Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Cartea de faţă este şocantă. Şocantă prin faptul că ne pune înaintea ochilor, într-un mod foarte iscusit, file aproape ignorate din istoria bisericească.

Vom afla de aici că pământul englez a fost binecuvântat prin apostolul Sfântului Iosif din Arimateea. Vom afla o mulţime de minuni, de vindecări, care i se par greu de crezut omului contemporan. Vom afla că dreapta credinţă a fost apărată cu mult eroism, şi vom înţelege că nimic nu este mai important decât războiul duhovnicesc.

Minunile făcute de regii binecredincioşi sau de diferiţi pustnici sau clerici, în timpul vieţii lor sau după trecerea la Domnul, ne oferă o imagine a faptului că lumea întreagă ar fi fost altfel dacă ar fi îmbrăţişat cu adevărat credinţa în Hristos.

Căderea Angliei ortodoxe a însemnat abandonarea credinţei Sfinţilor Părinţi şi primirea ereziei catolice. Înţelegând cât de gravă a fost această rătăcire vom putea aprecia aşa cum se cuvine situaţia din vremurile noastre.

Traducere: Preot Victor Manolache 

În decursul slujirii sale în parohie şi în întâlnirile cu enoriaşii, Avva Eustratie primea întrebări referitoare la diferite probleme duhovniceşti, aghiografice, dogmatice şi de altă natură, cărora le dădea răspunsul corespunzător. Aceste întrebări şi răspunsuri le-a consemnat şi în vremea când s-a retras la mânăstire le-a prelucrat, le-a completat şi le-a redat în trei volume. Este vorba despre prima dintre lucrările pe care le-am consemnat mai sus. Dintre acestea am selectat, am tradus şi am prelucrat 200 de întrebări şi răspunsuri, care au stârnit interesul cititorilor prin varietatea subiectelor, dar şi prin simplitatea, claritatea şi credibilitatea cu care au fost exprimate, şi în principal prin duhul lor evanghelic şi patristic. Vi le punem înainte „spre folosul obştesc al ortodocşilor”, cu certitudinea că vor odihni şi vor adăpa fiecare suflet însetat de Adevărul veşnic. 

Cuprins:

In loc de prolog
Despre durere
Despre moarte si viata
Despre integrarea in trupul tainic al lui Hristos
Despre planurile lui Dumnezeu
Despre lupta duhovnicească
Despre rugaciune
Despre autoizolare
Despre sfintenie si harisme
Despre teme bisericesti
Despre pocainta
Despre inclinatii si simturi
Despre „pareri” si „idei”
Despre asceza
Despre gandirea ortodoxa
Atemporalitatea si cadrul spatiu-timp
Despre spovedanie
Despre tacere
Despre rabdare
Despre nerabdare
Sange in schimbul duhului
Despre iertare si mergere
Epilog

Traducere: Preot Victor Manolache 

În decursul slujirii sale în parohie şi în întâlnirile cu enoriaşii, Avva Eustratie primea întrebări referitoare la diferite probleme duhovniceşti, aghiografice, dogmatice şi de altă natură, cărora le dădea răspunsul corespunzător. Aceste întrebări şi răspunsuri le-a consemnat şi în vremea când s-a retras la mânăstire le-a prelucrat, le-a completat şi le-a redat în trei volume. Este vorba despre prima dintre lucrările pe care le-am consemnat mai sus. Dintre acestea am selectat, am tradus şi am prelucrat 200 de întrebări şi răspunsuri, care au stârnit interesul cititorilor prin varietatea subiectelor, dar şi prin simplitatea, claritatea şi credibilitatea cu care au fost exprimate, şi în principal prin duhul lor evanghelic şi patristic. Vi le punem înainte „spre folosul obştesc al ortodocşilor”, cu certitudinea că vor odihni şi vor adăpa fiecare suflet însetat de Adevărul veşnic. 

Despre vrajitoare, senatorul George Pruteanu spunea: "Ma mir, de la aceasta tribuna, ca Biserica Ortodoxa nu este mai vehementa in infierarea, in blestemarea si in... n-am sa spun cenzurarea, dar in contrabalansarea acestor elucubratii ticaloase care se propaga de catre niste persoane - ca sa le spun eufemistic nepricopsite, niste neispravite - care vin si, cu un tupeu jegos, pretind ca se substituie providentei, transcendentei, Mantuitorului, ca ele iti pot aduce inapoi soţul fugit sau dragostea pierduta, sau iti pot calauzi destinul pe o poteca mai luminoasa". Mirarea senatorului este justificata in masura in care propaganda pe care mass-media o face vrajitoarelor si vrajitoriei prinde puteri din ce in ce mai mari. Dar, oricat de puternica ar fi aceasta propaganda, Biserica nu tace. Pozitia ei, chiar daca este trecuta sub tacere de mass-media, este primita cu incredere de catre toti cei care vor sa se mantuiasca. Asa cum este primita si invatatura despre scrierile ratacite, intre care Talismanul a facut atat de multe victime... (Editorul)

Un pustnic a spus odata ca fiecare crestin ortodox poate istorisi Evanghelia sa, vestea buna a intalnirii sale cu Dumnezeu.

Desigur, nimeni nu compara aceste marturisiri cu cartile apostolilor, care l-au vazut cu ochii lor pe Fiul lui Dumnezeu, cat a trait pe pamant.

Si totusi noi, desi neputinciosi si pacatosi, suntem ucenicii Lui, si nu exista in lume ceva mai minunat, decat contemplarea actiunilor deosebite a Proniei Mantuitorului fata de lumea noastra.

Aceasta carte continua seria despre Pronia divina, inceputa de cartea arhimandritului Tihon Sevkunov Nesfintii sfinti si alte povestiri.
Cartea Cei ce tanjesc dupa ceruri si alte povestiri, este un dar nepretuit pentru cititori.  Tematica cartii ne indeamna sa ne bucuram de lucrurile marunte, pentru a trai conform poruncilor lui Dumnezeu, in armonie cu semenii nostri si cu noi insine. Povestioarele sunt scurte, scrise cu mult umor si redau intamplari din viata oamenilor obisnuiti.  Este o proza contemporana, scrisa intr-un grai viu si captivant, ce include povestioare vanatoresti, amintiri ale fostilor combatanti si descrierea vietii de zi cu zi a preotului din mediul rural, dar si altele.  Aceste povestiri contureaza atitudinea autorului fata de eroii sai, in care nu se simte nici o umbra de judecata si nici un fel de morala.
Parintele Iaroslav de cele mai multe ori se prezinta ca unul dintre eroi sai, nu ca un erou principal.  Autorul este naratorul inzestrat cu spirit de observatie.  Biserica sau slujbele religioase constituie de multe ori doar fundalul pentru descrierea oamenilor si a evenimentelor non-religioase.
In povestioarele parintelui Iaroslav aflam lucruri si intamplari minunate, lipsite de mister, cunoastem oameni diferiti si buni, descoperim bucuriile si suferintele autorului despre care el ne povesteste pe indelete cu indemnarea si darul de a scrie, pe care il are, impartasindu-ne din experienta lui considerabila acumulata de lungul vietii.

(lipsa text)