Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Omul contemporan, care L a refuzat pe Dumnezeu si L a inlocuit fie prin indumnezeirea eului sau, fie prin indumnezeirea materiei, primeste foarte greu sa asculte cuvantul cuiva despre problema acestei substituiri, adica despre pacat, ca si despre continutul negativ pe care pacatul il poarta inlauntrul lui, pentru omul insusi si pentru lume.
Pe de o parte, pacatul a fost socotit ca ceva firesc si a devenit un mod de viata. Insa faradelegea este singurul lucru impotriva firii din cadrul naturii, si impreuna cu ea moartea si diavolul. Ceea ce descoperim insa cu tristete in lume este faptul ca ceea ce este nefiresc a fost proclamat firesc, moartea a fost numita viata, si diavolul a fost considerat Dumnezeu.
In prezenta noastra cercetare incercam intr un mod general, comprehensibil si limpede, sa prezentam conceptiile fundamentale ale Bisericii noastre, o incercare de „pipaire” si intelegere a unei astfel de evolutii insemnate, precum cea a pacatului. Pentru inceput ne vom opri la sensul pacatului stramosesc, fapta primului om, cu urmari directe asupra intregului neam omenesc, asa cum viaza el in evenimentul stricaciunii si al mortii. Vom prezenta iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Care, pentru ca sa l mantuiasca pe om, nu indica doar binele si evitarea raului, ci El insusi experiaza urmarile stricaciunii si ale mortii, facandu Se om.

Adevăratul scop al vieţii creştine constă în dobândirea Duhului Sfânt. Rugăciunea, postul, privegherile, milosteniile şi toate celelalte fapte bune făcute în numele lui Hristos nu sunt decât mijloace pentru a-L primi pe Sfântul Duh.

Această învăţătură a fost dată de Cuviosul Serafim de Sarov lui N.A. Motovilov, unul din marii săi admiratori, pe care l-a vindecat de o suferinţă foarte grea. Motovilov a scris pe urmă cele auzite de la Părintele Serafim, dar însemnările lui au stat în Mănăstirea Diveevo mai mult de 70 de ani.

Să nu socoÈ›i că îÈ›i e de ajuns numai citirea Evangheliei, fără citirea SfinÈ›ilor PărinÈ›i! Acesta este un gând trufaÈ™, primejdios. Mai bine să te aducă în Evanghelie SfinÈ›ii PărinÈ›i ca pe un fiu iubit, care a fost pregătit pentru aceasta prin scrierile lor. (Sfântul Ignatie Brianceaninov)

Everghetinosul este o mare binefacere, pentru că putem cunoaÈ™te pe deplin duhul SfinÈ›ilor PărinÈ›i împotriva tuturor patimilor, pe rând: sufletul cunoaÈ™te cum au lucrat aceia È™i se foloseÈ™te. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

PărinÈ›ii din pustia Patericului vin la noi, îndemnându-ne să primim mărturia lor în inimile noastre È™i în viaÈ›a noastră. DeÈ™i au trăit cu mult timp înaintea noastră, poveÈ›ele lor sunt foarte actuale. Dacă va fi citit cu luare aminte, marele Everghetinos va fi una dintre cărÈ›ile cele mai importante pentru viaÈ›a fiecărui monah È™i mirean. (Editorii)

In Viata Sfantului Grigorie Dialogul se povesteste ca o femeie vestita din Roma a adus prescuri la dumnezeiescul altar, iar slujba dumnezeiasca o facea insusi Sfantul Grigorie. Deci, in timpul cand se impartea la popor Dumnezeiasca impartasanie, s-a apropiat si femeia aceea sa se impartaseasca cu Sfintele Taine. Si, auzindu-l pe preasfintitul episcop zicand: "Trupul cel de viata facator al Domnului nostru Iisus Hristos Se da..." femeia a inceput a rade. Episcopul, oprindu-si mana, a intrebat-o pe femeie: "Pentru ce ai ras?". Iar femeia a raspuns: "De mirare imi este lucrul acesta, stapane, ca painea aceasta, pe care eu cu mainile mele am facut-o din faina si am copt-o, o numesti Trupul lui Hristos!". Atunci sfantul, vazandu-i necredinta, s-a rugat lui Dumnezeu si indata chipul painii s-a schimbat in trup omenesc. Aceasta minune a vazut-o nu numai acea femeie, ci si toti ceilalti care erau in biserica, si toti I-au dat slava lui Hristos Dumnezeu si s-au intarit in credinta in Preacuratele Taine, intelegand ca sub forma painii Se da Trupul lui Hristos si sub forma adevaratul Sange al Domnului. 

Aceasta carticica povesteste viata marii si Sfintei Mucenite Tecla. Este lucrarea egumenei Manastirii Sfantul Efrem Sirul,maica Ecaterina. Aceasta egumena,maica Ecaterina,a cutezat cu duh barbatesc sa strabata marea si sa vina in Siria si Liban,urmand pasii marilor Sfinti vechi si noi din tinuturile noastre,ai Sfantului Efrem Sirul si ai mucenitei Tecla,dupa cum „orice carturar cu invatatura despre Imparatia cerurilor... scoate din vistieria sa noi si vechi” (Matei 13,52). 
Cum se mentine omul viu in veci? Exista multe legende,dar unul este adevarul:Hristos,singurul Care ramane viu 
in veci. Cel care traieste cu El si-L cunoaste,acela va gusta din viata vesnica. Apostolul Pavel este o pilda vie care racoreste inima si mintea. Sfanta Tecla,ucenica lui,intaia mucenita si intocmai cu Apostolii,L-a urmat pe Hristos pana la sfarsit. Si in felul acesta a devenit nemuritoare. Astazi,cel ce viziteaza manastirea ei de langa muntele Kalamon simte cu adevarat prezenta sa vie. Cum a trait doua mii de ani in adancul constiintei edinciosilor? Nu ma intreba,ci „vino si vezi”. Vei vedea multimea credinciosilor care vin sa se inchine in acest tinut,in care cea dintai care s-a nevoit a fost Sfanta,dupa cum ne spune Traditia ortodoxa. Cum s-a despicat muntele cand Sfanta Mucenita a scapat de oamenii nelegiuiti? Nu cauta sa afli cum s-a intamplat,ci „vino si vezi” marea minune. Vezi 
mana puternica a lui Dumnezeu,care a despicat muntele ca pe o prajitura. Te vei intreba,nu cumva exista si in zilele noastre acest Dumnezeu? 
Arhimandritul Efrem, 
Egumenul Manastirii Arhanghelilor din Liban, 
26 martie 2000 
*** 
Aceasta mare mucenita,biruitoarea cea buna si purtatoarea de Dumnezeu Tecla,a savarsit minuni multe si variate:„si foametea a oprit-o,si ciuma a departat-o,si cetati a izbavit,si case a pazit,din naufragii i-a scapat pe oameni,pe cei damblagiti i-a facut sa umble,ochii celor orbi i-a deschis,boli de toate felurile a vindecat”,si dupa 
imprejurari spre cererea fiecaruia a alergat si le-a daruit din belsug pe cele bune,pe cele intelepte si de folos 
sufletelor lor,ca o calauzitoare adevarata si o ajutatoare harnica. Laudam,multumim si Il slavim pe Preabunul Dumnezeu,Caruia ii datoram pelerinajul pe care l-am facut in patria ocrotitorului manastirii noastre,Sfantul Purtator de Dumnezeu Parinte al nostru Efrem Sirul,calauzind pasii nostri in Siria si indeosebi in Selevkia,unde pazitoarea fecioriei,fiica daruita de Dumnezeu,poama cea buna,cea intocmai cu Apostolii,intaia-mucenita si facatoarea de minuni Tecla,a vlastarit in primii ani crestini. 
Egumena, 
Monahia Ecaterina

FrumuseÈ›ea desăvârÈ™ită ni se dezvăluie în Hristos, Dumnezeu întrupat. Din punctul de vedere al unui creÈ™tin, Hristos dezvăluie desăvârÈ™irea frumuseÈ›ii umane È™i revelaÈ›ia frumuseÈ›ii divine care îl umple. Pe de altă parte, creÈ™tinismul cere integritatea minÈ›ii È™i a inimii, cere o atitudine morală, adică nu doar respectarea regulilor, ci o abordare care exclude ceea ce Andre Malraux numeÈ™te pseudo-artă sau pseudo-frumuseÈ›e.

Adică fenomene distructive în sens moral, fiindcă frumuseÈ›ea trebuie să fie mai mult decât o formă captivantăÈ™i atrăgătoare. Privind în urmă, mi-aÈ™ aminti o definiÈ›ie grecească a omului desăvârÈ™it care exista cu mult înainte de Malraux: καλὸς κá¼€γαθÏŒς care înseamnă „om frumos, bun È™i curajos” – imaginea ideală a viziunii creÈ™tine asupra frumuseÈ›ii. Formele distructive din punct de vedere moral sunt inacceptabile pentru un creÈ™tin, deoarece sunt false în comparaÈ›ie cu o realitate mai profundăÈ™i mai autentică

CUPRINS:

PrefaÈ›ă. De ce Eliot?.
Convorbirea I: Despre frumusețe și sens.
Răspunsuri la întrebări
Convorbirea a II-a: FrumuseÈ›ea È™i adevărul
Răspunsuri la întrebări
Convorbirea a III-a: Frumusețea și realitatea.
Răspunsuri la întrebări
Convorbirea a IV-a: Sensul urâÈ›eniei
Răspunsuri la întrebări
Despre autor.