Mâniosul este un mic locuitor al Cetăţii lui EU, care porneşte în căutarea Cetăţii lui TU, având ca unică merindă sfatul împărătesei Cetăţii lui EU, să pună mereu în faţă Sinele său.

Dar în ce fel va putea ajunge în cele din urmă din Cetatea lui EU în Cetatea lui TU?

Ce oameni va întâlni în această lume atât de diferită de a lui?

Ce sens va avea această călătorie a lui pentru toţi locuitori Cetăţii lui EU dar şi pentru fiecare dintre noi?

Să călătorim împreună cu el!

E vorba de un drum pe care pot umbla cei mici şi cei mari.

Ca hartă şi indicatoare pentru această călătorie a noastră vom avea unele cuvinte ale cuviosului Paisie.

Asa cum fiecare dintre noi isi urmeaza drumul sau si se confrunta cu propriile dureri si amaraciuni, exemplele martirilor ne amintesc mai intai de toate ca micile noastre lupte nu sunt nimic in comparatie cu marile lor razboaie.  Cu ajutorul martirilor invatam cum sa facem fata si cum sa iesim biruitori in fata "calailor" nostri, fie ca acestia sunt boli sau neajunsuri, saracie, abuzuri sau ispite de tot felul.  Prin exemplul lor, ni se arata ca singura Bucurie, singura Nadejde, singurul Curaj, singura Putere, singura Pace, singurul Adevar, singura Iubire este Hristos Domnul si Mantuitorul Nostru.  El nu ne paraseste niciodata, asa cum nu Si-a parasit niciodata mucenicii.  Desi luptele mucenicilor le-a adus moartea pamanteasca, noi, ca si copii ai lui Dumnezeu, recunoastem biruinta lor.  Ei au dobandit viata vesnica prin aceea ca au ramas puternici in credinta, si prin suferinta lor au intors multe suflete catre Hristos, adaugand Bisericii Sale mladite noi care continua sa dea roade de-a lungul veacurilor.

O carte pentru cititorii tineri si pentru cititorii mai putin tineri.  O carte din care cititorii mai tineri sa afle cateva franturi dintr-o perioada neagra din istoria acestui neam.  O carte din care cititorii mai putin tineri sa-si aduca aminte de cei care au avut puterea de a pune credinta mai presus decat propria viata.  Celor care s-au jertfit in numele credintei, un gand pios de aducere aminte.

Cea  dintâi  carte a mea , Din cetatea lui Eu în cetatea lui Tu, mi-a oferit adeseori ocazia să mă regăsesc alături de copii. Astfel am putut constata că ei au îndrăgit aşa de mult pe eroii cărţii, încât mi-au cerut şi continuarea ei. Acest gând m-a însoţit ani în şir, dar între timp  experienţe noi m-au condus la scrierea altor povestiri.

Cartea părintelui Paisie Patimi şi virtuţi, împreună cu o altă carte de Dumnezeu inspirată Scara Sfântului Ioan Sinaitul mi-au stârnit în cele din urmă dorinţa de a continua povestea Cetăţii lui Tu. Scara a fost scrisă pentru a ajuta pe monahi să câştige Raiul. Mi-am adus aminte de asemenea că părintele Paisie zicea: „Poruncile sunt aceleaşi şi pentru mireni şi pentru monahi, căci unul este şi Raiul!”. Astfel am decis să îmbin înţelepciunea şi sfaturile cuprinse în cele două cărţi, alcătuind o scară a virtuţilor pe care să urce copiii  din epoca noastră modernă.

Ţinta vieţii noastre duhovniceşti de altfel nu este numai să găsim Cetatea lui Tu, ci să ne luptăm cu toată dăruirea ca să ne biruim patimile şi toate slăbiciunile noastre, valorificându-ne darurile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu pe toţi. Numai astfel vom putea ajunge în Cetatea Cerească.

SfinÈ›ii noÈ™tri, precum È™i marii StareÈ›i È™i nevoitori, au fost È™i eu cândva copii micuÈ›i!

În Constantinopolul acoperit de nea, micul Anastasie întâlneÈ™te nemărginita dragoste a lui Hristos. Călătorind spre Sfintele Locuri, îmblânzeÈ™te valurile cu o mică cruce, pe care totdeauna o purta cu sine. Odată cu trecerea anilor, Anastasie devine Sfântul Nectarie, sfântul iubit al copiilor, iar minunile lui ajung până la marginile pământului. Întâmplări fascinante din viaÈ›a unui mare sfânt al vremurilor noastre.

SfinÈ›ii noÈ™tri, precum È™i marii StareÈ›i È™i nevoitori, au fost È™i eu cândva copii micuÈ›i!

Pe când a fost copil stareÈ›ul Porfirie, a avut drept singură companie a sa o carte cu viaÈ›a Sfântului Ioan ColibaÈ™ul. Și visa precum È™i Sfântul acela că într-o zi ar voi să plece, întocmai precum È™i Sfântul a făcut, cu o corabie ce repede călătoreÈ™te. Și de vreme ce a trecut peste mări întinse să arunce ancora corabiei în ultimul port al lumii È™i în primul port al cerului, care nu este altul decât Sfântul Munte.

Aceasta carticica povesteste viata marii si Sfintei Mucenite Tecla. Este lucrarea egumenei Manastirii Sfantul Efrem Sirul,maica Ecaterina. Aceasta egumena,maica Ecaterina,a cutezat cu duh barbatesc sa strabata marea si sa vina in Siria si Liban,urmand pasii marilor Sfinti vechi si noi din tinuturile noastre,ai Sfantului Efrem Sirul si ai mucenitei Tecla,dupa cum „orice carturar cu invatatura despre Imparatia cerurilor... scoate din vistieria sa noi si vechi” (Matei 13,52). 
Cum se mentine omul viu in veci? Exista multe legende,dar unul este adevarul:Hristos,singurul Care ramane viu 
in veci. Cel care traieste cu El si-L cunoaste,acela va gusta din viata vesnica. Apostolul Pavel este o pilda vie care racoreste inima si mintea. Sfanta Tecla,ucenica lui,intaia mucenita si intocmai cu Apostolii,L-a urmat pe Hristos pana la sfarsit. Si in felul acesta a devenit nemuritoare. Astazi,cel ce viziteaza manastirea ei de langa muntele Kalamon simte cu adevarat prezenta sa vie. Cum a trait doua mii de ani in adancul constiintei edinciosilor? Nu ma intreba,ci „vino si vezi”. Vei vedea multimea credinciosilor care vin sa se inchine in acest tinut,in care cea dintai care s-a nevoit a fost Sfanta,dupa cum ne spune Traditia ortodoxa. Cum s-a despicat muntele cand Sfanta Mucenita a scapat de oamenii nelegiuiti? Nu cauta sa afli cum s-a intamplat,ci „vino si vezi” marea minune. Vezi 
mana puternica a lui Dumnezeu,care a despicat muntele ca pe o prajitura. Te vei intreba,nu cumva exista si in zilele noastre acest Dumnezeu? 
Arhimandritul Efrem, 
Egumenul Manastirii Arhanghelilor din Liban, 
26 martie 2000 
*** 
Aceasta mare mucenita,biruitoarea cea buna si purtatoarea de Dumnezeu Tecla,a savarsit minuni multe si variate:„si foametea a oprit-o,si ciuma a departat-o,si cetati a izbavit,si case a pazit,din naufragii i-a scapat pe oameni,pe cei damblagiti i-a facut sa umble,ochii celor orbi i-a deschis,boli de toate felurile a vindecat”,si dupa 
imprejurari spre cererea fiecaruia a alergat si le-a daruit din belsug pe cele bune,pe cele intelepte si de folos 
sufletelor lor,ca o calauzitoare adevarata si o ajutatoare harnica. Laudam,multumim si Il slavim pe Preabunul Dumnezeu,Caruia ii datoram pelerinajul pe care l-am facut in patria ocrotitorului manastirii noastre,Sfantul Purtator de Dumnezeu Parinte al nostru Efrem Sirul,calauzind pasii nostri in Siria si indeosebi in Selevkia,unde pazitoarea fecioriei,fiica daruita de Dumnezeu,poama cea buna,cea intocmai cu Apostolii,intaia-mucenita si facatoarea de minuni Tecla,a vlastarit in primii ani crestini. 
Egumena, 
Monahia Ecaterina

Avem în față o carte impresionantă prin definirea ei, prin conținut și bibliografie și foarte bine venită în contextul secularizării de astăzi, când, prin orice mijloace media ateiste, se duce o luptă crâncenă de a se disloca reperele moral-duhovnicești, consacrate ontologic, introducându-se tot felul de surogate, care de care mai antinaturale. Părintele monah Serghie, în cuprinsul cărții: Dumnezeu, o certitudine, realmente demontează prin consistența informațiilor, concizie, claritate și patos misionar, concepția darwinistă, fanteziile generate de teoria Big Bang și materialismul militant pseudoștiințific (sabotorul creștinismului autentic), promovând Adevărul Bisericii și evidențiind pe Dumnezeu, drept Cauza necauzată a tuturor celor văzute și nevăzute, cum ne spune în preambulul cărții.Certitudinea Adevărului absolut, revelarea și confirmarea rațională constă în faptul că Îl afirmă și devine o raționalitate internă sau o intuiție discursivă, intuiție – discurs. Această rațiune sau autoidentitate a ei este posibilă dacă îi este dat Infinitul Absolut Actual, cum se exprimă preotul și omul de știință martir Pavel Florenski, în lucrarea Stâlpul și Temelia Adevărului. Dumnezeul, Cel în Treime proslăvit este Certitudinea, Evidența a tot ce există, iar Logosul dumnezeiesc este Adevărul Suprem Întrupat.Părintele Serghie are pagini de o logică inegalabilă, referitoare la subsistemele intelective capabile de a habita calitativ și cantitativ biospațiile create și programate de Înțelepciunea infinită și absolută a Creatorului, cauze din Cauza primă necauzată, ale codului genetic, miliardelor de metabolisme, biocomunicării viului, reglajelor de intrare și de ieșire ale viului etc. Întreaga carte se fundamentează cu date științifice și în acord cu izvoarele Revelației biblice și patristice, precum și a experienței sale duhovnicești.Îi dorim din toată inima părintelui Serghie să aibă un continuu urcuș în tainele adânci ale explorării persoanei, a tot ceea ce este viu, contemplând în bunătate și credință, comuniunea și iubirea Preasfintei Treimi.Preot dr. Nicolae NICOLESCU Lucrarea Părintelui Serghie, pe lângă Apologetica susținută, deschide noi abordări ale paradigmelor consacrate mediatic în psihologie, biologie și astronomie, în lumina adevărului științific, iar argumentația extrem de bogată se adresează facultății de percepere a Adevărului absolut, Superspiritul Cauză Primă. Salvarea istorică a omului vine prin accesarea inteligenței sacrului autentic. Cartea răspunde la întrebări puse sau nepuse de cei care mai mult cercetează decât cred, Părintele Serghie apelează la nenumărate informații științifice, la inteligența materiei vii care se supune unor reguli ce definesc, de fapt, Îndumnezeirea universului. Chemarea la o cugetare liberă nu este una polemică cu cei care au rătăcit pe cale, ci caută să-i întărească pe cei care au impregnat în propriul suflet pe Dumnezeul real, revelat în Tatăl și Fiul și Sfântul Duh.  Adrian ALUI GHEORGHE

Istorisirile scriitoarei Olga Rojniova cuprinse in aceasta carte sunt intamplari reale din viata unor preoti, enoriasi sau mireni. Fiecare dintre ei isi parcurge propriul drum spinos, propriile incercari, isi cauta propria carare spre Adevar.  Cititorii vor face cunostinta cu vietile unor oameni obisnuiti si cu traiul de toate zilele al slujitorilor bisericesti, vor „vizita” obstea sihastriei Optina si vor afla despre vietuirea zilnica a monahilor de pe Sfantul Munte Athos.  Fiecare dintre aceste vizite va fi ca o descoperire a trairilor interioare ale oamenilor si a cailor Proniei dumnezeiesti in vietile lor.

Daca il numesti pe Dumnezeu "Tata" si recunosti asa, cu adevarat, trebuie sa-ti pui nadejdea in El, ca in unicul Tata atotbun, atotputernic, preaintelept, neschimbator in dragoste si in toate desavarsirile. Pune-ti nadejdea in El in privinta bunurilor vietii vremelnice, dar mai cu seama a celor viitoare, de care poti sa te invrednicesti de la Hristos, intipareste-ti bine in inima cuvintele: "Dumnezeu imi este Tata! Tatal nostru Care este in ceruri"! Dar, asa cum prin iubirea Tatalui Ceresc te-ai facut tu insuti fiu al lui Dumnezeu, ca unul ce ai ratiune si vointa libera, trebuie nemaidecat sa-ti depui toata silinta pentru a te face partas fericitei si vesnicei mosteniri ceresti. Trebuie sa stii si sa nu uiti niciodata ca tu esti o fiinta cazuta. Si, fiindca, atunci cand ai cazut, ai cazut de bunavoie, bucurandu-te de ratiune si liber arbitru,  tot de bunavoie, cu ratiune luminata de lumina cuvantului lui Dumnezeu si de Duhul Sfant, tot cu vointa libera, intarita cu harul Duhului Sfant intru Iisus Hristos, trebuie sa te ridici din cadere si sa mergi fara oprire catre viata cereasca, cea fara de sfansit, dispretuind tot ce este pamantesc, ca fiind stricacios si grabnic trecator. Si, mai cu seama, nu te lega de aur si argint, de, mancare si bautura, aceste otravuri din pricina carora neamul omenesc a cazut in haul rautatilor.

Omul se teme de realitate, pentru că va trebui să privească şi în sine însuşi. Or, nu vrea deloc facă aceasta, fiindcă evită să se confrunte cu propria lipsă de desăvârşire. Acest pas poate fi făcut numai din spaţiul iubirii. Acest dar ceresc este accesibil pentru oamenii care au depăşit ispitele lumii moderne. Prin iubire, găsesc o legătură profundă şi minunată cu ei înşişi, cu alţi oameni şi cu lumea în ansamblu. Aceşti oameni cred în Dumnezeu, ba chiar m-aş aventura să afirm că şi Dumnezeu crede în ei, pentru că ne amintesc despre plinătatea generoasă pe care El i-a dat-o iniţial omului.

Omul, care a fost gândit şi creat de Dumnezeu după chipul şi după asemănarea Sa, a primit de la naştere talanţi fără de preţ şi posibilitatea auto-desăvârşirii uimitoare: urcuşul pe treptele frumuseţii şi înţelepciunii.

Printre celelalte daruri şi capacităţi specifice omului, cel mai fericit, minunat şi influent este darul creativităţii. Omul are puterea de a fi creativ. Şi orice lucrare a sa, folositoare şi ziditoare, fie că este confecţionarea unui lucru, producerea, invenţia sau alcătuirea de opere – într-un fel sau altul, reprezintă o imitare a actului creator al lui Dumnezeu.

(lipsa text)