe orice crestin ortodox cu Vesnicia. Arhim. Hrisostom

Acest volum marturiseste despre acei calugari, ale caror inimi si minti au fost strapunse de harul Dumnezeiesc, care au lasat tot ce e mai drag omului pe pamant si s-au dedicat unei sarcini extrem de dificile, si anume renasterea in iubirea lui Dumnezeu. Aceasta carte are patru parti: prima parte cuprinde descrierea vietii unor stareti si asceti ai Manastirii Sfantului Pantelimon din Muntele Athos, un total de 130 de asceti, care s-au remarcat atat prin viata lor duhovniceasca inalta, cat si prin contributia lor la crearea si prosperitatea manastirii. In cea de-a doua, a treia si a patra parte a cartii sunt incluse vietile a 68 de vrednici batrani si asceti ai schiturilor Sf. Andrei si Sf. Ilie, ai chiliilor rusesti, mari si mici, ale pustnicilor si ostenitorilor.

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu si al Maicii Domnului am adunat din nou cateva lucrui minunate din viata de zi cu zi pe care le daruiesc cititorilor in cel de-al doilea volum al Povestirilor duhovnicesti. Ele sunt menite sa ne intareasca credinta si sa ne apropie mai mult de Dumnezeu. Fiindca bunatatea lui Dumnezeu nu se opreste aici, speram si noi sa mai scoatem si alte volume, care sa fie spre slava lui Dumnezeu, a Maicii Domnului si a sfintilor care ne sunt alaturi prin mijlocirile lor. Monah Pimen Vlad

Sfantul Nicolae Planas este unul din sfintii contemporani cu noi pe care Bunul Dumnezeu i-a trimis in aceste vremuri grele pentru ca prin exemplul trairii sale sa sa ne ajute sa urcam drumul spre Mantuire.

Acest volum cuprinde articole ce privesc cele mai imporatnte subiecte legate de viata de familie scrise de clerici, oameni de stiinta, dar si simpli familisti. Temele tratate sunt cercetate si analizate din perspectiva duhovniceasca, stiintifica si, mai cu seama, sunt oferite sfaturi si solutii practice. Aceasta este si trasatura principala a cartii: valoarea ei sta in experienta, adica are folos practic. Si, asa cum se stie: cuvintele din experienta de nevoie trebuie sa le primim(Sfantul Isaac Sirul). Nu este lipsita de importanta experienta tuturor celor care au scris, unii ca parinti, care au crescut si invatat corect zeci de copii, altii ca duhovnici experimentati, care, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, au ajutat multe familii si ne ofera sfatul lor luminat si discret, iar altii ca oameni de stiinta, care, printr-o indelungata cercetare si studiere a subiectelor legate de familie, ne ofera cu durere si dragoste esenta intelepciunii lor. Tuturor acestor scriitori le multumim nespus de mult pentru prinosul lor dezinteresat.

(lipsa text)

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-550-201-7
Status: in stoc

De ce sunt un elev impertinent

Colectia: Alte carti
Autor: Sergiu Ciocarlan
Editura: Egumenita

Scoala nu mai stie sa vindece inimi ranite si aceasta este o durere pe care o impartasim vrand-nevrand toti. Poate multi se justifica spunand ca nu sunt ei protagonistii actului educativ falimentar, dar eu sunt de parere ca educatia copiilor ar trebui sa preocupe aproape in aceeasi masura si pe soferul de tir, si pe medic, si pe profesor. Scoala e un patrimoniu comun. Lipsa de interes a copilului pentru ceea ce ofera in momentul actual Scoala este un simptom care indica faptul ca noi nu suntem capabili sa oferim o Scoala acestui copil. Revolta copilului este fireasca, chiar daca cei mai multi o trec cu vederea sau o reprima printr-o abordare agresiva. Total gresit! Eu nu pot decat sa le multumesc acelor copii a caror impertinenta imi arata ca Scoala pe care o predau eu nu e Scoala pe care o asteapta ei. Unde gresim? Sa fim atenti la copii, la bucuriile sau nemultumirile lor, fiindca de aici incepe Scoala, si sa nu uitam ca vina nu e a lor, ci a noastra, a celor care am ajuns sa "educam" prin tipete si amenintari, starnind in sufletele lor repulsie si adanca neincredere fata de valorile educative pe care le luam drept argumente incontestabile ale pedagogiei, dar care sunt mai degraba alibiul perfect pentru neputinta noastra de a educa. Asadar, cand vom renunta la aroganta si batosenia cu care intampinam azi durerile acestor copii, atunci vom castiga inimile lor.

Pret: 7.20 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.
  
  Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

105 Capete despre minuni - Sergiu Ciocarlan

Egumenita

- La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vremea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.
  
  Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lucrurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata chemării celei de sus a lui Hristos.

Doua sute cinci zeci de parabole - Sergiu Ciocarlan

Egumenita

- Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita. Minunile Sfintei Icoane Prodromita - Sergiu Ciocarlan

Egumenita

- Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt
  
  O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Acatistul si viata Sf. Ioan Iacob - Sergiu Ciocarlan

Egumenita

- Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Adevarul despre Iuda - Sergiu Ciocarlan

Egumenita

- Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos
  
  Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.
  
  Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din calităţile minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sinceritate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Anecdote duhovnicesti - Sergiu Ciocarlan

Egumenita

Volume apartinand de la aceeasi editura

- Nimeni in afara de Sfantul Mare Mucenic Cneaz Lazar nu a infaptuit intr-un mod atat de deplin idealul Sfantului Sava pentru intreaga sa natiune: Renuntati la toate pentru Hristos, iar la Hristos nu renuntati pentru nimic in lume. El l-a infaptuit pentru intregul sau popor atunci cand a luat hotararea sa aleaga Imparatia Cerurilor, aducandu-se pe sine drept jertfa pe campia din Kosovo, si, impreuna cu sine, intregul sau popor.

Sfantul Mare Mucenic Cneaz Lazar. Viata, minunile, slujba si acatistul - Sergiu Ciocarlan

Egumenita

- Cetatea noastră este în ceruri, spune Sfântul Apostol Pavel (Filipeni 3: 20). Viața noastră, cugetarea noastră, petrecerea noastră zilnică, gândirea noastră, perspectiva noastră nu au de-a face cu cele pământești, cu cele temporale, cu cele spațiale, ci au de-a face cu cele veșnice, cu cele duhovnicești. Oricâte ai dobândi în această lume, toate acestea sunt puține. Oricâți ani ai trăi, chiar și o sută cincizeci de ani, sunt foarte puțini. Orice ai face, se distruge. Însă, ce lucru minunat este ca să trăiască cineva de acum, prin cultivarea acestei gândiri și a acestor virtuți, în starea Împărăției veșnice a lui Dumnezeu, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Aceasta este legătura noastră cu timpul: să-l transformăm în veșnicie.
  Și doar că le amintește cineva [pe toate acestea], se simte mulțumit! Închipuiți-vă că deja le și trăiește! Și de remarcat că Biserica ne cheamă la acest fapt. Deoarece Biserica numai acest fapt îl trăiește. Nu o interesează nimic altceva. Iar cu duhul veșniciei întâmpină și viața cotidiană.

De la lumea vietii cotidiene la adevarul vesniciei - Sergiu Ciocarlan

Egumenita

- Depresia nu este folositoare la nimic. Doar pagubă aduce. Niciodată nu aduce ceva bun. Doar rău aduce. Nu rezolvă nicio problemă, ci doar generează probleme. Să nu ne îndreptățim că noi nu vrem să fim deprimați, ci că depresia vine de la sine. Suntem și noi de vină fiindcă îi deschidem larg ușa să intre.
  
  Să învățăm să nu vedem jumătatea goală a paharului, ci pe cea plină. Și dacă plouă torențial, să zicem: „Ce vreme frumoasă se face!”. Cu calm și optimism, cu credință și nădejde în Dumnezeu, cu încredere în buna Sa purtare de grijă să înfruntăm și micile, și marile noastre depresii, și micile, și marile noastre probleme și evenimentele tulburătoare ale vieții noastre. Să combatem depresia cu toate mijloacele harului pe care Biserica ni le oferă din belșug, ca să se risipească norii negri ai depresiei și să primim ca o rouă din cer roadele binecuvântate ale păcii și ale odihnei sufletelor noastre.
  
  În principal, să învățăm să fim oameni ai iubirii și ai păcii, iertând din lăuntrul inimii noastre pe aceia care ne-au greșit. Îndată ce îi iertăm pe cei care ne-au mâhnit, tristețea noastră se transformă în bucurie, iar necazul în veselie. Simțim veselie în inima noastră chiar și în suferința noastră. Prin iertare se liniștesc inimile noastre, diavolul este rușinat, iar Dumnezeu este slăvit!
  
  Depresia: o boală sufletească generală
  
  Care este deprimarea pe care o condamnă Sfântul Apostolul Pavel?
  
  1. Deosebirea dintre necaz și deprimare
  
  2. Întristarea, un sentiment patogen
  
  3. O stare a voinței
  
  4. „... moarte lucrează”
  
  5. Roadă a puținei credințe
  
  6. Stare fatalistă/Fatalismul
  
  7. Este păcat
  
  Pricinile depresiei
  Așa-zisele încercări ale vieții
  Problemele insolubile
  Chestiunile legate de sănătatea noastră
  Așteptările noastre neîmplinite
  Diferențele noastre față de ceilalți
  Căderile noastre
  Observațiile celorlalți
  Pricinile imaginare
  Tipul de temperament
  Timpul liber
  Diavolul și depresia
  
  Roadele amare ale depresiei
  „Nedumerire cruntă și întuneric”
  Ne omoară harismele
  Alungă pacea sufletului
  Ne face viața problematică
  Lipsă de armonie în relațiile cu ceilalți
  Vrăjmaș al sănătății noastre
  Depresia și viața duhovnicească
  
  Combaterea depresiei
  
  „Toate le pot în Hristos, Care mă întărește” (Filip. 4, 13)
  Recursul la pocăință
  Cunoașterea de sine și hotărâri mântuitoare
  Izbăvirea de fatalism
  Venirea cu picioarele pe pământ
  Împăcarea cu realitatea
  „Umblăm prin credință”
  Gândul la moarte
  „Aveți nevoie de răbdare” (Evr. 1, 36)
  Combate răul la rădăcina lui
  Exerciții de destindere

Depresia - boala inimii - Sergiu Ciocarlan

Egumenita

- Mii de creștini au murit fără nicio grijă în arena circurilor păgâne, mii au murit și în Colosseum, proslăvindu-L pe Dumnezeu. Bărbați și femei de toate vârstele, din toate statele și din toate categoriile sociale au pătimit cu același curaj pentru Hristos și pentru credință.
  
  Bărbați și femei, tineri și fecioare, episcopi, prinți de sânge regal, oameni de rând, servitori, bogați și săraci, bătrâni și copii mici au murit împreună, fără să renunțe la credința lor în Dumnezeu. Curajul lor, înălțimea duhului lor, nerăutatea și iertarea dușmanilor lor în mijlocul celor mai crude chinuri, i-au uimit și i-au copleșit pe torționarii lor. Marile lor virtuți au întors spre ei inimile multor păgâni și, în cele din urmă, lumea, câștigată de înălțimea lor spirituală, a căzut la picioarele Crucii, recunoscând învățătura Evangheliei ca fiind Revelația.
  
  Sfântul Vasile cel Mare, descriind persecuția creștinilor de către Dioclețian, scrie următoarele rânduri, care pot fi aplicate în egală măsură persecuției creștinilor de către Nero: „Locuințele creștinilor au fost distruse și zăceau în ruine, bunurile lor au fost jefuite, ei înșiși au fost dați pe mâna lictorilor, care, furioși, trăgeau femeile de păr pe străzi și nu cruțau nici bătrânii, nici copiii. Temnițele erau pline de prizonieri, unde erau torturați cu brutalitate. Mulți creștini au fugit și s-au ascuns în deșerturi și în pădurile sălbatice de torționarii lor violenți.
  
  În acele vremuri înfricoșătoare, fiul își trăda tatăl, iar tatăl își denunța fiul; slujitorii, dorind să dobândească bunurile stăpânilor lor, i-au stigmatizat pe aceștia, iar frații, uitând de rudenie, au dorit să se distrugă unul pe altul. Cele mai strânse și mai sfinte legături de rudenie au fost încălcate, iar dușmănia și ura oarbă au umplut inimile oamenilor. Bisericile au fost profanate, altarele răsturnate, sinoadele bisericești dispersate, slujbele și Tainele creștine batjocorite”.

Martirii de la Colosseum - Sergiu Ciocarlan

Egumenita

- Le oferim copiilor ca să afle câtă dragoste nemărginită, câtă înțelepciune nemărginită, câtă putere nemărginită a arătat Domnul nostru Iisus Hristos – când a venit pe pământ – pentru ca oamenii să-L cunoască pe Dumnezeul Cel devărat.
  Întreaga viață a Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ a fost minunată.
  Și nu numai viața Sa a fost minunată, ci și faptele Sale au fost minunate.
  De câte ori iudeii din preajma Sa, în ultimii trei ani ai prezenței Sale pe pământ, nu și-au arătat marea lor uimire față de cele săvârșite de El! Pentru minunile Sale mărețe.
  Această uimire, admirare, teamă pe care o simțeau în fața atotputerniciei Domnului, în fața înțelepciunii și dragostei Sale, când făcea minuni, îi făcea să înțeleagă că Domnul Iisus Hristos era Cel pe care omenirea Îl aștepta, Mesia.
  Astfel, văzând nemărginitele minuni ale Domnului și desfătându-se de darurile iubirii Sale față de oamenii îndurerați, au dat mai multă atenție și învățăturii Sale dumnezeiești și cerești.
  Și astfel se deschidea calea spre Împărăția cerurilor...

Minunile Domnului Iisus Hristos. Povestite pentru copii - Sergiu Ciocarlan

Egumenita

- Sfinţii noştri, precum şi marii părinţi şi asceţi ai noştri au fost şi ei cândva copii!
  
  Dispariţia micului David întoarse pe dos tot satul. În neliniștea lor știau cu toţii că un copil de doar trei ani n-ar fi plecat de unul singur și nu ar fi pierit așa ușor de pe faţa pământului. Astfel ajunseră la concluzia că cineva îl luase în acea noapte de-acasă. Și într-adevăr, nu ziceau rău...