Arhimandritul Sofronie Saharov (1896-1993) este astazi unul dintre cei mai cunoscuti si cititi scriitori-asceti ai veacului trecut.  Cartile lui - Cuviosul Siluan Athonitul, Despre rugaciune si celelalte, au intrat deja statornic in visteria predaniei dreptslavitoare.

In aces volum sunt infatisate cuvantarile Staretului Sofronie pe care le-a tinut fratiei si inchinatorilor Manastirii Sfantului Ioan Botezatorul, intre anii 1989-1993.  Ele rasfrang experienta duhovniceasca a Staretului, castigata in cei peste cincizeci de ani de nevointa monahala, pe care nazuia sa o transmita tinerilor sai frati-monahi.

…oameni suntem toţi; om însă, numai din când în când câte unul: acela care nu-si dezminte obârşia divină; iar Om — cu „ O" mare — numai unul, Iisus Hristos, care pentru noi oamenii, Dumnezeu fiind, s-a facut Om. (Parintele Arsenie Boca)

…cand te-a gasit Dumnezeu de vreo treaba pentru Imparatia Sa, intre oameni, ai ispravit cu toate obligatiile lumii…

…ne-a adus Dumnezeu din nefiinţă la fiinţa, dar sa ne mântuiască nu poate fară noi. Drept aceea, în tot felul ne cheamă ca să-L cunoaştem ca Tata şi pe noi intreolaltă ca fraţi si fii ai aceluiaşi Părinte…

…nu intri dupa moarte in Imparatia in care nu ai trait inca de pe pamant…

…oamenii umbla după făcătorii de minuni - fie ei şi vrăjitori. Dar va spun că minunea cea mai mare e înnoirea vieţii tale pe temelia ei: Iisus Hristos.

…ceea ce esti, vorbeste mai tare decat ceea ce spui…

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede ca fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci, iată, păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec, patimile ne-au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre, şi toate împreună au făcut temnita în care Te ţinem: Bolnav, Flămând si fară haină. Şi aşa risipim în deşertăciune zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fa lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi împreună cu Tatăl şi cu Duhul, precum oi zis, că Duhul Tău Cel Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos, neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin Viaţa Ta, Lumina şi Bucuria noastră, Slavă Ţie!

Acest volum cuprinde alte 30 de cuvantari rostite de Parintele Sofronie in biserica Sfantul Siluan de la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din Essex, Anglia, in perioada 14 august 1989 – 2 iulie 1992.  Si aici apar temele esentiale atinse de Parintele Sofronie in aproape toate cartile sale: chemarea la asemanarea cu Dumnezeu, cunoasterea lui Dumnezeu, cum sa devii persoana si sa traiesti ca Dumnezeu, despre cele trei rastimpuri ale varstei duhovnicesti – harul chemarii de catre Dumnezeu, ridicarea harului si simtamantul parasirii de catre Dumnezeu si, in fine, redobandirea harului dupa ce nevoitorul a trecut prin primele doua etape si a dobandit rugaciunea pentru intregul Adam.

Lupta cu gandurile, ratacirea mintii si lupta mintii cu patimile sunt alte teme cuprinse in cadrul acestor cuvantari.  Toate acestea sunt, nimic altceva, decat mostenirea duhovniceasca transmisa de Parintele Sofronie de la Staretul Siluan.  Alte teme cuprinse in acest volum sunt: despre smerenia lui Hristos, despre inmultirea ravnei duhovnicesti, despre pocainta si despre Liturghie si impartasirea cu trupul si sangele Domnului ca mijloace de indumnezeire.

Numele arhimandritului Sofronie abia daca are nevoie de vreo introducere in vremea noastra.  Cartile lui - Cuviosul Siluan Athonitul, Despre rugaciune, Vom vedea pe Dumnezeu precum este - sunt deja binecunoscute cititorului pravoslavnic din lumea intreaga.  Multi, de asemenea, il cunosc si ca intemeietorul Manastirii Orthodoxe a Sfantului Ioan Inainte-Mergatorul din Anglia.

In aceasta carte, ca si in celelalte carti, Staretul mult vorbeste despre theologie.  Tot adevaratul crestin trebuie sa fie un theolog, nu in sens academic, ci in intelesul adanc fiintial al cuvantului.  Pentru insusi Staretul theologia devenise starea lui launtrica. El traia predania dogmatica a Bisericii ca realitate a vietii lui de zi cu zi.

Cele mai multe din textele scrierii de fata sunt o adunare de fragmente pe care Staretul le-a lasat sub forma de insemnari si ciorne.  Impovarat de grijile pastoresti si de povara problemelor manastirii, el aproape niciodata nu a avut putinta de a-si pune in randuiala insemnarile.

Scrisa cu inima de ucenic, cartea cucereste prin sensibilitatea si bunul simt cu care sunt relatate si comentate intamplarile.  Simplitatea si limpezimea stilului lasa loc unei prezente vii a parintelui, cu atat mai mult cu cat o mare parte din relatari sunt amintiri povestite de insasi sfintia sa.  Cu echilibru si spirit obiectiv, autorul a cercetat si arhivele CNSAS, aducand la lumina multe aspecte inedite din viata parintelui, pe care sfintia sa, din smerenie si discretie, nu le-a adus niciodata in discutie.

Cautand mereu "litera vie", autorul a presarat cu pricepere in povestire sfaturi si vorbe de duh ale parintelui, incercand cu multa finete si aprape cu sfiala sa se apropie si sa dezvaluie cat mai mult din subtietatea sa duhovniceasca, dar lasand impresia uneori ca sunt lucruri nespuse, pe care poate parintele insusi le-a dorit tainuite...

Acest volum a aparut in urma descoperirii mai multor scrisori inedite in caitele parintelui Arsenie Papacioc precum si in dosarele securitatii, la care s-au adaugat altele adunate de la diversi ucenici care au avut bunavointa de a ni le pune la dispozitie, cu rugamintea de a nu divulga numele destinatarul.

Antiparenting este suma experiențelor mele: este o carte solidă, alcătuită din două părți teoretice în 33 de capitole și 10 povestiri-tablou din copilărie și adolescență. Este o abordare fenomenologică a fenomenului Parenting, cu o excursie în filosofia paternității așa cum apare ea în Biblie și Confucianism, cu multe ilustrații de caz. Ca romancier, vă asigur o lectură captivantă, ca jurnalist preocupat de anchete de mare răsunet în România, Moldova și Rusia, vă asigur o carte foarte bine documentată și responsabilă. Ca om crescut în pădure, vă dăruiesc o carte plină de culori, sunete și mirosuri. Ca om al lui Dumnezeu, vă împărtășesc sufletul meu și multă căldură. Sper să primiți acest dar al meu. Vi-l ofer din toată inima. (Savatie Baștovoi) 

Antiparenting a devenit un fenomen înainte de a fi o carte. 
Este primul experiment de acest fel, cînd o carte se scrie cu peste 10 000 de cititori în față care comentează, contrazic și completează cele scrise. Sîntem în premieră mondială. S‑ar putea ca acesta să devină un nou mod de a scrie cărți, un nou gen de literatură. Vocile cititorilor se regăsesc nu doar la nivel de idei și atmosferă, ci chiar străbat în carte la modul cel mai direct, în calitate de actori. 

www.facebook.com/groups/Antiparenting/ 

Fondatorul Antiparenting‑ului este Savatie Baștovoi, el însuși rodul unui experiment educațional. Părinții săi, tatăl – profesor universitar de filosofie și mama – regizor de teatru, se mută într‑un sat mic înconjurat de păduri, îndată după nașterea primului lor fiu. Copilăria plină de culori și aventuri va ajunge subiectul primului roman moldovenesc tradus la Paris, scris la doar 21 de ani. Obișnuit să sară prin copaci și să îmblînzească caii de pe șes, tînărul precoce va sări la fel de ușor prin literatură, adunînd numeroase premii literare. Astăzi Savatie Baștovoi este unul dintre cei mai prolifici și mai vînduți autori români în viață, tirajele cărților sale depășind 200 000 ex. Opiniile sale despre educație au provocat adevărate războaie internautice între grupurile promotoare a noilor curente de parenting și grupul Antiparenting.

Monahul care se nevoieste sa-i placa lui Dumnezeu nu doreste sa vorbeasca, tacerea sa si tainuirea il hranesc si il intaresc in nevointa sa.  El urmarește nearatarea si ascunderea tainica in viața lui Hristos pentru ca astfel se bucura nestingherit de comuniunea cu Dumnezeu.

El traieste darurile ceresti pe acest pamant de aici si inima lui saraca simte ca ceva cu totul strain se intampla cu el.  Ceva foarte maret pe care, daca ar incerca sa-l exprime prin cuvinte, socoteste ca nu poate spune tot, ca descrierea este foarte neputincioasa si palida in fata realitatii.  Pentru aceasta el doreste sa tainuiasca lucrul acela.

Insa acesta este atat de puternic incat de multe ori nu poate fi tainuit.  Iese de la sine si, fara ca monahul sa vrea, se arata.  Fie si in chip saracacios, fara o formulare desavarsita, fara referire foarte exacta a ceea ce traieste.  Simplu, sobru, nemestesugit, cu un glas neoficial si lipsit de arta...

Crestinismul este o conceptie de viata, este stilul de viata al lui Iisus, conceptie pe care nu a zdruncinat-o nimic din cele ce s-au petrecut impotriva crestinismului, vreme de 2000 de ani.  Toate celelalte intelegeri ale lumii s-au invechit si s-au stins. Singur crestinismul este mereu nou, mereu divin.

Crestinismul nu e numai o afacere de duminica, ci e o stradanie de toate zilele, de toata viata, de a ajunge stilul de viata si conceptie pe care ni le-a dat Iisus.

O carte de poezie, așteptată de 15 ani. DIncolo de interiorul care aduna texte scrise in diferite perioade, cartea s-a dorit a fi un obiect frumos. Coperta trasă pe carton special cu iz de papirus, iar in interior s-a ales o hârtie specială galbenă, totul impodobit cu ornamente și litere ca cele de odinioră, cu desene interioare bizantine, făcute de un coleg și bun prieten de la Iași de la arte, Adrian Adochitei care acum pictează paraclisul schitului de la mănăstirea Noul Neamț. 

Aceasta carte este rodul experientei duhovni­cesti a unei vieti binecuvantate de-a lungul careia pururea-pomenitul parinte Ioan Krestiankin, unul dintre cei mai mari duhovnici rusi ai ultimei jumatati de veac, a mangaiat, intarit si vindecat sufletele impovarate de greutatile, incercarile si mahnirile vietii pamantesti.

Dedicata unuia dintre momentele cele mai im­por­tan­te ale vietii crestine – fara de care nu putem primi iertarea pacatelor si nu ne putem afla linistea sufleteasca –, aceasta scriere aparte, patrunsa de marea dragoste si delicatete a unui adevarat parinte duhovnicesc, ne invata de ce spovedania inseamna cunoasterea de sine si ne poarta cu pasi siguri, intariti de predania cea vie si lucratoare a Bisericii, nu doar spre bunastarea vremelnica, ci si spre cea vesnica a fiintei noastre.

Icoana Maicii Domnului de la Kazan este cea mai cinstită icoană făcătoare de minuni de pe întreg cuprinsul Rusiei. Practic, o întâlneşti în fiecare casă de creştin. Începând cu Botezul, aceasta icoană îl însoţeşte pe credincios în toată viaţa sa. Socotită în Rusia cel mai preţios dar de nuntă, e oferită mai ales mireselor. Până la Revoluţia bolşevică, în vastul imperiu de la Răsărit se aflau peste zece milioane de icoane ale Maicii Domnului de la Kazan. La ajutorul ei au alergat nu doar oamenii simpli, ci şi marii dregători, cnejii şi împăraţii Rusiei. Ca o apărătoare de obşte, icoana a dăruit în nenumărate rânduri biruinţă asupra vrăjmaşilor dreptei credinţe. În cinstea ei s-au înălţat în Rusia sute de biserici şi catedrale.
Orice om cuprins de boală, lovit de vreun necaz sau care întâmpină dificultăţi în pro­blemele de zi cu zi, în viaţa personală, să se roage Maicii lui Dumnezeu. Fără doar şi poate, va primi ajutor neîntârziat. Cartea de faţă este, de la un cap la altul, o mărturie în privinţa acestui fapt...