Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Broşura îşi propune redescoperirea dimensiunii spirituale, a folosului şi importanţei postului pentru omul contemporan, fără a fi neglijate nici consecinţele sociale binefăcătoare ale practicii postirii. După o cuprinzătoare prezentare a învăţăturii ortodoxe despre post, puternic ancorată în teologia biblică, despre sensul şi foloasele sale în viaţa creştină, autorul expune pe larg rânduiala canonică şi tipiconală privitoare la practica postului. Urmând clasificarea obişnuită a posturilor după asprime (ajunare desăvârşită, post aspru, post obişnuit, post uşor) şi durată (posturi de o singură zi – miercurile şi vinerile de peste an, Praznicul Înălţării Sfintei Cruci, Ajunul Bobotezei, Tăierea cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul, postul facultativ din zilele de luni; posturi de mai multe zile – Postul Sfintelor Paşti, Postul Naşterii Domnului, Postul Sfinţilor Apostoli, Postul Adormirii Maicii Domnului), Părintele Stelian Ionaşcu relevă, pentru fiecare dintre acestea, specificul postirii, vechimea practicării postului respectiv şi evoluţia în timp a acestei practici. De asemenea, autorul prezintă rânduiala dezlegărilor postului (harţi), suspendări parţiale sau totale ale postului menite să îngăduie trupului să participe la bucuria duhovnicească a praznicelor. Lucrarea se încheie cu redarea unor rânduieli suplimentare ale posturilor de peste an, după Tipicon-ul Sfântului Sava cel Sfinţit şi după Pravila bisericească a Arhimandritului Nicodim Sachelarie, şi a pogorămintelor hotărâte de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu privire la respectarea posturilor de către copii, bătrâni şi bolnavi.

Mame si tati, sa nu se tulbure inimile voastre inaintea purtarii neevlavioase a fiului vostru in perioada adolescentei, sa nu fie aceasta pricina a pierderii dragostei voastre catre el!  Sa nu lasati loc urii, rautatii si, Doamne fereste, blestemului!  Sfintii Parinti spun ca satana nu se da inapoi de la nimic in atacurile sale asupra omului si ca el se retrage doar atunci cand vede dragoste.  Nu stingeti dragostea crestina fata de fiul ratacitor, rugati-va pentru el, caci prin rabdarea voastra va veti castiga sufletele voastre…

Sarcina parintilor in aceasta perioada grea este sa nu-l lase pe fiul lor singur, ci sa pazeasca dragostea fata de el chiar si atunci cand raceala instrainarii patrunde in inima sa.

Aceasta carte este un indrumar pretios pentru parintii care au fii la varsta adolescentei.  Citind-o, nadejdea lor in privinta viitorului copiilor, aflati in cea mai sensibila perioada a vietii lor, isi va afla cu siguranta un bun temei.

«Înţelegeţi că rânduielile monahale sunt şi o „evanghelie de vieţuire obştească”, un savoir-vivre? Trebuie să fim desăvârşiţi întru toate, ca să ajungem desăvârşiţi în viaţa duhovnicească, să ajungem la plinătatea dumnezeirii. Viaţa duhovnicească este întreţesută cu tovărăşia negrăită şi nevăzută a îngerilor şi a sfinţilor, este părtăşie de harul Duhului în inimă, dar, în acelaşi timp, şi o comuniune plină de bucurie şi de veselie duhovnicească cu fraţii.»
(Gheronda Emilianos Simonopetritul)

Mary Lennox este o copilă născută într-o bogată familie britanică ce trăia în India. AcaparaÈ›i de iureÈ™ul petrecerilor luxoase È™i al multelor îndatoriri sociale, părinÈ›ii o ignoră lăsând pe mâna servitorilor bine plătiÈ›i toate neplacerile legate de creÈ™terea şi educaţia micuÈ›ei nedorite. Fără iubirea È™i căldura familiei, Mary ajunge un copil bolnăvicios, arogant È™i răutăcios.

Rămasă singura supravieÈ›uitoare a familiei ei, după o epidemie de holeră, fetiÈ›a este trimisă în Anglia, la reÈ™edinÈ›a izolată a unui bogat unchi. Copleşită mai întâi de sentimentul de respingere totală faÈ›ă de toÈ›i È™i toate, Mary ajunge să aprecieze mai întâi compania Marthei, tânăra È™i inimoasa servitoare, apoi pe cea a lui Dickon, fratele mai mic al Marthei. Provenind, la rândul lor, dintr-o familie pe cât de numeroasă, pe atât de strâmtorată material, Martha È™i Dickon s-au bucurat de iubirea unei mame ce a È™tiut cu înÈ›elepciune să răsădească în fiecare dintre copiii ei seminÈ›ele virtuÈ›ii. Aceasta o va ocroti într-un chip minunat È™i pe Mary, a cărei viaÈ›ă la conacul misterios se schimbă încetul cu încetul.

DorinÈ›a de a reînvia grădina, strălucitoare odinioară, dar care zăcea acum într-o amorÈ›ită părăginire, îi dă aripi lui Mary, dar È™i puterea de a-È™i smulge veriÈ™orul din temniÈ›a unei boli închipuite È™i de a-l face È™i pe el să-È™i dorească să se bucure de viaţă. Mary È™i Colin învaÈ›ă să lucreze pământul È™i să ajute florile să iasă la lumină, încântându-le ochii È™i bucurându-le sufletele. Amândoi se simt inundaÈ›i de o putere nebănuită È™i necunoscută lor până atunci, Puterea cea mai presus de fire, Puterea Celui Preaînalt care transformă uscăciunea È™i pustiul lăuntric în bogată È™i rodnică grădină.

Grădina secretă a fost citită pe nerăsuflate, trăită cu intensitate È™i iubită din adâncul inimii de generaÈ›ii întregi de cititori, care È™i-au regăsit în paginile ei lujerii firavi ai propriilor aspiraÈ›ii către lumină. CitiÈ›i-o împreună cu copiii È™i veÈ›i dori cu siguranÈ›ă voi înÈ™ivă să lucraÈ›i în grădina secretă a inimilor voastre!

Marturiile din paginile acestei carti, pe care o consider o minune a lui Dumnezeu prin una dintre ultimele Sale mladite alese - Parintele Arsenie Boca - confirma lucrarea Parintelui Arsenie de reabilitare a omului cazut din cauza pacatelor.

Cu siguranta neamul romanesc ar fi fost mult mai sarac, chiar pustiit, daca Dumnzeu nu ni l-ar fi daruit pe Parintele Arsenie Boca, a carui prezenta este la fel de vie si astazi si care se intensifica cu cat timpurile pe care le traim sunt mai grele.

Vlad Herman